Am luat prânzul de curând cu un prieten care lucrează în domeniul medical în Uganda, o țară africană. L-am întrebat despre mentalități, accesul la tratament medical și dacă avortul e o practică răspândită. Prietenul meu, pe nume Emma (nume de bărbat în țara sa natală), mi-a spus că avortul este ilegal în Uganda, dar se practică pe scară largă. L-am întrebat cum vine asta, la care mi-a răspuns:
– Femeile sunt cele care muncesc. Ele nasc și cresc copiii, dar tot ele muncesc pentru a aduce cele necesare în casă. Așa că fac avort, pentru că nu au nici bani, nici ajutor în gospodărie.
– Dar bărbații ce fac?
– Nimic. Stau toată ziua. Beau și fumează.
– Nu fac nimic?, l-am întrebat eu surprins.
– Nimic. Leneși. Li se pare că femeia trebuie să le facă pe toate.
Această filozofie de viață și practică șovină nu există doar în Uganda. Se relatează despre ea în multe țări africane.
În Orientul Mijlociu, multe națiuni islamice se folosesc de legea Sharia pentru a le impune reguli rigide și restrictive femeilor. În Arabia Saudită, leagănul Islamului, legea prevede limitări severe asupra femeii. Jurisprudența și cutuma saudită, de exemplu, stipulează următoarele pentru femei:
- nu au voie să iasă din casă fără un însoțitor de sex masculin;
- nu au voie să conducă mașina;
- nu au drept de vot;
- trebuie să poarte obligatoriu un acoperământ pe cap, o pelerină lungă și neagră, iar când ies în public trebuie să poarte văl pe față.
„Societatea saudită este bazată pe înrobirea femeii de către bărbat și pe cea a societății de către stat”, a declarat Wajiha Al-Huweidar, activistă saudită pentru drepturile femeii, la postul de televiziune Al-Hurra în data de 13 ianuarie 2008. „Oamenii încă nu au dreptul să ia propriile decizii. Iar femeile saudite sunt cele mai lipsite de drepturi. Femeia saudită continuă să trăiască o viață de sclavă.” [48]
Și alte națiuni islamice, printre care Egiptul, impun reguli stricte în mișcarea și stilul de viață al femeii. Noni Darwish, născută în Egipt, descrie implicațiile practice ale acestor restricții. În cartea ei, Cruel and Usual Punishment (Cruda pedeapsă cea de toate zilele), care dezvăluie impactul legii Sharia asupra femeilor, ea scrie: „În primii 30 de ani ai vieții mele am trăit literalmente ca o sclavă. Eram ca o pasăre în colivie, cetățean de rang secund, și trebuia să fiu foarte atentă ce vorbesc chiar și cu cele mai apropiate prietene” [49].
Darwish, născută în 1949, mai scrie: „Cât timp am stat în Egipt, marea majoritate a femeilor musulmane trăiau în apartamente înghesuite sau colibe imunde din chirpici și își petreceau viața muncind din greu sub soarele nemilos al Egiptului”.
Există numeroase exemple de femei musulmane executate în public pentru că au fost violate sau pentru că erau suspectate de adulter. În Bangladesh, o fată de 14 ani a căzut moartă după ce a primit 70 de lovituri de bici. Se crede că pedeapsa îi fusese aplicată după ce un verișor mai mare o atacase, îi pusese căluș și o violase. Un imam local a decis că era vinovată de adulter și a condamnat-o la 100 de lovituri de bici. CNN e relatat că părinții „au privit în timp ce biciul rupea pielea celui mai mic dintre copiii lor, care apoi a căzut la pământ” [50].
Povești de o brutalitate și mai îngrozitoare provin din Iran. Un membru al miliției Basiji, un grup paramilitar iranian, a declarat pentru cotidianul Jerusalem Post că administratorii închisorilor iraniene le violează pe tinere înainte de a le executa. Iar totul este perfect legal. Legea islamică interzice execuția virginelor, așa că femeile necăsătorite condamnate la moarte sunt căsătorite cu gardienii din închisoare și astfel violate sub tutela legii. După această crimă plină de cruzime, sunt executate.
