De ce mint adolescenții?

de Pr. Petru Kolomeițev

Adolescenții mint adeseori. Observând asta, de obicei adulții nu se zgârcesc cu evaluările morale. După părerea lor, de vreme ce adolescentul a început să mintă, asta înseamnă că este foarte rău, că este o persoană imorală. Oare așa să fie?

Minciuna la adolescenți este de diferite tipuri. Ea poate fi atât de cusută cu ață albă, atât de neverosimilă și nerealistă, că nimeni nu-l crede, precum nu crede nici el însuși. Se pune întrebarea: și atunci, de ce minte? Cred că e vorba de un tip aparte de minciună dezinteresată. Aceasta nu are nici o latură utilitară, nu aduce nici un profit. E o manifestare a principiului creativ în adolescent. […]

Adolescentul n-are nevoie să fie crezut. Are nevoie ca ascultătorii să aprecieze frumusețea istorisirii lui. Puteți încerca să jucați cu el acest joc și să inventați o istorie și mai și. Să arătați că ați înțeles manevra, că sunteți în temă și că sunteți gata să jucați mai departe. Atunci, adolescentul o să știe că fanteziile lui află la voi înțelegere și simpatie. […]

Adolescentul poate avea convingerea că nu i se va da voie să ducă la bun sfârșit ceea ce plănuiește, că „nu”-ul din partea părinților apare înainte ca odrasla să le expună intenția sa, ca și cum ar exista anticipat. Ca planul să nu dea greș, adolescentul e nevoit să mintă. […]

El minte dacă este convins că nu va vedea compasiune din partea părinților, că aceștia nu vor fi de partea lui, ci doar vor spune: „Aha, ai dat de bucluc? Vezi? Ce ți-am spus eu?” Vă dați seama că o asemenea reacție din partea adulților nu predispune nicidecum la sinceritate.

Se întâmplă ca adolescentul să fie foarte rușinat de fapta sa și să sufere pentru faptul că nu a îndreptățit încrederea părinților. El se teme că părinții vor fi dezamăgiți de el, că doar s-a dovedit a fi „prea rău” pentru ei. Așa se întâmplă dacă părinții fac în fața copilului pe olimpienii, pe oamenii absolut ideali. Oamenii ideali nu există însă, și dacă părinții își recunosc pe față greșelile, imperfecțiunea, copilul înțelege că poate să stea de vorbă cu ei despre orice. Și se mândrește cu asta.

Pr. Petru Kolomeițev, Sufletul adolescentului, ghid antistres pentru părinți, Editura Sophia, 2016