Ce reprezintă pătratul negru, simbolul marșului pro-homosexualitate de la Chișinău
Extragem succint de pe blogul Duhul Vremii o observație referitoare la logoul marșului pro-homosexualitate de la Chișinău:
Cei care au urmărit mișcările propagandistice pe care le-au efectuat activiștii homosexuali răsădiți în Republica Moldova cunosc campania „Fără frică”. Vom atrage atenția la un singur aspect: logo-ul acestei campanii – pătratul negru pe fundal alb.
Vulgul nu prea cunoaște că acest „simplu” pătrățel negru pe fundal alb se numește, de fapt, „pătratul negru suprematist al lui Malevici”. Dar și mai puțini cunosc că acest simbol este, de fapt, un simbol ocult.
Simbolul respectiv a fost adus la viață în 1915 după mai multe luni de reflecții îndelungi ale pictorului revoluționar Kazimir Malevici cînd acest acesta gîndea picturile pentru o piesă de teatru cu o denumire grăitoare: „Victoria asupra Soarelui”.
După ce și-a terminat capodopera, Malevici a spus: „Această lucrare am făcut-o inconștient.” Tot el își mărturisea crezul: „Cea mai înaltă formă de artă este aceea în care nu este nimic din ceea ce există.”
Malevici a fost cel care a creat un așa-numit curent numit „suprematism”, de la latinul „suprematio”, adică supremație, care, conform DEX-ului înseamnă „superioritate absolută unită cu autoritate și putere”. În acest sens, pătratul negru suprematist este pătratul negru, cel care domină absolut asupra a toți și toate…
Alexandr Benois, contemporan cu Malevici, pictor de renume și critic de artă, văzînd pătratul negru și cunoscînd viziunile autorului, s-a exprimat astfel: „Fără îndoială, aceasta și este acea icoană pe care domnii futuriști o pun în locul Madonei […] Pătratul negru pe fundal alb – acesta nu e un simplu lucru, nu e o simplă provocare, ci unul din actele înstăpînirii acelui început care își are numele „urîciunea pustirii” și care se etalează cu aceea că prin mîndrie, prin aroganță, prin călcarea a tot ce este iubit și gingaș va duce totul la pierzanie.”
Previzibil, criticii de artă de „stînga”, liberali, au primit cu entuziasm apariția „pătratului negru”. Printre aceștia a fost și M. O. Gherșenzon, autorul lucrării „Soarta poporului iudeu”, despre care cunoscutul poet și critic literar rus Andrei Belîi scria: „Gherșenzon stătea în fața pătratelor ca și cum s-ar fi rugat lor; stăteam și eu: – păi da, două pătrate. Atunci el mi-a explicat: – privind la aceste două pătrate (negru și roșu), trăiesc căderea „lumii vechi”. Priviți, totul se ruinează!”.
În lumina celor de mai sus, nu mai pare straniu că la prima expoziție în care Malevici și-a prezentat lucrările, „pătratul negru” a fost amplasat exact în colțul care de obicei în casele oamenilor era rezervat doar icoanei:
Malevici a fost printre primii care a aclamat cu entuziasm revoluția satanistă a troțkist-bolșevicilor, biruința noii ordini antihristice asupra „vechii” orînduiri creștine. Nu degeaba și-a descris anti-icoana („anti” – în locul, din greacă) neagră astfel: „Acesta este concentratul noii rînduiri a lumii”.
Citește articolul integral pe Duhul Vremii
Nota redacției:
Este posibilă o legătură simbolică între pătratul lui Malevici și baticul negru din performance-ul feminist de 8 martie coordonat de Veda Popovici, doctorandă a Universității Naționale de Artă din București?