La doar câteva săptămâni după ce am primit scrisoarea de acceptare la programul universitar de formare profesională, am descoperit că eram însărcinată. Fetița mea a fost concepută prin viol.
Prietenul meu și cu mine întrețineam raporturi sexuale de comun acord. Cu toate acestea, odată și-a dat jos prezervativul, iar când mi-am dat seama că a făcut asta i-am spus să se oprească. I-am spus: „Oprește-te, dă-te jos de pe mine; știi că ovulez”, iar el a rânjit și a continuat. Nu am putut să-l dau jos de pe mine. A fost viol și, de asemenea, concepție forțată. Mai târziu mi-a spus că îi era teamă că îl voi părăsi. Ne întâlneam doar de șase luni și îi spusesem în repetate rânduri că nu îmi mai doream alți copii. Am alți copii și un fost soț care nu plătește pensie alimentară și nici nu se implică în educația lor. Am contactat un grup local de agresiuni sexuale, dar nu au crezut că am șanse să îl acuz de viol și m-au descurajat de la a lua măsuri legale de dragul fetiței mele – care ar putea fi catalogată ca produsul unui viol.
Când am spus câtorva oameni ce s-a întâmplat, nimeni nu auzise că așa ceva se întâmplă. De atunci, am căutat și am descoperit că violul și concepțiile forțate nu sunt ieșite din comun în relații abuzive. În cazul violatorului meu, nu a existat niciun abuz în relație anterior acestui eveniment. El a devenit abuziv verbal și amenințător după ce eu am pus capăt relației imediat după viol.
Niciodată nu am luat în calcul avortul, pentru că toată viața este sfântă, dar a trebuit să fac față faptului că aveam o sarcină prin viol și că nu aș avea niciun sprijin emoțional sau financiar pentru a-mi crește copilul. Eram hotărâtă să îmi ating obiectivele profesionale și nu voiam încă un copil. Cu toate acestea, îmi iubeam toți copiii, și inima mea a început să iubească această viață prețioasă dinăuntrul meu. Nu a existat nicio zi în care să asociez evenimentele conceperii sale cu ea ca persoană. Ea este o bucurie și mă simt atât de binecuvântată.
În continuare societatea noastră este rea față de familiile monoparentale. În timpul sarcinii mele, precum și mai apoi, am avut de-a face cu judecăți și comentarii de genul:
„De ce nu ai făcut pur și simplu avort?”
„Alegi să păstrezi copilul, nu mai face pe victima.”
„Știai că există o gravă problemă cu populația?”
„Știi cine e tatăl?”
„Ai de gând să îți legi trompele după acesta?”
Când oamenii percep avortul ca pe o „alegere” viabilă pentru toate femeile, acestea ajung să fie stigmatizate pentru că nu „sunt practice” și nu profită de această „alegere”. Astfel, problema avortului pune accentul – și vina – pe femei versus societate sau părintele de gen masculin care poate să fie iresponsabil, abuziv, sau, ca în cazul meu, un violator.
Am dat naștere copilului meu și am rămas în grafic cu obiectivele mele. Sunt în ultimul an al programului meu de formare profesională. Fetița mea și frații ei mai mari sunt toți copii nemaipomeniți și minunați.
Traducere: Diana Elena Gratie
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
