familie

TEXT + VIDEO. Sophia Kuby, ADF International (Bruxelles): „Cei care pretind că un cuplu de același sex și unul format din bărbat și femeie ar trebui tratate identic trebuie să demonstreze că nu este cel mai bine pentru copii să fie crescuți de mama și de tatăl lor”

sohpia-kuby

Găsiți mai jos clipul video în limba engleză și traducerea integrală în limba română a discursului ținut de d-ra Sophia Kuby, Director EU Advocacy ADF International (Bruxelles), la Conferința Internațională “Referendumul pentru Familie: Analiză și Implicații” organizat la Parlamentul României pe 25 aprilie 2017 (sublinierile și intertitlurile aparțin redacției).

 

Dumeavoastră, poporul român, veți avea curând ocazia de a vă pronunța cu privire la modul în care căsătoria ar trebui definită în Constituția dumneavoastră.

 

Statutul căsătoriei și al dezbaterii despre căsătorie în Europa

Dezbaterea referitoarea la căsătorie – adică discuția despre modul în care căsătoria ar trebui definită – a început acum aproximativ zece ani în Europa. Așadar, primul lucru pe care e  bine să-l știți este că nu sunteți o excepție: dezbaterea are loc pretutindeni și este pretutindeni la fel de dificilă.

Cu toate acestea, unele rezultate ale dezbaterii s-ar putea să vă surprindă. Din cele aproximativ 200 de țări ale lumii, 24 – de fapt, ar trebui să spun că numai 24 – au redefinit căsătoria (adică au legalizat „căsătoria” între persoane de același sex).

Europa este împărțită cu privire la această chestiune, care se numără printre principalele subiecte de dezbatere din Europa. Vă voi prezenta imediat harta, unde se vor vedea următoarele: țările colorate cu roșu au redefinit căsătoria; cele colorate cu galben au permis uniuni civile deopotrivă pentru persoane de același sex și de sexe opuse, dar nu au redefinit termenul de „căsătorie”; iar țările colorate cu verde au definit căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie.

Așadar puteți vedea într-o ilustrare geografică modul în care Europa este semnificativ divizată cu privire la subiect. În principal, în privința acestei chestiuni, continentul se poate spune că este divizat între Europa Centrală și de Est și democrațiile occidentale. Nicio altă chestiune nu a mai divizat atât de mult Europa.

Nu este nici pe departe o dezbatere marginală. Este de fapt o chestiune fundamentală, care va determina în mod direct felul în care le putem asigura viitoarelor generații cele mai bune condiții de creștere, în contextul declinului general al căsătoriei.

În România se pare că lucrurile stau puțin mai bine, dar în restul Europei procentul căsătoriilor a scăzut, a crescut numărul cuplurilor care coabitează, tot mai mulți copii se nasc în afara căsătoriei, iar divorțurile sunt tot mai dese.

În unele dintre cele mai mari orașe europene, unul din două cupluri căsătorite divorțează, iar consecința este că tot mai mulți copii cresc în familii monoparentale, cel mai adesea fără tată.

Modul în care putem crește noua generație în mod benefic și sănătos devine așadar o problemă socială de importanță majoră.

 

Fiecare țară are dreptul de a proteja căsătoria

Dorința de a consfinți în Constituția țării definiția căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, exprimată în mod democratic de către 3 milioane de cetățeni români, va include România în rândul națiunilor europene care au făcut același lucru în ultimii ani.

13 țări din Europa au inclus definiția căsătoriei în Constituțiile lor, adică au făcut exact ceea ce voi, românii, încercați acum: au scris în Constituție definiția căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie.

Fiecare națiune europeană este liberă să facă același lucru, după cum în mod corect a subliniat și colega mea, Adina Portaru: fiecare națiune europeană este liberă să facă la fel fără nici un amestec din partea instituțiilor supranaționale sau internaționale. Uniunea Europeană nu are competență în definirea căsătoriei, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut în mod constant  în jurisprudența sa că nu există un așa-zis „drept la căsătoria între persoane de același sex”. În consecință, nu există nicio obligație de a redefini căsătoria. Fiecare stat este liber a defini căsătoria ca relație exclusiv între un bărbat și o femeie.

Atât oponenții, cât și partizanii referendumului și ai înțelegerii căsătoriei ca relație între un bărbat și o femeie au ceva în comun – pretutindeni, nu numai în România, dar și în România: cu toții sunt de acord că instituția căsătoriei este importantă; cu toții sunt de acord că înțelesul dat noțiunii de căsătorie nu este lipsite de importanță, ci este crucial pentru întreaga țesătură socială.

 

Ce legătură are guvernul cu căsătoria?

Așadar, să vedem de ce căsătoria este atât de importantă. În legislația internațională și națională, o singură relație interumană are statut instituțional și se bucură de protecție specială. Iar această singură relație este cea din cadrul căsătoriei.

Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este un tip unic de relație. Nu este doar o înțelegere privată cum ar fi prietenia. Este un angajament public între un bărbat și o femeie de a forma o uniune pe viață cu scopul de a crește copii împreună.

