Unghiuldeabordare.ro. Partea a doua a interviului cu Sişu şi Puya (La Familia): „Când vezi copiii, începi să înţelegi nemurirea”

Unghiuldeabordare.ro, 29 noiembrie 2017 – În partea a doua a interviului aflăm ce spun Sişu şi Puya despre viaţa politică, poziţia faţă de Referendumul pentru familie, problemele cu legea şi dacă le e teamă că sistemul muzical din România le va închide uşa în faţă după publicarea Manifestului pentru Familie în care-şi afişau credinţa în Dumnezeu, în neam şi în familia tradiţională!

„Şi într-o familie bărbat-bărbat poate exista violenţă!”

Reporter: Sişu, tu ai avut o părere despre Referendumului pentru Familie, te-ai poziţionat pentru.

Sişu: Nu am avut o poziţie, nu-l susţin, eu sunt printre primii semnatari, sunt 50-60 de oameni care au semnat, dar asta am făcut-o… Nu sunt un exemplu viu, nu sunt un om care, gata, am doi copii, o familie fericită şi astea. Nu, viaţa are suişuri şi coborâşuri. Mereu am văzut argumentul ăsta: „Ce familie susţineţi, pe aia în care bărbatul îşi bate femeia?” Doi parteneri, fie că sunt bărbat cu bărbat sau femeie cu bărbat sau ce sunt ei, doi oameni pot ajunge să se bată la un moment dat. Nu are legătură chestia asta.

Puya: Ai bătut-o pe nevastă-ta?

Sişu: Toată lumea ştie, e o chestie publică, a fost şi un proces…

Puya: De ce ai bătut-o mă?

Sişu: Nu, nu, nu, a fost altă problemă…

problemele te întăresc. Îţi întăresc credinţele

„Ne asociem cu neamul românesc”

Reporter: Întrebarea era, unii spun că ar fi Coaliţia [n.red. – Coaliţia pentru Familie] în spatele vostru.

Sişu: Doamne fereşte, eu chiar le-am spus băieţilor ăstora că îl semnez din principiu, dar le-am spus că nu pot să vă reprezint valorile astea, să vin eu cu steagul în faţă. Eu semnez pentru că eu cred. Că sunt eu în afara poveştii de multe ori şi că am făcut multe greşeli în viaţă e problema mea. Eu nu o să port steagul, purtaţi-l voi care sunteţi nişte oameni mult mai ok. Sau să-l poarte Dragoş.

Puya: Mai târziu am aflat că e şi ceva politic. Am aflat de chestia asta mai târziu.

Sişu: Eu nu ştiam că e asociată. Nu m-am gândit că cineva se gândeşte la asta. E o afirmaţie, tu acum dacă spui că crezi în familie şi Dumnezeu nu înseamnă că te asociezi cu Coaliţia pentru Familie. Poţi să crezi că eşti un simpatizant sau că ai o părere asemănătoare, nu că te asociezi cu ei.

Puya: Eu unul mă feresc să mă asociez cu grupări aşa mari, că la un moment dat, când devin foarte mari, nu mai ştii ce interes are şeful.

Sişu: În principiu mă asociez cu gruparea asta de 20 de milioane, că suntem și vreo 5 prin diaspora.

Puya: Exact, ne asociem cu neamul românesc.

Reporter: Voi v-aţi schimbat recent percepţia faţă de aceste lucruri sau dintotdeauna aţi crezut în aceste valori?

Puya: Hai să-ţi arăt. Ce scrie aici? (scoate un album vechi) „Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ajutor.” Nu ne-am schimbat, e un album din ’98.

„Problemele îţi întăresc credinţa”

Sişu: Oamenii nu ne cunosc, oamenii au o imagine de la TV. Oamenii dacă ne-ar cunoaşte ar înţelege… Eram mai mici înainte, argumentele erau mai subţiri. Încă nu trăisem viaţa, e logic. Dar asta este viaţa noastră, aşa am trăit de când ne ştim.

Reporter: Întrebarea era dacă v-aţi schimbat după problemele avute.

Sişu: Dacă ne-am drogat şi alea…Nu, problemele te întăresc. Îţi întăresc credinţele, cine ştie să se folosească de asta. Cine se frustrează şi se vopseşte verde în cap şi se dă cu capul de pereţi, asta e altă problemă. În viaţă trebuie să ştii când să faci şi o nebunie, când să te opreşti.

Reporter: Apropo tot de asta, dacă regretaţi anumite mesaje din piesele voastre.

