Adelina Fronea și Life Call: De la propria criză de sarcină la înființarea unei organizații de sprijin pro-viață
de Redacția Stiripentruviata.ro
Adelina Fronea a trecut prin experiența unui avort când avea 19 ani. Prima mărturie a făcut-o la evenimentul „Babies Go to the European Parliament”, o inițiativă din 2019 a Alexandrei Nadane. De atunci, a simțit nevoia să facă mai mult, să facă ceva concret. Așa s-a născut organizația Life Call, care nu se mulțumește doar să promoveze valoarea vieții, ci sprijină și concret nașterea de copii, prin ajutorul oferit mamelor pentru a depăși criza de sarcină.
Adelina Fronea este psihoterapeut. Ea a renunțat la postul de Director de Resurse Umane într-o companie cu peste o mie de angajați pentru a înființa Life Call. O altă lucrare pe care și-a asumat-o în ultimii ani a fost să susțină seria de conferințe „De ce merită să aștepți”, în care le explică tinerilor de ce este bine să nu-și înceapă viața sexuală înainte de căsătorie.
Când și de ce ai înființat LifeCall?
Adelina Fronea: LifeCall a fost înființat în noiembrie 2019. Este o inițiativă care a dospit vreo cinci ani până să prindă viață. La început, eu aveam o altă traiectorie profesională și preocupări ușor diferite. Lucram în mediul de afaceri, eram Director de Resurse Umane într-o companie cu peste 1200 de angajați și nu aveam de gând, neapărat, să pornesc un astfel de proiect, deși mi se tot sugera că aș fi potrivită pentru asta.
Am rezistat ideii până în 2018, când s-a întâmplat ceva suficient de puternic în viața mea încât să îmi dau seama ca eu nu îmi înmulțesc așa cum trebuie talanții pe care îi am. A fost un moment în care am știut și am simțit că drumul meu este altul și că e momentul să ajut femeile care se află în criză de sarcină. A fost un moment de genul: „Doamne facă-se voia Ta, și nu a mea!”, și …m-am „aruncat”.
Ce tipuri de activități desfășurați?
Adelina Fronea: Pe lângă activități de advocacy, participare la conferințe sau ateliere educaționale în școli, oferim și consiliere psihologică femeilor aflate în criză de sarcină, asistență socială, ajutor material și financiar în funcție de nevoi, precum și informării privind perioada celor nouă luni de sarcină și la ce se pot aștepta viitoarele mămici după ce nasc.
Care este cel mai impresionant lucru pe ți l-a spus una din personalitățile intervievate pe problematica pro-viață?
Adelina Fronea: Cred că fiecare în parte a avut ceva care m-a emoționat profund și mi-a întărit ideea că drumul pe care am pășit este cel mai potrivit.
Dacă ar fi să aleg cel mai important lucru pe care mi l-a spus cineva într-un interviu, ar fi ceea ce mi-a spus medicul Andreas Vythoulkas: „Viața este un dar de la Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt destul de simple, doar că de foarte multe ori noi încercăm să le facem mai complicate, depinde cum vrem să le prezentăm. Din momentul în care avem un embrion, din momentul respectiv avem viața. De la primele două celule, din momentul în care se formează embrionul, avem viața.”
În afară de advocacy, oferiți și sprijin concret? Câți copii ați salvat de la avort?
Adelina Fronea: Partea de advocacy ne-am asumat-o pentru a contribui la consolidarea unei culturii a iubirii și a vieții și pentru a întări credibilitatea LifeCall. Este un subiect polarizant și e important ca oamenii să aibă încredere că ceea ce facem chiar merită o atenție specială și nu ignorăm nici unul dintre aspectele importante.
Sprijinul concret pe care îl oferim diferă de la caz la caz. Sunt unele femei care au nevoie doar de consiliere psihologică pentru a depăși faza de criză emoțională și pentru a vedea de fapt clar care este drumul firesc. Sunt alte femei care pe lângă consiliere au nevoie de ajutor material și/sau financiar și noi îl oferim. Nu mai spun de analize medicale, consultații și alte lucruri care pot lungi și ele destul de mult lista de cheltuieli.
