adopţie

A ales adopția din iubire pentru copil. După 21 de ani l-a reîntâlnit

de Redacția Stiripenturviata.ro
Traducerea: România pentru viață

Mărturia americanei Elisa Fucci:


La 15 ani am rămas însărcinată și am ales să-mi aduc pe lume fiul și să-l plasez spre adopție, pentru a-i oferi viața pe care eu nu am avut-o și familia pe care o merita.

Încă dinainte de a rămâne însărcinată știam că adopția este un act de iubire și mi se părea fascinant cum cineva poate să devină părinte datorită altruismului altcuiva. După ce am aflat că sunt însărcinată și mi-am dat seama că nu îmi puteam crește copilul în situația în care mă aflam, am decis să apelez la adopție.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Întreaga mea lume se prăbușise. Tânăra înflăcărată care credea că este invincibilă dispăruse.

Religia mea nu era de acord cu sarcina în afara căsătoriei, însă eu am știut ce am de făcut chiar și atunci când mă aflam în mijlocul disperării. Știam că nu îi voi putea oferi niciodată fiului meu ceea ce merita: o viață plină de oportunități și o casă în care atât mama, cât și tata îl doreau.

Părinții mei nu mi-au susținut niciodată decizia, pentru că în mentalitatea lor adopția era văzută ca abandonarea copilului. Nu lași niciodată pe cineva din familia ta în urmă. Dar am mers înainte cu procesul de adopție, deși tatăl copilului și jumătate din familia mea nu au fost de acord. Știam în inima mea că asta trebuia să fac.

A venit ziua adopției. Îmi țineam copilul în brațe, mă simțeam confuză, indecisă, și mă îndoiam de mine. Eram pe punctul de a-mi încredința drepturile parentale unor oameni pe care abia îi cunoscusem, dar care își doreau din tot sufletul un copil. A trebuit să mă retrag și să mă rog, pentru că nu puteam semna hârtiile în starea de confuzie și disperare în care mă aflam. I-am dat surorii mele copilul să-l țină și m-am retras într-o altă cameră.

A fost greu să mă rog. Vocile din capul meu se auzeau atât de tare, încât nu puteam spune o propoziție. Dar am insistat și, în cele din urmă, a fost pace în sufletul meu. Am știut chiar atunci și acolo că această decizie avea să schimbe vieți – nu numai pe a mea, ci și pe a părinților adoptivi… Și, cel mai important, și viața fiului meu.

Am mers înainte și am semnat actele fără ezitare. Mi-am sărutat băiețelul pentru ultima dată și m-am dus la părinții adoptivi care își așteptau cu nerăbdare fiul. Când i-am predat mamei adoptive copilul, am putut să văd și să simt bucuria ei, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, iar ea tremura extaziată. Ea a spus: „Este exact ca în visurile mele!”. Iar lumea mea s-a prăbușit.

În cameră se simțea contrastul evident între durere și bucurie. Durerea unei mame pentru că își pierde copilul și bucuria celeilalte pentru că tocmai primise copilul mult dorit.

Ani de zile, scrisorile și fotografiile au ținut deschisă rana din sufletul meu. L-am văzut crescând. Cu toate că era departe de mine, eram atât de bucuroasă că am ales să îi ofer mai mult.

În decembrie 2021, aproape 21 de ani mai târziu, am decis să iau legătura cu el. Spre surprinderea mea, a vrut să mă cunoască. Voia să afle mai multe despre mine, să afle mai multe despre acea parte din el despre care știa, dar despre care nu cunoștea nimic.

Ne-am întâlnit la aeroport și am putut să îl îmbrățișez, să îl sărut și să îi mângâi părul… exact așa cum am făcut în urmă cu 21 de ani. Timpul a trecut, dar dragostea mea niciodată nu s-a diminuat. Mă simțeam reîntregită! Am vorbit ore întregi!

Mi-a mulțumim pentru viața pe care i-am dat-o și pentru sacrificiul pe care l-am făcut ca el să poată fi omul care este astăzi. Cuvintele nu pot descrie bucuria pe care am simțit-o fiind în preajma lui și reconectându-mă cu el.

Atunci când alegi viața și adopția pentru copilul tău este numai și numai iubire. Ai oportunitatea de a păstra legătura și relația (cu copilul – n. red.) pe tot parcursul vieții. „Sfârșiturile nu sunt lucruri rele, ele înseamnă doar că altceva este pe cale să înceapă.”


Nota redacției: În SUA, legea permite deschiderea procesului de adopție din timpul sarcinii. Mama poate alege inclusiv religia părinților, iar după naștere are câteva săptămâni pentru a se răzgândi dacă așa simte. De asemenea, mama poate opta pentru adopție deschisă, în care ține legătura cu familia și este informată despre evoluția copilului. Același timp de legislație există și în Australia și Marea Britanie.

Citește și: Adopția începută din timpul sarcinii. Practica australiană / Revista Pentru viață nr.2


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole relaționate

Back to top button