Puya: Dacă stau acum să mă gândesc, da, nu mai mi se par potrivite. Dar omul trebuie privit între etape. Dacă mă uit acum la un videoclip de-al meu de la 20 de ani, eu parcă văd alt om. La 20 de ani ești un om, la 30 altul şi la 40 altul. Nu poate să zică cineva că e tot timpul la fel. Dacă rămâi la fel înseamnă că nu evoluezi, că dai în mintea copiilor.

Sişu: Principiile rămân la fel…

Puya: În etapa respectivă eram ăla, în etapa asta sunt ăsta.

Sişu: Dar niciodată nu a fost Puya necredinciosul, răul, fără valori, fără nimic şi a doua zi Puya…a fost o constantă care s-a dezvoltat de-a lungul vieţii.

Puya: Tot timpul am dorit să spun, să dau şi un mesaj. Noi nu am intrat în muzică să facem bani, nici nu ştiam că se poate face bani. În ’98, când am făcut caseta asta, nu era televiziune muzicală, nu era Youtube, nu era nimeni. Pe noi ne-a luat prin surprindere chestia asta. La un moment dat au apărut nişte bani. Ok, dacă sunt, hai să-i facem, să ne susţinem. Dar în primă fază am dorit să ne exprimăm. Orice artist din lumea asta e dator, pe lângă banii pe care-i face, să spună și ceva şi să influenţeze într-un fel lumea.

Sişu: Pentru că te ascultă mii de oameni, nu e ca şi când vorbeşti singur în casă. Eu am văzut multe trupe. Niciodată nu cred că în muzica mea sau a lui Puya au existat versuri la moduri „Fii şmecher, droghează-te, omoară!”. Nu, niciodată! Noi am avut o privire oarecum melancolică, uite prin ce am trecut, uite ce facem, uite ce n-am mai vrea să facem…

Puya: Unii dădeau exemple de versuri dintr-un album din ’97. E o tâmpenie, comentezi versurile unui om de 40 de ani. E ca şi când aş comenta ce ai spus tu acum 30 de ani.

Sişu: Pe acelaşi album găseşti versuri care erau Pro, pro La familia, pro ideile noastre, găseşti embrioni la ceea ce facem acum. Dacă luăm albumul ăla şi-l ascultăm acum, nu începe cu „băga-mi-aş” etc. Nu, eram nişte puşti care trăiam în cartier şi uneori eram mai teribilişti, dar sâmburii erau tot aceiaşi. Aveam piesa gen Femeia mea, de ce n-a zis nimeni de asta? E o piesă frumoasă, în care îi spui unei fete că o iubeşti, că faci orice: „Tu ești iubirea mea”. Lucruri pe care lumea nu le-a văzut. Avem piese gen: Cu fruntea sus, în care vorbim de credinţă… au disecat că…

Puya: Mai ţii tu minte toate astea?!

Sişu: Da, frate.

Puya: Ca un om mare…

Reporter: În multe piese vă plângeţi de sistemul muzical din România…

Sişu: Nu prea ne plângem, mai mult râdem…

„Nu trebuie să-ţi modifici muzica în funcţie de dorinţele radioului”

Reporter: Ok, râdeţi. Nu vă e teamă că acum va fi mai greu de intrat pe anumite uşi?

Sişu: Păi dacă n-am intrat 20 de ani, mânca-ţi-aş gura ta, vrei acum să stăm la uşă?

Puya: Noi suntem susţinuţi de fanii noştri care dau banii la intrare la un spectacol, fie cumpără CD-ul sau intră pe Youtube. Că există şi alte surse de venit, sunt binevenite, dar nu asta a fost principala sursă a noastră. E bine să fii la radio, că te ascultă foarte multă lume, eu am văzut beneficiile…

Sişu: E un bonus, dacă tu îţi faci o carieră bună şi ai dat şi un number one, felicitări!

Puya: Dar nu trebuie să-ţi modifici muzica în funcţie de dorinţele radioului sau ale nu ştiu cui. Tu faci ce faci şi dacă – Doamne ajută! – ajungi şi acolo e super bine.

(…)

Reporter: Am văzut că aveţi magazine online. Iese ceva, vă puteţi susţine din partea aceasta?

Puya: Ai grijă ce zici, că domnul e de la ANAF. Nu iese nimic. Le dăm noi pe degeaba.

Sişu: Mai trebuie să dăm noi nişte bani la sfârşit de lună. Oamenii mai sunt interesaţi de CD-uri, dar nu te gândi că…

Puya: Şi nici n-avem CD-uri… Avem?

Sişu: Sunt cadouri la tricou. Să ştii că 50 la sută din ele sunt făcute ca să te promovezi. Purtându-ţi tricoul sau având CD-ul în maşină te promovează oarecum…

Puya: Da, spune că „eu cred în ce cred ăştia”.

