Wellesley: Universitatea unde femeile devin bărbaţi

Wellesley college seal.png

Transgenderismul se bucura de multă atenţie în media, iar publicaţiile devin tot mai încărcate cu materiale asupra subiectului. Numărul de conferinţe care tratează subiectul e şi el în creştere. Motivul e simplu – transgenderismul e nouă frontieră a revoluţiei sexuale. El dovedeşte, însă, la fel ca şi ideologia orientării sexuale care a declanşat revoluţia sexuală, confuzia sexuală, ori,  mai corect, dez-orientarea sexuală care caracterizează generaţia contemporană occidentală. Confuzia sexuală a atins nivele epidemice în ţările occidentale, a devenit un pandemic molipsitor care infectează tot mai multe faţete ale existenţei sociale, cât şi instituţiile care până nu demult încă puteau distinge între bine şi rău, normal şi anormal, şi între comportamentul acceptabil şi cel inacceptabil. O consecinţă despre care încă nu am scris este confuzia pe care transgenderismul o cauzează în universităţile americane dedicate exclusiv femeilor. Fenomenul este regretabil, dar punctează cu claritate confuzia în creştere în rândurile tinerilor americani privind propria identitate sexuală şi dificultăţile cu care administratorii universităţilor se confruntă când li se cere să acomodeze confuzia sexuală a studenţilor lor. Luăm ca exemplu Universitatea Wellesley din Boston, care, oficial vorbind, acceptă ca studenţi doar femei. Dar asta s-a schimbat, împotriva voinţei Universităţii, în ultimii ani când studentele ei au început să se transforme în bărbaţi. Ciudăţenia asta a fost subiectul central al unui articol pe care îl comentăm astăzi şi care a fost publicat pe 15 octombrie în New York Times Magazine. Titlul lui e When women become men at Wellesley („Când femeile devin bărbaţi la Universitatea Wellesley”) Îl puteţi citi aici: http://www.nytimes.com/2014/10/19/magazine/when-women-become-men-at-wellesley-college.html?ref=magazine&_r=0

Universitatea Wellesley

Universitatea Wellesley e una din zecile de universităţi din Boston. Fondată în 1870 prin donaţiile generoase ale unei familii înstărite, Wellesley a fost, şi încă rămâne, o Universitate dedicată exclusiv femeilor. Ea nu acceptă bărbaţi. Nici în ruptul capului. Dar şi Wellesley începe să cedeze teren şi să devină o relicvă a trecutului. Dacă în anii 60 în America erau aproape 300 de universităţi şi colegii care aveau ca studenţi exclusiv fete, acum au mai rămas doar 50 de colegii şi universităţi dedicate exclusiv femeilor. Wellesley se mândreşte că de-a lungul anilor a promovat feminismul, a educat femei care tot de-a lungul anilor au devenit lideri ai mişcării feministe şi de emancipare sexuală, şi au dat Americii pe Hillary Clinton, fosta Secretară de Stat americană şi prezumata candidată democrată la preşedinţia Americii în 2016.

Începând din anii 60, în universităţile americane dedicate exclusiv femeilor s-au refugiat, după cum era de aşteptat, tinerele lesbiene în căutarea unui spaţiu amiabil ideilor lor de emancipare sexuală şi de promovare a stilului lor de viaţă. Wellesley College nu a făcut excepţie. Acum vreo cinci (5) ani însă, lucrurile au început să se schimbe în universităţile exclusiv pentru femei ale Americii, inclusiv Wellesley, odată cu apariţia în campusurile universitare a femeilor transgender, adică femeile care se transformă în bărbaţi prin proceduri medicale, ori se identifică la nivel de personalitate, ca fiind bărbaţi. Asta a generat reacţii radicale şi agitate în campusurile feministe, femeile şi administraţia universităţilor revoltându-se împotriva prezenţei între studenţii universităţilor lor a femeilor transformate în bărbaţi. Pentru ele, prezenţa în campus a bărbaţilor însemna prezenţa patriarhatului şi a şovinismului masculin de care feministele vor să scape omenirea.

