Clinica mea de avorturi era un loc plin de râsete și veselie, cu excepția unei camere

 de Abby Johnson, 18 noiembrie 2014, LifeSiteNews.com

Oamenii mereu mă întreabă cum a fost să lucrez într-o clinică de avorturi. Își doresc să știe cum era atmosfera. Era un loc trist? Oamenii mergeau pe coridoare cu lacrimi în ochi? Era un mediu mohorât? Era liniște?

Nu era un loc trist. De ce ar fi fost? Noi nu ne gândeam că făceam ceva greșit. Nu vedeam niciun lucru pentru care cineva să fie supărat. Glumeam cu pacientele. Ne făcea plăcere activitatea noastră. Vorbeam cu pacientele noastre despre planurile lor pentru sfârșitul de săptămână în timp ce doctorul făcea avortul. Era un loc zgomotos. Un loc plin de râsete, conversații și un fals sentiment de bucurie.

Între pacientele noastre se forma chiar un soi de camaraderie în sălile de așteptare. Povesteau despre familie, locurile de muncă, școală și da, chiar despre avorturile anterioare. Ele le linișteau pe cele venite pentru prima dată. Se rugau împreună. Erau legate de experiențe similare.

Se auzeau voci vesele și râsete în fiecare cameră. În toate, cu excepția unei camere. În camera de recuperare era liniște. Nu era niciun zgomot cu excepția unor plânsete înăbușite și a sunetului produs de umflarea manșetei de la tensiometru. Prietenia închegată câteva minute anterior nu mai există. Fiecare femeie era aici pe cont propriu. Râsetele s-au ofilit. Chipurile lor erau acoperite cu lacrimi. Reveneau la realitate. Deveneau conștiente că acolo unde a existat viață, acum nu mai era nimic..nici în uterele și nici în inimile lor.

Odată ce părăseau camera de recuperare, ele aveau douăzeci de minute pentru a se consola. Trebuiau să folosească acest timp pentru a-și justifica de ce avortul lor nu era ceva de condamnat. Trebuiau să se convingă că, de fapt, nici măcar nu era un copilaș acolo. Douăzeci de minute, pentru a face avortul acceptabil pentru mințile și inimile lor. Douăzeci de minute pentru a uita. Douăzeci de minute pentru a cuibări sentimentele de regret și amărăciune undeva adânc în sufletele lor.

După terminarea celor douăzeci de minute, le ofeream un pachet de covrigei și un pahar mic cu suc de mere. Le înmânam un pachețel care includea antibiotice pentru posibilele infecții, prezervative și anticoncepționale pe care nu aveau să le folosească și o coală de hârtie cu instrucțiuni în cazul în care ar avea niște complicații serioase în urma intervenției. Le dădeam să completeze și un chestionar în care ele trebuiau „să acorde o notă serviciului oferit” de clinica noastră. Le vedeam cum pleacă încetișor. Ele se întorceau la iubiții, soții sau prietenii lor schimbate. Nu mai existau zâmbete. Fără conversații. Fără îmbrățișări. Fără niciun sentiment de alinare. Ele intrau ca niște femei puternice, dar ieșeau dărâmate.

Nu mai păstrăm legătura. Noi ne-am făcut treaba. Am primit banii de la aceste femei. Ce se întâmpla cu aceste femei după ce ele părăsesc spațiul de parcare, nu avea nici o repercursiune asupra noastră. Ne mândream că am fost salvatorii acelor femei. Eram „rezolvatorii de probleme”. Cu puțin noroc, aveam să le mai întâlnim pe cele care „nu și-au învățat lecția”. Aveau din nou „nevoie” de „ajutorul” nostru.

Drepturile femeii. Dreptul de a fi violată. Dreptul de a fi abuzată. Dreptul de a fi folosită. Nu există opțiune în ceea ce privește avortul. Libertatea de a alege a femeii este suprimată din momentul în care apelează la clinica de avorturi. Ea devine un număr, o statistică, o linie pe o foaie de buget.

Drepturi egale pentru femei. Sunt de acord cu aceasta. Nu vom fi niciodată libere, nu vom obține niciodată libertatea dacă nu vom înceta a fi marionete în industria avortului. Libertatea noastră depinde de atitudinea noastră față de avort.

Sunt o susținătoare a femeilor. Mă opun avortului.

Traducere: Mihaela Bîrsan

********************************************************************************************************

De la lansarea lui acum un an și până în prezent, stiripentruviata.ro a publicat mai mult de 1.200 de articole.

Deși comunicarea pe internet este ieftină, realizarea unor materiale de calitate nu este ieftină. O parte din articolele noastre sunt traduse de voluntari, cărora le mulțumim si pe aceasta cale, dar avem și multe interviuri și reportaje realizate de echipa noastră, atât în limba română cât și în engleză.

Pentru a ne putea continua activitatea avem nevoie de ajutor financiar.

Considerați că materialele de pe stiripentruviata.ro pot sprijini salvarea a măcar unei căsnicii de la divorț, pot sprijini întemeierea măcar a unei familii funcționale, pot sprijini creșterea și educarea măcar a unui copil, pot salva viața măcar a unui copil nenăscut, pot salva viața unui copil cu sinfrom Down pe care mama lui vrea să îl avorteze, pot aduce măcar unui copil orfan o familie adoptivă? Dacă da, vă rugăm să ne sprijiniți în demersul nostru.

Între 26 noiembrie și 6 decembrie se desfășoară Campania de iarnă 2014 de finanțare a stiripentruviata.ro.

Donațiile se pot face în conturile:

Asociația Pro Valori Media

RO18RZBR0000060016473191- RON

RO85RZBR0000060016473246- EUR

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com