Sişu: Acum nu mai sunt tarabe de muzică să te duci: „Mamă, Vasile, ce a mai apărut nou? Vreau si eu CD-ul ăsta!

(…)

„Când vezi copiii începi să înţelegi nemurirea”

Reporter: Faptul că aţi devenit tătici între timp v-a schimbat oarecum percepţia, vă gândiţi la viitorul copiilor?

Puya: Normal că se schimbă, e normal.

Sişu: În primul rând când vezi copiii începi să înţelegi nemurirea, lanţul acesta care-l traversează timpul. Se schimbă percepţiile.

Reporter: V-aţi înfiinţat acum 21 de ani. Întrebarea clişeu, ce aţi schimba sau dacă aţi lua-o pe acelaşi drum?

Sişu: Bă, ţinând cont că în momentul de faţă nu suntem supăraţi și suntem ok, ar merita să o luăm pe alt drum?

Puya: Bă, ai putea totuşi să scapi de 4 ani de pârnaie dacă ai lua-o pe alt drum şi să cântăm şi noi încontinuu. M-ai lăsat pe bară o grămadă timp…

Sişu: Aah, doar de patru ani, nu de toţi ai zis…

Puya: Păi aşa, însumaţi, că i-ai făcut şi din bucăţi… Dacă făceai patru dintr-o dată era o chestie.

Sişu: Stai un pic, să scap de 4 ani şi de restul, un an şi 8 luni, aproape doi ani să-i fac!

Puya: Nu mă, să nu faci niciunul!

Sişu: Adică să scad şase.

Puya: Păi ce, şase ai făcut?

Sişu: Şase, da.

Puya: Pfff…

Reporter: Şi n-ai schimba nimic în treaba asta?

Sişu: Nu frate, oricum nu pot să schimb nimic, dar nu aş schimba. Dacă am regrete, am regrete pentru lucruri pe care le-am făcut faţă de oameni.

Reporter: Ai învăţat ceva? Păi e discuţia aceasta despre faptul că unii ies de acolo şi nu învaţă nimic.

Sişu: Te disciplinezi dacă vrei. Dacă vrei. În viaţă, dacă vrei s[ faci lucruri, nu face nimeni cu japca. Sau dacă le face, nu le face bine.

Citeşte şi Unghiuldeabordare.ro: Partea întâi a interviului cu Sişu şi Puya (La Familia): „Acum e «gangsta» să vorbeşti de Dumnezeu!”

Citeşte şi UPDATED: De ce este importantă observaţia jurnalistului Radu Buzăianu despre anularea concertului La Familia de la Cluj pe motiv de diferenţă de valori: În noua ierarhie a valorilor, promovarea familiei naturale…

Citeşte şi Teodor Baconschi despre anularea concertului trupei La Familia: „Ce poate fi mai moral decât să interzici ceva în numele toleranței? Nicicând, în istorie, buna intenție aparentă nu a dus la o poliție a gândirii atât de perversă”

Citeşte şi Bogdan Budeş, regizor şi om de teatru, despre „decizia” judecătorului Cristi Dănileţ în „cazul” Sişu şi Puya (La Familia): „Justiţia Postmodernă a decis la ceas de seară, pe Facebook, în aplauzele corului de susţinători, că sunt agenţi ai urii. Aşa se face justiţie în Minunata Lume Nouă?”

Citeşte şi Freamatul.ro: „Eu cred că LA FAMILIA are dreptul la exprimare”

Citeşte şi Din ciclul „ne place non-conformismul, dar numai cel regulamentar”: un club din Cluj a anulat concertul La Familia după ce membrii acesteia s-au declarat în favoarea căsătoriei bărbat – femeie

Citeşte şi Mii de Likes şi distribuiri pe Facebook. Şi ce i-au răspuns Sişu şi Puya (trupa de hip-hop La Familia) unui fan care le-a cerut „relatări de la colţul străzii” în loc de valori conservatoare


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com.


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

DONEAZĂ !

Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenţia ta, dar noi nu putem face asta.
Aşadar, îţi lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmăreşti sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăţi,
informaţiile relevante pentru tine, familia ta şi alegerile tale.
Pentru a ţi le proteja şi păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ţi se pare că informările şi analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viaţa ta
şi se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru şi altora
şi să susţii financiar, după posibilităţi,
continuarea şi profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoştinţă,
Redacţia Stiripentruviata.ro
Ştiri pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie

 

Subscribe

Subscribe to our e-mail newsletter to receive updates.

, , , ,


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.