„Îmi amintesc că le-am auzit plângând după (viol). Nu voi uita niciodată cum și-a zgâriat o fată fața și gâtul cu unghiile după aceea. Avea zgârieturi adânci peste tot” [51], a mai povestit acesta.
Nici America nu e imună la oprimarea femeilor islamice. Rifqa Bary, de 16 ani, care s-a convertit la creștinism, a fugit din casa familiei sale din Ohio în 2009. Îi era teamă că tatăl ei musulman avea să îndeplinească „crima de onoare”, ucigând-o, pentru că părăsise Islamul. „M-ar fi ucis sau m-ar fi trimis înapoi în Sri Lanka”, a susținut fata când a ajuns în statul Florida.
A urmat o bătălie legală pentru custodie, dar părinții ei nu au reușit să o aducă acasă până când a împlinit 18 ani și a obținut dreptul la rezidență permanentă în SUA. [52]
Teama fetei că avea să fie ucisă nu era deloc nefondată. Au existat fete musulmane ucise în SUA pentru că au adoptat stilul occidental de viață sau chiar pentru ceea ce părinții lor au considerat drept comportament nesupus. Tatăl lui Noor Almaleki, în vârstă de 20 de ani, a călcat-o cu mașina pe aceasta și i-a produs leziuni grave, în urma cărora a murit.
Un anchetator al poliției a declarat că Noor „a fost călcată cu mașina în plină zi de către tatăl ei, care era supărat, fiindcă fata devenise prea occidentală și nu voia să accepte o căsătorie pe care i-o aranjase acesta în Irakul natal” [53].
Istoria universală, dar și cultura modernă sugerează că lumea este încă foarte departe de egalitatea sexelor. Toate cazurile majore care implică persecuția unui sex de către celălalt sunt exclusiv povești despre bărbați care persecută femei.
NOTE
[48] Nonie Darwish, Cruel and Usual Punishment (Nashville: Thomas Nelson, 2008), p. 64.
[49] Ibid. ix.
[50] Farid Ahmed and Moni Basu, „Only 14, Bangladeshi girl charged with adultery was lashed to death”, CNN.com, 29 martie 2011. http://edition.cnn.com/2011/WORLD/asiapcf/03/29/bangladesh.lashing.death/index.html
[51] Sabina Amidi, „I wed Iranian girls before execution”, The Jerusalem Post, 19 iulie 2009. http://www.jpost.com/IranianThreat/News/Article.aspx?id=149091
[52] „Rifqa Bary Granted U.S. Residency”, 10TV.com, Tuesday September 7, 2010. http://www.10tv.com/content/stories/2010/09/07/story-columbusrifqa-bary-us-citizen-granted.html
[53] Julia Dahl, „«Honor killing» under growing scrutiny in the U.S.”, CBSNews.com, 4 aprilie 2012. http://www.cbsnews.com/8301-504083_162-57409395-504083/honor-killing-under-growing-scrutiny-in-the-u.s/
Pe 8 decembrie 2014, ProValori Media a lansat a lansat cartea Avortul, ultima exploatare a femeii, de Brian E. Fisher, fondatorul organizației americane Online For Life, care, de la înființarea ei, în 2007, a salvat de la avort peste 2.000 de copii.
Acest volum, dintr-o perspectivă originală și provocatoare, pune în discuție tocmai drepturile femeii și ale copilului nenăscut, explorând rolul bărbaților în impunerea și răspândirea practicii avortului în cea mai puternică națiune din lume și apoi în alte țări.
Pe parcursul mai multor săptămâni ne propunem să vă prezentăm fragmente din acest volum.
Cartea “Avortul, ultima exploatare a femeilor” se poate achiziționa de la Librăria bizantină, din rețeaua de librării Supergraph și online de pe site-ul Librăriei Sophia.
De asemenea, cartea este disponibilă și gratuit, în format digital, la adresa de web www.avortulexploateazafemeile.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
