Cristi Pîrvulescu greșește când crede că procuroarea Pițurcă reprezintă statul de drept și că suveraniștii sunt răi fiindcă se opun exportului de copii mascat ca adopție
Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, a vorbit cu PSNews.ro despre cazul Sorinei, fetița adoptată cu forța și luată cu mascații din mediul familial.
„România este în momentul de față scena unor confruntări ideologice foarte importante. Ele au început cu scandalul Bodnariu și continuă acum cu scandalul Sorina. Scandalul Sorina este îndreptat împotriva diasporei – o familie din diaspora care vine și înfiază un copil din România. Înfiorător. Scandalul a fost îndreptat clar împotriva diasporei și a statului de drept: procurori, judecători bănuiți că au abuzat. Acesta scandal poate avea efecte și asupra campaniei de la prezidențiale. Suveranismul și naționalismul pot să fie alimentate”, a spus Cristi Pîrvulescu.
El a adăugat: „Cred că acest scandalul nu a fost foarte inteligent tratat de partidele politice care îl susțin pe Iohannis. Referendumul din 2018 a arătat că aceste subiecte societale tratate inteligent nu pot schimba în mod radical România. Important este cum te raportezi la ele. Altfel spus, România nu este o țară iliberală, dar este clar intenția unora de a o transforma într-un stat iliberal, într-un stat în care drepturile omului sunt mai puțin importante.”
Pentru a interpreta cele de mai sus, este nevoie de traducere:
Nefiind jurist, cel mai probabil domnul Pîrvulescu nu cunoaște decizia CEDO din 2004 cu privire la surorile Florentina și Marina, care creșteau într-o casă de tip familial în România și care refuzau să plece în Italia cu părinții adoptivi deciși pentru ele de instanța românească.
CEDO a tranșat cazul în favoarea dorinței fetelor, cu următoarele precizări: „Interesul petenților stă în dorința lor de a crea noi relații de familie prin crearea unei relații cu fiicele lor adoptate. Oricât de legitimă ar fi, dorința petenților nu poate beneficia de protecție juridică absolută. Când este nevoie a decide dacă autoritățile naționale au luat toate măsurile care le pot fi cerute în mod rezonabil pentru a asigura reunirea copilului cu părinții săi, trebuie să se acorde o importanță deosebită interesului superior al copilului. În cazurile de adopție, este și mai important a se da precedență interesului copilului față de interesul părinților, deoarece adopția înseamnă «a oferi o familie unui copil, nu un copil unei familii».” (CEDO / ECHR, Pini and Bertani & Manera and Atripaldi v. Romania, 22.06.04)
Baronesa Emma Nicholson spunea la momentul acestei decizii CEDO că este un punct de cotitură pentru adopțiile internaționale, stabilind dreptul copiilor ca fiind prioritar.
La scurt timp după această decizie, în octombrie 2004, la cererea UE și în urma unor suspiciuni de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale sau al prelevării de organe, țara noastră a sistat adopțiile internaționale de copii.
Și uite că nu s-a temut nimeni, nici măcar UE, că aceasta presupune un plus de suveranitate în detrimentul democrației, după cum dă de înțeles dl. Pîrvulescu.
M-ați făcut curios, domnule Pârvulescu. Nu e nimic limpede. Despre care drepturi vorbiți și despre care oameni. Scuze, nu vreau să fiu răutăcios, chiar n-am înțeles. N-am înțeles sau să-mi pară rău că am înțeles?