Ce să NU fie Curtea Supremă SUA. „Un sistem care subordonează poporul unor judecători nealeși nu merită să fie numit democrație”
de Paul Bașotă, Facebook
Să ne amintim: în 2015, prin decizia în cazul Obergefell v. Hodges, Curtea Supremă a SUA (SCOTUS) a “legalizat” căsătoriile unisex, cu o majoritate de 5 din cei 9 judecători, 4 judecători având opinii separate.
După opinia separată a judecătorului Antonin Scalia, înainte de decizia SCOTUS, disputa asupra căsătoriilor unisex în SUA arăta democrația americană în ce are mai bun. De ambele părți se argumenta cu pasiune, iar lucrurile au fost supuse la vot. 11 state au decis, prin vot direct sau prin legislativ, să extindă definiția căsătoriei. Și mai multe state au ales să nu o extindă. Cu toții argumentau în continuare, știind că ce au pierdut inițial la vot vor putea recâștiga într-un vot ulterior.
SCOTUS a întrerupt această dispută democratică, cu o aserțiune uimitoare: nu contează ce a votat POPORUL (the people), constituția protejează acele drepturi pe care JUDICIARUL consideră că trebuie să le protejeze!
SCOTUS a ignorat astfel că generațiile care au scris constituția și amendamentele au lăsat POPORULUI modalități prin care să poată amenda constituția, și au lăsat pe seama POPORULUI crearea de noi libertăți – cum ar fi aceea de a te căsători cu cineva de același sex – prin procesul fără sfîrșit al legislativului.
SCOTUS a legiferat astfel ea însăși, ceea ce este în dezacord fundamental cu sistemul de guvernământ american, în care statele sunt libere să adopte orice legi doresc, chiar dacă nu sînt pe placul celor 9 judecători ai SCOTUS (până la excepțiile de neconstituționalitate).
Scalia:
„Un sistem de guvernământ care subordonează poporul unui comitet de 9 judecători nealeși nu merită să fie numit o democrație”.