Activitatea operațională a LifeCall a început în primăvara anului 2021, cumva în plină pandemie. Până atunci ne-am pus la punct cu ce anume vrem să facem și cum, și am strâns donații pentru a începe să și implementăm proiectele și pentru a susține femeile în criză de sarcină. Primele cazuri au apărut în martie 2021. Până acum știm de trei copilași care s-au născut ca urmare a intervențiilor noastre directe și de încă trei care sunt pe drum să se nască.
De ce spun că știm de ei… pentru că în urma materialelor difuzate avem cunoștință de femei care au depășit criza de sarcină doar vizionându-le și urmărindu-ne pe canalele de socializare. Deci nu aș ști să dau un număr exact. Însă mă bucură când ajung la mine informații sau mesaje cum că în urma vizionarii unui interviu sau a unei conferințe, au ales să păstreze copilașul și îmi mulțumesc pentru asta. Una din mămici, acum deja așteaptă al doilea bebe. Vedeți cât de important e cuvântul: poate să zidească sau să distrugă!
Despre mamele în criză de sarcină ce ne poți spune? Unele dintre cele cu care vorbiți nu ajung să aleagă viața pentru copilul lor. Care sunt motivele?
Adelina Fronea: Cele care ajung la noi cu 1-2 zile înainte de programarea la avort sunt destul de greu de întors din drum. Inima lor deja este prea împietrită. Sau intră într-o viziune de tip „tunel”, ajung să creadă că există doar „o singură opțiune”, care este avortul.
Or, tocmai asta este problema. Că societatea sau cultura în care trăim, care este din păcate o cultură a egocentrismului, ne transmite, prin diverse media, mesajul că există „o singură opțiune” atunci când ne confruntăm cu o criză de sarcină. Și această „unică opțiune” este, în mod invariabil, avortul.
Or, exact acesta este mesajul organizației LifeCall – și al mișcării pro-viață, în general. Mesajul este că, pe de o parte, nu există doar „o singură opțiune”, chiar dacă teama sau presiunea celor din jur sau presiunea culturală și a mass-media într-acolo par să ne conducă.
Prin LifeCall le oferim femeilor opțiunea să aleagă viața, atât prin consiliere, cât și prin sprijin concret, după cum am arătat. Pe de altă parte, „opțiunea” pe care este prezentată de regulă drept „singura opțiune” are multe costuri ascunse, despre care nu se vorbește, și, dincolo de moartea fătului sau a copilului, ea poate avea consecințe dramatice inclusiv pentru femei: de la depresii, la sindromul aniversării și chiar la suicid.
Dacă stăm să gândim lucrurile cu o minte rece, sau să le simțim cu o inimă caldă, o să vedem că singura opțiune este de fapt aceasta: să alegem viața pentru copii noștri. Interesul femeii însărcinate nu poate să fie separat, în nici un fel, de interesul copilului.
Motivele pentru care femeile ajung să nu aleagă viață sunt în principal: amenințarea partenerului că le va părăsi, amenințarea părinților că nu le va susține și că sunt o rușine dacă nasc, mai ales fiind prea tinere sau necăsătorite, lipsuri materiale și financiare, carieră, mediu violent, frica de a fi părinte.
Vorbește-ne puțin despre psihologia crizei de sarcină. Cum să vorbim cu o femeie aflată în această situație? Cum să o liniștim?
Adelina Fronea: În primul rând, o femeie aflată în criză de sarcină se confruntă cu o frică foarte puternică că nu ar putea face față circumstanțelor de viață: mâniei partenerului dacă va afla (mai ales dacă nu își dorește un copil), mâniei părinților (care i-au spus de nenumărate ori că un copil îl poți avea doar dacă ești căsătorită sau alături de cine trebuie), lipsurilor financiare și materiale sau o carieră care ar trebui pusă în așteptare.
Ei bine, imaginația începe să îi joace feste și poveștile despre ce ar putea să se întâmple mai rău îi cuprind mintea până la disperare, așa că ea crede că dacă face avort – va scapă de starea ei emoțională pe care nu o mai poate gestiona.
