opinii

Tot ce nu știai despre legea referendumului. Sunt trei tipuri diferite de referendum. Iar „eliminarea” președintelui din procedură nu a făcut-o PSD, ci chiar CCR

de Cristina Popescu, Facebook

Postare tehnică. (…)

[despre sesizarea din nou a Curții Constituționale cu privire la legea cadru a referendumului după respingerea de către Parlament a cererii de reexaminare a președintelui Iohannis – n. red.]

Motivul clamat de USR [pentru sesizarea din nou a Curții Constituționale – n. red.]: președintele ar fi fost „eliminat” prin noua formă a legii din procedura declanșării referendumului de aprobare a revizuirii constituționale.

Sunt necesare două observații:

Problema „eliminării” președintelui din procedură nu era decât un simplu pretext pentru împachetat noua piedică ce se încerca a fi pusă procesului revizuirii.

În realitate, așa-numita eliminare a președintelui fusese deja validată de Curte ca fiind constituțională în precedenta sa sesizare de către aceleași partide pe aceeași lege.

Președintele trimisese legea în parlament la reexaminare pe alte aspecte, de tehnică legislativă (ex.: utilizarea sintagmei „proiectul de lege adoptată de fiecare cameră” în loc de „legea constituțională adoptată de ambele camere”), iar nu cu privire la eliminarea sa din procedură, a cărei constituționalitate fusese deja stabilită.

Așadar, problema „eliminării” președintelui nu mai putea face obiectul sesizării Curții, așa cum a pretins USR în comunicatul său, fiind o simplă fentă retorică. Sesizarea nu ar fi putut depăși problematica respectării procedurii de adoptare (de respingere a cererii de reexaminare) și verificarea eventualelor texte nou adoptate în urma reexaminării (nu e cazul, reexaminarea a fost respinsă, a fost adoptată forma anterioară); aspectele reclamate de președinte în cererea de reexaminare pot face, în principiu, obiectul unei sesizări doar din partea președintelui, de vreme ce sesizările anterioare ale parlamentarilor au fost respinse.

Dincolo de faptul că noua formă a procedurii de revizuire a fost deja validată de Curtea Constituțională, este oare semnificativă și relevantă presupusa „eliminare” a președintelui din procedura revizuirii?

Atribuțiile prezidențiale în forma actuală, nemodificată a legii referendumului constau în promulgarea legii de revizuire respectiv în posibilitatea de a nu o/le promulga, ci a sesiza Curtea Constituțională ori de a cere reexaminarea vreuneia din ele.

Problema actualei forme este că președintele ar avea termene de 20 de zile de promulgare pentru fiecare din aceste legi, în condițiile în care din momentul adoptării legii de revizuire referendumul ar trebui organizat în maxim 30 de zile.

Dacă președintele ar promulga legile în a 20-a zi -și cu atât mai mult dacă ar decide să ceară reexaminarea lor ori să sesizeze CCR- nu ar mai exista fizic timpul necesar constituirii birourilor electorale, fără a mai pomeni de campanie prealabilă scrutinului.

Nu mai pun la socoteală că, teoretic, însăși adoptarea legii de stabilire a datei referendumului ar trebui și ea, prealabil trimiterii președintelui la promulgare, să fie adoptată de cele două camere după dată adoptării legii de revizuire; adică adoptare, trimitere la președinte, cele 20 de zile de chibzuință, promulgare sau sesizarea CCR, organizarea comisiilor electorale și campania ar trebui să se petreacă toate în interiorul termenului de 30 de zile, ceea ce e imposibil.

E ca și cum ai cere unui curier să predea corespondența într-o oră, dar mai întâi să se tundă, să alimenteze mașina, să-i facă revizia, să plătească impozitul, să-i verifice pneurile, să o ducă la spălat și abia apoi să plece la drum.

Legea era imposibil de pus în practică în forma în vigoare.

Așa-zisa „eliminare” a președintelui din procedură, însă, destinată a face posibilă organizarea referendumului în interiorul termenului constituțional de 30 de zile de la adoptarea legii de revizuire, nu aduce niciun prejudiciu: dacă președintele dorea să promulge legea, actul său era pur formal iar dacă ar fi dorit să o conteste, noua formă prevede oricum sesizarea din oficiu, obligatorie, a Curții Constituționale care are sarcina de a verifica constituționalitatea legii în maxim 5 zile, astfel că orice decizie ar fi luat președintele, aceasta e suplinită de controlul CCR, permițându-se astfel o perioadă suficientă pentru organizarea referendumului.

De altfel, la o lege de stabilire a unei date (care în noua formă a legii devine determinabilă conform criteriilor legale, fără necesitatea unei alte legi) și la o lege de revizuire cuprinzând un text care deja a fost avizat de CCR la declanșarea procedurii, președintele nu e clar ce ar fi avut de verificat.

Cu alte cuvinte, așa-zisa eliminare a președintelui (care oricum nu făcuse obiectul cererii de reexaminare) nu afectează pe nimeni.

