de Olga Troițkaia, psiholog
De la ce vârstă puteți începe să-i dați copilului bani? încă de la vârsta preșcolară, ca să se poată duce singur la magazin, să cumpere ceva la însărcinarea voastră, să ia restul.
Este important ca la vârsta școlară banii să nu fie pentru el ceva cu desăvârșire necunoscut, ca la școală să-și poată cumpăra singur câte ceva de la bufet, iar părinții să-i poată transmite liniștiți bani învățătoarei prin el atunci când în clasă se strâng bani într-un scop sau altul. Copilul căruia nu i se dau bani nu va ști să interacționeze cu ei, și atunci când banii îi vor ajunge până la urmă în mâini nu vor rămâne acolo prea multă vreme.
Este important ca atunci când le dați bani să controlați neapărat (dar nu cu duritate) cheltuielile copiilor, să clarificați pe ce anume au fost cheltuiți banii și câți au mai rămas. Bani trebuie să fie în centrul atenției părinților și dacă se apropie, de exemplu, ziua de naștere a mamei, iar copilul începe să se plângă că n-are bani, trebuie să vă dați seama că el economisește, poate, pentru cadou. În asemenea caz puteți spune: „Ascultă, dacă strângi bani pentru ceva să nu-mi spui pentru ce anume; spune pur și simplu că faci asta și pentru mine e suficient”.
Câteodată, trimițându-l pe copil la magazin, părinții îi spun: „Iar restul să-l păstrezi!”. Eu v-aș sfătui să nu creați o asemenea asociere între îndeplinirea sarcinilor încredințate copilului și banii de buzunar. Altfel rezultă că îi plătiți pentru că se duce la magazin, că îi dați „bacșiș”. Lucrul acesta nu e numai greșit, ci chiar înjositor pentru copil, fiindcă el face asta ca membru al familiei. Ar fi bine ca el să vă dea înapoi restul, iar voi, la rândul vostru, să-i dați în mod regulat o anumită sumă modestă.
Primul lucru care trebuie făcut neapărat este să vă evaluați posibilitățile și să stabiliți cât anume îi puteți da copilului vostru pe săptămână sau pe lună, deoarece copilul va începe, mai devreme sau mai târziu, să se plângă: „Păi lui Victor îi dau mai mult părinții!” În acest caz părinții trebuie să răspundă cinstit: „Noi nu avem asemenea posibilități”. Aceasta nu este o justificare, ci o recunoaștere a copilului ca membru cu drepturi depline al familiei: „Noi împărțim cu tine ceea ce avem; când o să crești poate o să câștigi tu mai mult”. Părinții nu trebuie să se pună într-o situație tensionată ca să nu se simtă copilul mai prejos de alții.
Fragment din cartea Sufletul copilului vostru. Răspunsuri la întrebările părinților, Editura Sophia
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