De fapt și de drept, femeia în aceste momente trăiește un sentiment al singurătății și a lipsei de siguranță. Numai la gândul că va putea fi victimizată de cei din jur, pe fondul unei stime de sine scăzute, ea nu crede că poate să facă față sau să gestioneze ce își imaginează ea că se va întâmplă.
De aceea, primul pas în consilierea sau sprijinul femeii în criză de sarcina este ca prin conversația cu ea să îi transmitem sprijin și suport, siguranță și încredere și, apoi, pas cu pas, să o ancorăm în realitate și în ce este posibil, dincolo de circumstanțe. Să îi arătăm că nu este singură, că va avea, pe parcursul sarcinii și după, un sprijin concret. Acesta este un factor critic care atârnă decisiv în balanță și care, de regulă, poate înclina balanța în direcția alegerii firești – a vieții.
Abia apoi putem vorbi despre sarcina ei, despre bebelușul care crește în burtica ei. Abia apoi putem face planuri. Până nu aducem siguranța și confort emoțional, orice demers poate să eșueze.
Dacă acest prag este depășit ea va putea să se conecteze cu faptul că în uterul ei nu se află doar un „produs de concepție” sau ceva care îi dă grețuri și amețeli – și că acolo, în pântecul ei, a apărut o viață, un copil, o ființă umană vie. Care este chiar copilul ei.
În cazuri extreme, dacă inima femeii nu se întoarce, îi putem arăta, într-un mod cât mai concret, și care sunt consecințele pe care avortul le poate avea asupra ei, a mamei – deoarece este clar că femeia nu conștientizează sau nu este interesată de consecințele pe care avortul îl poate avea asupra copilului, adică de faptul că acesta își pierde viața. O astfel de abordare este însă riscantă, deoarece poate distruge canalul de comunicare cu respectiva femeie și nu o recomand.
Este atât de importantă misiunea unor asociații precum LifeCall, care oferă și sprijin material femeilor însărcinate, pe durata sarcinii și doi ani după nașterea copilului, și în același timp le ajută să își refacă viața și să își găsească un loc de muncă, pentru a putea să aibă grijă de ea și de copil.
Și, în primul rând, cum să ne depășim noi propriile limite? Unii se tem să intre în intimitatea persoanei sau trebuie să facă un efort mare să se mobilizeze pentru a fi alături de cineva.
Este adevărat, și unii spun că „este alegerea fiecăruia” și că „nu trebuie să ne amestecăm noi”.
Însă, pe de altă parte, dacă noi am trece printr-o astfel de criză, dacă ne-am afla într-un astfel de moment de cumpănă și de derivă, ne-ar plăcea ca ceilalți să se dea în lături și să se ferească să ne ajute?
Cred că orice femeie își dorește ca, într-un astfel de moment, să aibă pe cineva lângă ea care să fie dispus să o asculte și să îi spună o vorbă bună. Și, dincolo de furtuna emoțională specifică crizei de sarcină, cred că orice femeie își dorește de fapt să audă că este susținută și sprijinită și să audă adevărul: că înăuntrul ei a luat naștere o nouă viață, că acolo se află o ființă umană.
Legătura emoțională dintre mamă și copil începe să se dezvolte încă de la momentul concepției, însă din cauza presiunii celorlalți și a emoțiilor, sau a fricilor și pornirilor contradictorii, sau a lipsei de experiență, o femeie poate nu este conștientă imediat de acest lucru. Întărind faptul că în pântecele femeii a luat naștere un copil, o ființă umană unică și irepetabilă, întărim de fapt un adevăr natural, pe care chiar Dumnezeu l-a pus în inima femeii.
Așadar, nu trebuie să ne fie teamă să fim alături de o femeie în criză de sarcină, dacă în acest fel putem să ajutăm nu doar mama, ci și copilul – salvându-i viața. Dincolo de aceasta, este datoria noastră să exprimăm, când avem ocazia, două adevăruri fundamentale – că un copil este o ființă umană unică și irepetabilă, încă din momentul concepției, și că interesul mamei nu poate fi în nici un fel separat de cel al copilului. Ceea ce spunem, de fapt, este că nu există doar „o singură alegere”, care este avortul. Și că alegerea bună este la îndemâna noastră – Dumnezeu ne-a dat sau ne va da, indiferent de circumstanțe, puterea și resursele să alegem viața.
De ce crezi că avortul rămâne atât de adânc îngropat în istoria familiilor și femeile nu vorbesc despre el? Cum le putem convinge să vorbească, pentru a ajunge mărturia lor și la alte femei în situații similare?
Din păcate, comunismul a înrădăcinat în mentalitatea societății românești o mentalitate pro-avort. Să ne amintim că primul regim din lume care a legalizat avortul „la cerere” fără nici o restricție a fost regimul bolșevic, în Rusia anului 1920. Cea mai liberală și „progresistă” legislație cu privire la avort au introdus-o în istoria lumii bolșevicii.
Primul regim care a legalizat avortul „la cerere” în România a fost regimul Gheorghiu-Dej, în 1957, în timpul epocii staliniste, într-o perioadă în care în Occident avorturile încă erau interzise. Occidentul, „lumea liberă”, s-a remarcat prin faptul că a insistat să rămână fidelă moralei clasice, care desemna avortul drept crimă, până în anii ’70.
În România, peste 20 de milioane de copii au căzut victime avortului, din 1957 (anul „liberalizării” staliniste) până în prezent. Așadar, încă o dată populația României. Suntem în continuare o țară aflată în top 10 țări la rata de avort din Europa, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
Așadar, avortul reprezintă o traumă majoră pentru foarte multe femei și familii din România – probabil că majoritatea familiilor din România au în trecutul lor povești legate de avort. Povești care rămân îngropate tocmai deoarece ele reprezintă traume, și au consecințe dramatice, după cum arată multe cazuri pe care le cunoaștem, atât asupra femeilor, cât și asupra familiilor.
Nu este ușor să îți calci pe inimă și să vorbești public despre astfel de povești, adesea cutremurătoare. Totuși, mărturiile femeilor care au trecut prin astfel de situații sunt foarte importante. Întâi, pentru că arată că aceste femei au trecut printr-o schimbare a inimii și regretă avortul – și adesea se implică în mișcarea pro-viață tocmai din dorința de a îndrepta cumva răul făcut în trecut. În al doilea rând, pentru că ele descriu consecințele pe care avortul le poate avea asupra femeilor și familiilor – unele femei spun că nu este zi în care să nu se gândească la copilul pe care l-ar fi avut și să nu regrete decizia proastă pe care au luat-o. Altele povestesc cum au decis să avorteze presate fiind de partener sau de soț, iar apoi s-au despărțit și au pierdut astfel și copilul, și relația respectivă. În al treilea rând, astfel de mărturii le pot încuraja, într-un mod pozitiv, pe alte femei să aleagă viața – de exemplu, sunt mărturii ale unor femei care, după o primă alegere proastă, au regretat și au ales să aleagă viața pentru următorii copii.
Mărturiile de acest fel ne dau dimensiunea umană a avortului și ne arată că, deși toți putem greși într-un anumit moment, ne putem ridica și putem să alegem viața – ajutându-i și pe alții să aleagă viața.
Tema Marșului pentru viață din acest an este „Egalitate, echitate și sprijin – din prima secundă și întreaga viață”. Ce prilej de reflecție îți oferă aceasta?
Tema ediției de anul acesta a Marșului pentru viață ne aduce, pe de o parte, în atenție adevărul fundamental că orice copil este o ființă unică și irepetabilă, încă din prima secundă.
Pe de altă parte, viața este un lucru extrem de fragil, în special într-o societate ca a noastră, aflată din păcate sub efectele unui război distructiv, un război întâi de toate cultural, orientat din păcate împotriva vieții. Așadar, susținerea vieții nu este posibil fără sprijin concret – emoțional, psihologic, spiritual, dar și material.
Pentru o femeie, ideea că nu este singură, că va fi ajutată să ducă la bun sfârșit sarcina, să crească copilul în primii ani, să găsească un loc de muncă poate fi, de multe ori, factorul decisiv. Înlăturând cele mai mari temeri ale unor femei, care sunt prea adesea foarte mundane, legate de ziua de mâine, înlăturăm și cel mai mare obstacol din calea alegerii vieții.