Mai degrabă ar putea fi luată în calcul corelarea eforturilor USR de a uzita (cam forțat) dreptul de sesizare a CCR, cu declarația președintelui din urmă cu două săptămâni, când anunțase sibilinic că luna mai este una frumoasă și nu crede că e potrivită pentru referendum.

În orice caz, ceea ce trebuie reținut este că povestea cu „eliminarea” președintelui din procedură ca motiv de tergiversare a adoptării legii referendumului nu se justifică.

Acum, mingea este la președinte: dacă promulgă legea există șansa unui referendum la sfârșitul lui mai – începutul lui iunie, dacă o atacă la Curtea Constituțională revizuirea se va muta în toamnă.

Pe [vechea] legea [încă] în vigoare (anterioară modificării), legea de revizuire a constituției adoptată în Parlament urmează să fie supusă aprobării prin referendum, care trebuie obligatoriu să se desfășoare în cel mult 30 de zile de la adoptare.

Dar, după adoptare, trebuie dată o altă lege prin care să se stabilească data referendumului și întrebarea formulată.

Această lege trebuie adoptată în ambele camere în interiorul celor 30 de zile; tot în interiorul celor 30 de zile președintele trebuie să o promulge sau nu, având la dispoziție 20 de zile termen de gândire.

Presupunând, prin absurd, că se adoptă legea privind data referendumului în 3 zile, ca la suspendarea lui Băsescu, președintele tot are încă 20 de zile termen de gândire, putând chiar trimite legea la CCR.

Dar și dacă o promulgă, nu mai rămâne timp fizic pentru a constitui birourile și comisiile electorale și a organiza referendumul, nu mai zic de campania pebtru referendum.

Deci era o lege care era a priori impracticabilă, de aia s-au avântat primăvara trecută că fac referendumul și apoi s-au trezit că nu e posibil pe legea asta și că trebuie modificată.

Modificarea constă în faptul că data referendumului este determinată prin însăși legea cadru, nu se mai dă (nu mai e necesară) o altă lege separată; adică sunt menționate din start în legea cadru criteriile: ultima duminică din termenul de 30 de zile calculate de la data adoptării revizuirii.

Prin urmare, nemaifiind nevoie de o lege nouă, separată, distinctă, nu mai are ce ajunge la președinte pentru promulgare.

Pe de altă parte, legea de revizuire pleacă din start, din oficiu, imediat după adoptare, la Curtea Constituțională, astfel că ceea ce putea face (sau nu) președintele într-un termen de 20 de zile de gândire acum se face din oficiu, cu un termen de 5 zile pentru CCR să se pronunțe.

Așadar, nu e prejudiciat controlul prezidențial, căci facultatea președintelui de a sesiza CCR e acoperită printr-un control obligatoriu și din oficiu făcut de Curte.

Cred că de aia nici nu s-a mai raliat PNL sesizării anunțate de USR, mai ales că obiecțiile din sesizarea anterioară au fost respinse, iar cererea de reexaminare a președintelui privea alte aspecte, de tehnică a redactării.

Chestia e că fără această modificare, nu s-ar putea face niciodată vreo revizuire constituțională la inițiativă cetățenească (nu doar asta cu familia, ci și oricare alta, aia cu penalii, de ex.). Iar de treaba asta, de faptul că legea e de facto impracticabilă și-au dat seama astă primăvară, când au vrut să voteze revizuirea și s-au trezit că nu au cum organiza referendumul. De aici modificarea, prima dată CCR a găsit niște hibe și a trimis la noi modificări, Parlamentul a pus de acord proiectul cu noile modificări cerute de CCR, apoi la al doilea control de constituționalitate legea a trecut. Acum fusese la reexaminare cerută de Iohannis, dar pe alte aspecte (de tehnică a redactării, nu legate de o presupusă eliminare a sa). Practic, referendumul ăsta nu a fost pretextul modificării legii, ci prilejul cu care și-au dat seama legiuitorii noștri că procedura în vigoare era un non sens.

Sunt trei tipuri de referendumuri, cu proceduri diferite

Diferența față de referendumurile anterioare (cel cu 300, cel cu votul uninominal) e că acelea erau consultative, aveau altă procedură, nu presupuneau adoptarea unei legi de revizuire și obligativitatea organizării unui referendum într-un termen de 30 zile de la acel momentul adoptării, organizare care să implice adoptarea și promulgarea în interiorul acelui termen a unei legi distincte. Referendumurile consultative se anunțau, se stabilea o dată (fără constrângerea termenului constituțional de 30 de zile din cazul acesta): Referendum ăsta e unul decizional, de aprobare a unei revizuiri, are alt hram, iar Constituția însăși obligă la respectarea acelui termen de 30 de zile. Iar referendumul de demitere a lui Băsescu iarăși, mergea pe altă procedură, declanșată de o hotărâre (nu lege) a parlamentului.

Sentimentul meu este că nici parlamentarii nu au priceput prea bine, iar USR par un pic amatori în chestiile juridice, au ratat și sesizarea CCR pe legile justiției, noroc că o făcuseră peneliștii în termen, a USR a fost respinsă ca inadmisibilă

Citește mai multe articole de Cristina Popescu


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate