Aflate în situația ei, multe tinere aleg avortul deoarece îl consideră a fi singura soluție pentru a scăpa de griji. Nu realizează faptul că omul are o identitate încă din momentul concepției și cred că acel copil care poartă vina iresponsabilității lor trebuie să plătească cu viața. Și totuși există tineri care aleg viața, la fel cum este și Andreea. Pentru ei nașterea este firescul și împlinirea vieții, miracolul ei perpetuu.
Numele meu este Andreea și am 22 de ani. Am avut o relație, de aproape trei ani cu un băiat pe care l-am iubit enorm, însă dragostea s-a stins subit în urma scenelor de gelozie, iar comportamentul lui s-a schimbat radical. Când am început relația eu eram fecioară și așteptam momentul potrivit pentru a începe viața sexuală. Lucrurile nu mergeau bine iar eu am amânat „momentul”, în speranța că el va redeveni așa cum îl cunoscusem.
La un moment dat, am plecat în Italia să muncesc ca „hostess” crezând că această pauză îl va face să se schimbe. După nouă luni m-am întors și pentru că-l iubeam nebunește m-am decissă îmi încep viața sexuală, crezând că așa se va îmbunătăți relația.
Din păcate, decizia a fost una regretabilă. Hotărâsem împreună să ne protejăm, pentru a evita sarcina, considerând că nu suntem pregătiți să avem un copil. Sunt împotriva anticoncepționalelor de când m-am documentat despre ele. Mijloacele contraceptive nu împiedică fecundarea, ci prinderea micuțului prunc de mucoasa uterină. Deci, nu au efect preventiv, ci avortiv. Deși efectele sunt cunoscute, sunt micșorate pentru a se încuraja contracepția.
Nu am luat contraceptive și am rămas însărcinată. Peste cinci săptămâni am aflat vestea, iar reacția mea a fost una de refuz și neputință de a accepta. Recunosc cu regret că primul gând a fost să fac avort, dar nu durat mai mult de câteva minute. Eram conștientă că avortul este o crimă și o discriminare fatală pe baza vârstei și a locului unde se afla bebelușul.
După o lună ne-am despărțit definitiv. În urma multor neînțelegeri el începuse să fie agresiv, iar eu nu am acceptat o asemenea atitudine. Pentru prima dată eram hotărâtă să mă despart de el fără cale de întoarcere. Despărțirea mi-a provocat o depresie. Sufeream enorm, slăbisem într-un mod exagerat și aveam insomnii cronice. Disperarea mea s-a accentuat și din cauză că în timpul sarcinii sora cea mai mare m-a dat afară din propria casă.A fost greu până am reușit să accept sarcina și ideea ca voi fi o mamă singură, fără o casă, fără o carieră, fără sprijin din partea părinților, familiei, fără absolut nicio stabilitate sau siguranță.
M-am gândit să îi mai acord o șansă și am încercat în timpul celor nouă luni să ne înțelegem, însă în zadar. A fost o tortură. Se comporta tiranic cu mine. Am suferit și am plâns foarte mult în timpul sarcinii, deși în interiorul meu luptam cu toată ființa să rămân puternică și senină pentru bebelușa mea.
După naștere am decis să plec cu fetița de lângă tatăl copilului. Sunt mai mult îngrijorată decât fericită, având în vedere că sunt o mamă singură și nu știu cum îmi voi crește copilul,însă voi lupta cu toată ființa pentru copilul meu. Alegerile făcute au adus în interiorul meu o pace și o satisfacție greu de descris în cuvinte.
Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină
Sursa și foto: Bucuria Darului
Read this in English on FamilyNews.ro
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
Buna ziua!As vrea sa iau legatura cu mamica,sa o ajut,am si eu o fetita si imi inchipui cat de greu ii poate fi fara sprijinul familiei si financiar,imi puteti da va rog numele de facebook sau ceva sa iau legatura cu ea?va multumesc!