Wellesley are în jur de 2.400 de studente. Majoritatea covârşitoare a profesorilor sunt femei, administraţia universităţii e alcătuită din femei, iar bărbaţii, o minoritate mai puţin vizibilă în campus, muncesc la întreţinerea clădirilor, a gazoanelor ori repararea toaletelor. Curricula e focalizată pe studii feministe şi anti-barbati, manualele sunt scrise dintr-o perspectivă feministă, istoria umanităţii la fel, modele de viaţă pentru tinerele studente sunt, cum e de aşteptat, tot femei, iar exemplele negative din istorie sunt, tot cum e de aşteptat, bărbaţi.

Revoluţia transgenderista, însă, a luat Wellesley prin surprindere. Între cele 2.400 de studente ale ei sunt vreo 20 de bărbaţi, adică 1 la 240. Dar nu bărbaţi prin naştere, ci femei transformate în bărbaţi prin intervenţii chirurgicale. Minoritatea asta a devenit foarte vociferă, insistă să fie recunoscută la nivel oficial, şi cere să i se acorde drepturi. Vocabularul a fost prima victimă a revoluţiei transgenderiste la Wellesley. Dacă până acuma studentele se identificau, la nivel colectiv, ca surori („sisterhood”), s-a forţat schimbarea terminologiei în „rudenii” („siblinghood”), o apelaţie mai neutră din punct de vedere al genului. Se insistă ca apelaţiile să nu mai reflecte sexul studenţilor ci să devină neutre. Studentele transformate în bărbaţi se lamentează că profesorii încă folosesc cuvintele „ea” ori „ele” la cursuri, şi că prezumţia generală la profesori încă este că toate studentele care participă la cursurilor lor sunt femei. Sunt deranjate când aud profesorii salutând studentele în conformitate cu sexul lor. În consecinţă, salutul „good morning ladies”, adică „bună dimineaţa doamnelor”, a fost eliminat. De asemenea, începând cu noul an universitar, fiecărui student/studentă i se cere să-şi identifice sexul preferat şi să spună cum vor să fie numiţi or numite, „el” „ea” ori „altceva”, cât şi numele pe care îl prefera. Mai târziu s-a iscat problema toaletelor. Până recent toaletele Universităţii Wellesley erau de două feluri: (1) pentru comunitatea Wellesley (numite toaletele „Wellesley only”); şi (2) pentru comunitatea non-Wellesley (numite toaletele „non-Welesley”). Toaletele nu erau separate conform celor două sexe. Odată ce fetele transformate în bărbaţi au început să folosească toaletele desemnate pentru „comunitatea Wellesley”, celelalte fete s-au revoltat, impunând că bărbaţii să folosească toaletele alocate comunităţii „non-Wellesley”.

Cu toate acestea viaţa studenţilor transsexuali nu e uşoară la Wellesley. O studentă care se transformase în bărbat a candidat la funcţia de lider al studenţilor, dar a fost agresiv atacată online de fetele din campus pentru că şi-a abandonat identitatea sexuală biologică, forţând-o să-şi retragă candidatura. O altă fată, Sara, provenită dintr-o familie conservatoare din Georgia, s-a transformat în bărbat pe timpul vacanţiei de vară. S-a injectat cu testosteron, şi-a tăiat sânii, iar după o vreme efectele au devenit vizibile. Vocea i s-a transformat în voce de bărbat, părul a început să-i crească pe braţe şi pe piept, umerii au început să i se lăţească, iar coapsele să se subţieze. Când s-a reîntors la cursuri după vacanţă, studentele l-au găsit greţos şi după o vreme Sara, care între timp a adoptat numele masculin de Jesse, s-a retras de la cursuri.

Lesbienele din campus sunt şi ele revoltate, nemulţumite şi geloase. Până la sosirea bărbaţilor în campus se simţeau în siguranţă în recrutarea de prietene care să le împărtăşească stilul de viaţă. Au devenit geloase, însă, pentru că transsexualilor li se acordă  majoritatea atenţiei şi multe fete aleargă după ei. Fetele transformate în bărbaţi declară că foarte multe fete au devenit interesate de ele. Evident, le atrage masculinitatea.

