Argumentul conservator
de Ovidiu Stoica, Facebook
Dificultatea apararii pozitiei conservatoare, in cazul casatoriei si in general, provine din faptul ca organizarea, structurarea, socialului e rezultatul unui proces de selectie a formelor culturale (similar cu cel al selectiei naturale) ce s-a desfasurat in pasi marunti si vreme de milenii. Nu este rezultatul unei decizii constiente, bazate pe vreo teorie, ideologie si argument, luate de o anume societate un moment dat bine definit istoric (excludem aici cuceririle si ‘convertirile’ unor populatii la formele sociale ale altora).
Asta ii pune in dificultate pe conservatori pentru ca ei mereu se vad in situatia sa apere ceva pentru care nu au argumente…Viceversa, rationalistii si revolutionarii cred ca pot ei singuri prin ratiune si inginerie-sociala sa reorganizeze societatea iar rezultatul va fi tot unul functional, si chiar mai bun. Asta in ciuda uriasei complexitati a socialului, si a interdependentei dintre toate elementele ce il compun.
Conservatorii apara o ordine a lucrurilor a carei logica si inteligenta depaseste capacitatea individului de o cuprinde si care a aparut, a fost ‘sculptata’, prin adaptari empirice minore si succesive vreme de milenii. O ordine ce are inglobata in ea experienta sociala cumulata a multor milenii. In cazul casatoriei, si mai larg al „revolutiei sexuale” (ce incepe de fapt odata cu Revolutia Franceza), avem insa deja destule argumente ‘contra’. Argumente ce s-au adunat in urma acestor experimente sociale recente ale societatilor liberale/comuniste sub forma de consecinte nedorite si neanticipate de cei care au crezut ca pot ei reorganiza un sistem a carui complexitate, logica si interelationari depaseste puterea mintii umane…In directia asta trebuie dusa discutia cand se ridica problema „argumentului”, a „rationalitatii”.