Donând așadar pentru astfel de zone sau cauze cu adevărat vitale, putem să contribuim, la propriu, la salvarea sau îmbunătățirea substanțială a unor vieți omenești. De exemplu, prin sprijinirea activității unor centre de consiliere, contribuim la salvarea vieților unor copii și la îmbunătățirea vieții unor mame singure sau familii.
Ce program a avut Life Call în Luna pentru viață 2022?
Asociația LifeCall a desfășurat în Luna pentru viață o campanie pe website și pe social media despre importanța sprijinirii vieții și a implicării concrete pentru sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină. Punctul culminant al lunii martie a reprezentat-o Gala LifeCall – „Din iubire pentru viață”, desfășurată de Buna Vestire la Restaurant Herăstrău, în București.
Le mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături la prima ediție a Galei LifeCall: Părintele Vasile Ioana, Vlad Miriță, Ozana Barabancea, Monica Bîrlădeanu, Christiana Budica, Raluca Angel, Bianca Brad, Maria Natură-Miriță, Laura Lezis, Nadia Tătaru, Felix Tătaru, Dr. Andreas Vythoulkas, Ramona Cutina, Orlando Petriceanu, Andreea Medișanu Zamșa, Corina Petre, Marius Hâncu, Pavel Barsan și Camelia Boerescu Tutulan. Le mulțumim, de asemenea, tuturor voluntarilor LifeCall.
A fost o seară minunată sub binecuvântarea Maicii Domnului, în duhul Bunei Vestiri! Chiar dacă a fost o gală intimă, roadele ei au fost pe măsura zilei binecuvântate sub auspiciul căreia s-a desfășurat acest eveniment.
Sunt românii pro-viață? Ce se mai poate face pentru a avansa vizibilitatea acestei problematici în societate și pentru a sprijini femeile?
Realitatea este că societatea românească chiar se confruntă cu o lipsă de informare adecvată pe tema pro viață și de cele mai multe ori este aleasă calea ușoară, la presiunea mediului și a circumstanțelor de viață.
Adică pântecele mamei în loc să fie un loc sigur în care pruncul să se dezvolte, devine o închisoare cu condamnare la moarte, doar pentru că în cele mai multe cazuri femeile nu au acces la consiliere și sprijin în astfel de situații și nici măcar nu știu că există așa ceva.
Așadar, primul lucru pe care îl putem face pentru a sprijini femeile este să oferim o informare corectă despre viață, arătând, așa cum subliniază medicul Andreas Vythoulkas și atâția alți medici, că viața începe din momentul concepției, de la primele două celule. Și, desigur, să facilităm accesul la consiliere și suport pentru astfel de situații.
Atunci când ceva nu funcționează la nivel social, ne așteptăm ca Statul să intervină și să ia măsuri. Ce se întâmplă însă atunci când statul nu intervine – sau nu are competențe? În astfel de situații, răspunderea cade pe umerii societății civile, care trebuie să se implice și să acționeze. Este cazul activităților de tip pro-viață. Societatea civilă este reprezentată de ONG-urile specializate – cum sunt ONG-urile pro-viață. Iar aceste ONG-uri au nevoie de contribuția dvs., de sprijin concret pentru a își putea îndeplini misiunea.
Numai implicându-ne prin sprijin concret și susținând în mod constant o cauză vom putea obține, pe termen lung, schimbarea în societate pe care o dorim.
Este o bucurie mare când, în ciuda tuturor acestor circumstanțe vitrege, mama reușește să aleagă viața și să aducă pe lume un copil. Nimic nu se compară cu fericirea de a ține un copil în brațe – este ceva ce ne spun, iarăși și iarăși, mămicile care au depășit o criză de sarcină.
Vă invităm să vă alăturați misiunii LifeCall și să ne sprijiniți prin donații care ne permit să ajutăm atât mamele, cât și copiii să se bucure de darul vieții: www.lifecall.ro.
Și nu uitați – o femeie care a făcut o dată avort, este mamă, chiar dacă nu a mai avut niciun copil născut, niciodată!
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
