VIDEO: „Nu am fi fost acum împreună dacă luam altă decizie” / Mărturii despre criza de sarcină # 8

Nu am fi fost impreuna

 

Am crescut într-o familie foarte religioasă. Tata chiar era pastor. În astfel de cazuri, lumea se uită la tine și fie ești perfectă, fie dimpotrivă, ești doar Jennifer, copila teribilă a pastorului.

După facultate am descoperit că am început să am ceva libertate. Am început să ies, să joc biliard. Așa ajungi într-o mulțime de localuri, unde bei și te trezești în tot felul de situații sordide, în care se poate întâmpla orice.

Eram la un concurs de biliard și pierdeam. Așa că m-am dus la bar și l-am găsit jucând biliard singur la o masă. Am început să joc și eu singură la altă masă. Și așa s-a legat conversația, care a devenit tot mai însuflețită. Ne-am dat întâlnire pentru o vreme.

Într-o zi m-am trezit cam târziu ca să mai ajung la timp la serviciu și m-am gândit: „Frate, dar ce indispusă sunt în ultimul timp!” Mi-am zis să-mi fac un test din acela, ca să îmi iau gândul odată.

Îmi amintesc că m-am tot uitat la testul ăla și tremuram. Îmi spuneam întruna: „Doamne, nu! Doamne, nu! Nu are cum! E greșit. E greșit!”

Eram șocată. Nu puteam să  cred.

El a fost deschis, dar simțeam că nu pot vorbi cu el, că nu ar fi înțeles. Îmi venea mereu să plâng, pentru că nu știam cu cine să vorbesc. Nu aveam cu cine! Am vrut să vorbesc cu sora mea sau cu prietena mea. Dar niciuna dintre ele nu ar fi suportat măcar ideea că eu gândeam măcar la avort. Nu știam cum avea să reacționeze.

Am fost devastată. Pur și simplu refuzam realitatea! Îmi spuneam mereu că nu sunt gravidă. Eram așa de speriată!

Scuze… (plânge)

El mi-a zis ceva de genul: „Hai să vedem ce opțiuni avem, ce vrem”. Ne-am dus într-un loc unde mi-au făcut și o ecografie, la care am auzit inima bătând.

Trebuia să luăm o decizie.

 

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând persoanele cunoscute care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.

 

Apoi m-am întâlnit cu Kendra, de la Real Choices și mă întrebam dacă o să mă simt ca într-o situație critică. Dar ea mi-a zis doar atât: „Hai să stăm de vorbă!”. Abordarea ei era foarte personală, ceea ce m-a ajutat mult, pentru că eram foarte îngrijorată. I-am povestit că nu știam cum să le spun părinților mei. O să le fie atât de rușine cu mine! Dar ea mi-a zis că e în regulă. Chiar m-a întrebat: „Dar cum crezi că se vor simți dacă le vei spune că ai făcut avort?” Până la urmă mi-a zis și: ”Poți să o faci, nu e sfârșitul lumii!”.

M-am dus acasă mai liniștită. A doua zi am primit un mesaj în care îmi spunea că se roagă pentru mine. Au urmat și altele, în care mă întreba cum mă simt, cum îmi mai merge cu prietenul. Influența ei a fost probabil cea mai puternică. M-a ajutat să păstrez copilul, altfel nu cred că o făceam.

Mi-am spus că pot face asta. Că nu are rost să mă mai torturez singură.

Pe 13 iunie 2014 am născut-o pe Riley. A fost un travaliu lung. Eram epuizată. Venise toată familia la spital și, desigur, și prietenul meu. Avea o față plină de uimire și tot zicea că fetița seamănă cu el. Sigur că seamănă!

Mi-au dat-o să o țin în brațe și era atât de dulce!

A doua zi, când stăteam de vorbă, ne-am uitat unul la altul și el mi-a zis: „Tu-ți dai seama că nu am fi fost împreună aici dacă luam altă decizie?” S-am uitat la fată și a mai zis: „Mă bucur că n-am făcut asta!” Iar eu i-am răspuns: „Și eu mă bucur mult că ești aici!”

Îmi place așa de mult să o țin în brațe! Am un album prin care mă mai uit, cu pozele de la spital, și atunci îmi vine gândul: „A meritat pe deplin!”

VIDEO:

Sursa: Human Coalition

Citește aici mai multe mărturii despre criza de sarcină

 

, , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns