libertate de conștiințăMarxism cultural

Un paradox nordic: o egalitate mai mare între sexe, mai multă violență între parteneri

Ce țări sunt pe primele locuri în ceea ce privește egalitatea de gen? Dacă nu știți răspunsul la această întrebare, trebuie să-l aflați. Toți ceilalți știu că sunt țările nordice: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia.

În medie, în aceste țări, trei din patru femei aflate la vârsta de a lucra sunt angajate; decalajele dintre proporția bărbaților și femeilor de pe piața muncii sunt printre cele mai mici din lume; mamele sunt mai predispuse să lucreze; diferențele de gen în ceea ce privește timpul programului de lucru tind să fie mici; iar cuplurile au tendința de a împărți munca plătită mai echitabil decât în aproape toate celelalte țări foarte dezvoltate.

Această versiune a egalității a fost promovată viguros de politica statelor nordice și de legea acestora timp de până la cinci decenii, iar țări precum Suedia sunt promovate ca fiind modele pentru restul lumii.

Și totuși…

Un paradox violent

Țările nordice au unele dintre cele mai ridicate rate de violență intimă împotriva femeilor din partea partenerilor (IPVAW) din Uniunea Europeană. Pentru a defini termenii: IPV este violența fizică și / sau sexuală între parteneri, heterosexuali sau homosexuali, care fie sunt iubiți, locuiesc împreună, sunt căsătoriți ori divorțați. Studiile măsoară agresiunea fizică, variind de la împins și îmbrâncit, până la lovire, bătăi serioase și sex forțat, plus abuz emoțional și intimidare.

Un studiu din 2016 a constatat o rată a violenței domestice împotriva femeilor de 32% în Danemarca, 30% în Finlanda și 28% în Suedia, comparativ cu o medie a UE de 23%.

În timp ce femeile și bărbații au devenit mai egali la birou, se pare că acasă se întâmplă ceva greșit.

Această discrepanță între egalitatea de gen și violența sexuală este cunoscută drept paradoxul nordic, și se pare că situația este destul de gravă.

Într-un nou studiu s-au comparat datele pentru Suedia și Spania, pentru a se asigura că datele din cele două țări au măsurat aceleași lucruri. Studiul nu numai că nu a exclus prejudecățile măsurătorilor, dar a constatat că diferențele au fost foarte semnificative. În Suedia, prevalența generală pe parcursul vieții a violenței domestice fizice a fost de 27,86%, iar sexuale, de 10,9%. În Spania, cifrele comparabile au fost de 12,43%, respectiv de 4,3%. Același model a fost găsit și pentru abuzurile fizice severe (16,76% din Suedia versus 8,03% în Spania) și sexuale (7,4% în Suedia versus 3,1% în Spania).

Ce se întâmplă oare în utopiile nordice? Ce poate explica paradoxul egalității sociale care coincide cu un nivel ridicat de agresiune domestică sau interpersonală împotriva femeilor? (Bărbații sunt, de asemenea, victime ale violenței domestice, dar studiile în cauză se referă numai la femei.) Din păcate studiile nu ne pot răspunde acestor întrebări.

Există, desigur, teorii, cele mai populare fiind că normele culturale din aceste țări au rămas în urma legii și politicii (progresiste); cu alte cuvinte, prea mulți bărbați sunt niște șoviniști neconvertiți ai mișcării politice actuale.

Forța de muncă din Suedia, de exemplu, este încă foarte segregată, femeile predomină încă în domeniul de asistență medicală și bărbații în domeniul ingineriei și în alte locuri de muncă în domeniul tehnologiei. Cercetătorii de la Universitatea din Lund, care au intervievat fete în vârstă de 15 ani acum câțiva ani, au fost dezamăgiți să constate că fetele încă aveau tendința de a-și planifica carierele pe liniile tradiționale de gen. La fel și băieții, deși aveau mai multă încredere decât fetele în a-și desfășura activitatea care era asociată în mod tradițional cu celălalt sex.

Multe studii au arătat că femeile cu copii mici preferă să rămână acasă sau să muncească cu jumătate de normă cel mult. Deci, poate este ceva în neregulă cu tipul de egalitate pe care sistemul nordic îl promovează. Poate că acest lucru contribuie la conflictul dintre cupluri atunci când partenera alege un loc de muncă mai puțin plătit cu mai puține ore de lucru, dar partenerul dorește ca ea să câștige mai mult.

Cu toate acestea, există o altă posibilă cauză a conflictului și abuzului între cupluri, care nu este direct legată de egalitatea de gen. Are mai mult de-a face cu revoluția sexuală și ce consecințe a avut aceasta pentru căsătorie.

Locuitul împreună este un lucru obișnuit în Europa de Vest, iar în țările nordice acesta este peste medie. Baza de date a familiei OCDE (noiembrie 2016, utilizând datele din 2011) arată o medie pentru cuplurile de căsătorie cu puțin mai puțin de 50% căsătorite și aproape 10% coabitante. Pentru Spania, cifra persoanelor căsătorite se ridică la 52,55%, iar procentul de coabitare scade la 8,8%. Cu toate acestea, pentru Suedia, cifra căsătoriilor scade la 43,63%, iar cifra de coabitare crește la peste 19% – mai mult de două ori mai mare decât Spania.

De ce există această problemă? Deoarece mai multe studii care au analizat factorii de risc pentru violența domestică au arătat că cuplurile ce locuiesc împreună sunt mai expuse riscului decât cuplurile căsătorite, în special în rândul adulților tineri. Și două studii din Statele Unite arată că acest risc este legat de nivelul angajamentului partenerilor și de constrângerile pe care le simt de a rămâne împreună. Se pare, totuși, că va exista un timp până ce riscurile locuitului împreună, cum ar fi preferințele de muncă axate pe sexe ale multor mame și tați, care se regăsesc în oricare dintre programele educaționale oferite acum elevilor de școală vor preveni violența împotriva femeilor. Cei care se ocupă de acest lucru pot înceta să vorbească despre rețeta nordică pentru egalitatea de gen – cel puțin pentru o vreme – dar să nu ne așteptăm ca aceștia să spună un cuvânt sau două despre efectele protejării căsătoriei.

Sursă: mercatornet.com


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button