Discriminare?      

Universitatea Hollins din Virginia e o altă universitate dedicată exclusiv femeilor şi conferă diplome doar femeilor. Studentele care se transformă în bărbaţi sunt exmatriculate în mod „diplomatic”, facilitându-se „tranziţia” spre alte universităţi. Situaţia însă e şi mai discriminatorie pentru bărbaţii care se identifica ca fiind femei. În universităţile dedicate exclusiv femeilor, bărbaţii care se consideră femei nu sunt acceptaţi. Dacă în cererea de admitere declară că s-au născut bărbaţi, şansele de admitere sunt nule. Documentaţia pentru  dovedirea sexul feminin creşte de la an la an. Certificatul de naştere trebuie să ateste că fiecare candidată e femeie prin naştere, la fel permisul de conducere şi alte acte oficiale emise de autorităţi. O altă universitate exclusiv pentru femei, Mills College, accepta doar femeile care nu au devenit „bărbaţi din punct de vedere legal”. Iar o alta, Mount Holyoke College, accepta pe oricine, cu excepţia celor „născuţi bărbaţi şi care încă se identifica ca fiind bărbaţi”. În alte cuvinte, Mount Holyoke College accepta bărbaţi care se declară femei, dar respinge bărbaţii care se declară bărbaţi. Confuzia sexuală e evidentă.

Poate vă întrebaţi, cum e permisă o astfel de discriminare, pe faţă, intenţionată, şi la proporţii atât de exagerate? Mai ales într-un context social şi într-o vreme când se insistă mult pe drepturi civile, egalitate, şi egalitate de şanse? Din nefericire Universităţii Wellesley şi celorlaltor universităţi ca ea nu li se aplică legile care interzic discriminarea, ele fiind universităţi private. În mod tradiţional, când ne gândim la universităţi la mod general, ne gândim la un stadiu de viaţă şi un loc fizic în care studenţii învaţă lucruri noi, folositoare, care să-i pregătească pentru viitor şi să fie utili societăţii. Dar la Wellesley se învaţă confuzia sexuală şi segregarea de gen. Un lucru însă e clar: confuzia sexuală nu e o valoare şi nu trebuie promovată ori protejată. Dimpotrivă, e o tragedie pe care puţini au curajul să o confrunte. E protejată de lege. A devenit un drept al omului. Revoluţia transgenderistă a ridicat confuzia sexuală la un nivel şi mai înalt. Rămâne de văzut în ce mod consecinţele ei vor afecta societatea.

Notam că studenţii americani ai zilelor noastre au primit educaţie sexuală începând din clasele primare. În consecinţă, te-ai aştepta ca după atâta şcoala să fie cel puţin siguri de sexualitatea şi identitatea proprie. Dar nu sunt. Din nefericire, Wellesley dovedeşte că educaţia sexuală creează confuzie în minţile copiilor şi al tinerilor.

Transsexualii îşi regretă alegerea

Media promovează ideea unui transgenderism fericit asemenea homosexualităţii. Nici pe departe. Transsexualii sunt unele din cele mai nefericite fiinţe umane. Din nefericire istoria lor tragică nu este un subiect acceptat ori discutat în media. Vă recomandăm un articol pe această temă publicat acum câteva zile în publicaţia conservatoare online The Federalist. Tot mai mulţi transsexuali îşi regretă alegerea, dar din nefericire majoritatea dintre ei nu se pot întoarce la sexul original. Este extrem de greu să transformi, prin proceduri medicale, o femeie în bărbat după ce iniţial a fost transformată din bărbat în femeie. Pentru majoritatea dintre ei nu există drum înapoi. În plus, se aud voci tot mai insistente care afirmă că transgenderismul e o invenţie a psihiatrilor din care câştigă atât ei cât şi medicii care fac procedurile de schimbare a sexului. Articolul e intitulat Trouble în Transtopia: Murmurs of Sex Change Regret, şi poate fi citit aici: http://thefederalist.com/2014/11/11/trouble-in-transtopia-murmurs-of-sex-change-regret/

Sursă: Alianţa Familiilor din România

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns