„Azi nu avem nimic! Nimic” „Cum nu ai, fato? Ai viață! Cum zici că nu ai nimic?”
Sunt întrebări pentru care nu există răspuns. De ce-uri care apar pe neașteptate când ceva nu iese conform așteptărilor. Nefericiri mărunte dar care vorbesc despre sărăcia fiecărei zile. Aglomerări, frustrări si multe altele.
Nu suntem mereu generoși. Sunt zile când suntem mici și săraci. Mulți dintre noi. De asta, când Tanaca a venit să ne mai ceară câte ceva, din lipsa de timp, din repezeală, din iureșul de ce-urilor care nu ne-au ieșit, i-am spus:
– Tanaca, azi nu avem nimic! Nimic. Nimic.
Iar el, cumva dintr-un firesc al vieții lui, a venit cu un răspuns pe care nu l-aș fi gândit.
– Cum nu ai, fato? Ai viață! Cum zici că nu ai nimic?
Well, da. Brusc atunci am devenit bogați. Iureșul s-a oprit iar el, cel care aparent nu are nimic, a devenit cu mult mai bogat decât noi. Pentru el, fiecare zi în care reușește să supraviețuiască în condiții grele este un dar, un câștig, o înduplecare a cerului. Poate de asta e mai mereu bucuros și fiecare bucățică de dragoste întinsă sub diferite forme (suc, caiet, pix, jucării de plus) reprezintă comori inestimabile. Fiecare îmbrățișare furată reprezintă combustibilul care ii alimentează viața. De asta mulțumește de fiecare dată.
Iar dacă vreodată vi se pare că suntem generoși, să știți că primim cu mult mai mult decât am putea vreodată întoarce celor care sunt cu adevărat în nevoie. În materie de dragoste, recunoștință și lecții de viață inestimabile.
Tanaca.
Împreună înmulțim bucuria!