de Vladimir Gurbolikov, jurnalist
În primul rând trebuie să comunicați – anume să comunicați, nu să vă lăsați imediat în voia primului sentiment, primei porniri, pentru că emoțiile pot să nu fie legate neapărat de dragoste, ci de fiziologie, de faptul că omul are și o latură animalică. Trebuie să stați de vorbă, să observați relațiile omului cu părinții și prietenii lui, să încercați să fiți prieteni – pur și simplu să fiți prieteni.
Este posibil să descoperiți foarte repede că nu aveți despre ce discuta cu omul respectiv, că vă sunt străine concepțiile lui despre felul cum trebuie să te porți în familie – iar relația lui cu părinții este adeseori un bun indiciu al viitoarei lui atitudini față de partener în căsătorie, și aceasta trebuie să vă pună pe gânduri sau, dimpotrivă, să vă bucure.
De exemplu, trebuie să observați din timp cum se poartă omul cu părinții săi, cu oamenii apropiați, fiindcă atunci când se va relaxa, când senzația de noutate a sentimentului inițial se va estompa, se va purta la fel cum se poartă acasă. Foarte multe lucruri sunt determinate de familia în care a crescut omul. Tradiția în care ai crescut e foarte greu de biruit.
Da, în prima perioadă de după îndrăgostire ești plin de bucurie, dar cum se spune, „când intri în biserică trebuie să-ți dai jos pălăria, nu capul”. Când te năpădesc sentimentele acestea nu înseamnă că trebuie să încetezi efortul de raționament sau autocontrol. […]
Observați cu atenție, faceți-vă timp să cunoașteți omul în profunzime, fiindcă va trebui să trăiți împreună, nu numai să vă culcați împreună. Veți putea găsi un limbaj comun? Vă veți putea suporta unul pe celălalt? Îi veți putea ierta celuilalt lipsurile, care vor ieși repede la iveală?
Dmitry Semenik, Dragostea adevărată. Taina dragostei înainte și după căsătorie, Editura Sophia, p. 193
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