Aceasta face din relația celor doi ceva diferit de orice altă relație interumană. Nicio alta nu mai cere angajamentul public al părților. Nu este vorba despre aprobarea guvernului pentru relația de dragoste dintre doi adulți.

Dacă ar fi doar o înțelegere privată între doi oameni care se iubesc, nu ar fi – și nici nu ar trebui să fie – problema guvernului. Guvernul nu are de ce să fie interesat de viața amoroasă a cetățenilor. Dar societatea și guvernul trebuie să fie interesați să creeze un mediu social  propice pentru nașterea și creșterea noilor generații în cele mai bune condiții posibile.

Și care sunt aceste condiții? Care sunt cele mai bune condiții posibile? Nenumărate cercetări arată că familia bazată pe căsătorie și formată din părinții biologici ai copilului prezintă cele mai benefice consecințe atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Științele sociale – indiferent de coloratura lor filosofică sau ideologică – confirmă în mod unanim că cel mai benefic mediu pentru copii este familia formată din părinții lor biologici uniți prin căsătorie și cu rate mici de conflict domestic.

O societate nu-și poate permite să accepte – cu atât mai puțin să promoveze – structuri familiale care duc la creșterea numărului de copii care cresc în afara căsătoriei și/sau lipsiți de unul din cei doi părinți biologici.

 

Știința actuală dovedește legătura dintre căsătorie și bunăstarea economică

Căsătoria este un bun social important asociat cu un spectru extrem de larg de consecințe pozitive pentru copii și adulți. Voi cita doar câteva.

  • UNICEF, agenția ONU pentru copii, în raportul referitor la sărăcia copiilor, afirmă următoarele: din punct de vedere statistic, copiii care cresc în alte medii decât cel format din părinții lor biologici căsătoriți – mai ales copiii din familii monoparentale și cei cu părinți recăsătoriți – prezintă riscuri mai mari referitoare la bunăstarea lor: risc de abandon școlar, risc de a pleca de acasă la o vârstă fragedă, risc de a avea o sănătate mai proastă, risc de a nu dobândi suficiente aptitudini și risc de a primi o plată mai proastă în câmpul muncii.
  • The Harvard Journal of Law & Public Policy a publicat rezultatele unei cercetări realizate de președintele Fundației pentru Legea Căsătoriei (The Marriage Law Foundation), Monte Neil Stewart, în 2009. Acesta scrie că toate studiile sociologice riguroase arată cu certitudine faptul că forma familială este importantă și că cel mai bine pentru bunăstarea copiilor este ca aceștia să fie crescuți de mama și tatăl lor aflați într-o relație de căsătorie cu rată scăzută de conflict domestic.
  • Până și think-tankul de coloratură liberală Brookings Institute – care nu sprijină poziția noastră în ceea ce privește căsătoria – a constatat o corelație directă între căsătorie și sărăcie, concluzionând că mariajele stabile și procentul ridicat de căsătorii reprezintă cele mai eficiente programe de combatere a sărăciei într-o societate.

Dovezile sociologice sunt unanime și arată că un procentaj înalt de căsătorii la nivel național, precum și stabilitatea căsătoriilor ridică nivelul economic atât al copiilor cât și al părinților lor. O rată mică de căsătorii și destrămarea familiilor duc la o creștere a sărăciei. Cel mai bun mediu de creștere pentru copil este alături de părinții săi biologici căsătoriți.

Căsătoria aduce nu numai beneficii economice clare, ci și beneficii de ordin social, permițându-le copiilor să se dezvolte și să se bucure de mai mult succes în realizările lor decât dacă ar crește în alte condiții.

Căsătoria este de o importanță covârșitoare mai ales pentru clasele sociale de mijloc și de jos.  În toate țările occidentale, grupurile cu cel mai înalt statut socio-economic prezintă o probabilitate mai mare de a trăi în cadrul căsătoriei și a crește copii decât grupurile socio-economice de jos. Între familie și sărăcie există o legătură importantă.

Cu cât familia funcționează mai slab, cu atât oamenii se simt descurajați să se mai căsătorească și să stea împreună – și cu atât mai săraci devin.

Sărăcia scade șansa de căsătorie, dar căsătoria – dimpotrivă – scade riscul de sărăcie.

Familiile monoparentale sunt de peste două ori mai predisupse să trăiască în sărăcie constantă decât familiile formate din ambii părinți ai copiilor.

O treime din copiii ai căror părinți sunt necăsătoriți și nu locuiesc cu tații lor pierd orice legătură cu tatăl înainte ca ei să împlinească 3 ani.

Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este esențială pentru dezvoltarea psihosocială a copilului

Unul dintre efectele imediate ale slăbirii instituției căsătoriei (iar cea mai eficientă metodă pentru a o slăbi este redefinirea ei) este că tatăl cel adesea nu mai este implicat în creșterea copilului.

Cel mai puternic stimulent pentru ca tatăl să se păstreze în legătură și interacțiune cu copilul este căsătoria.

O metaanaliză realizată în 2008 asupra studiilor longitudinale cu privire la influența tatălui în dezvoltarea copilului arată că implicarea acestuia are rezultate pozitive asupra aptitudinilor sociale și comportamentale și asupra capacităților psihologice ale copilului.

În plus, sociologia mai arată că în general copiii crescuți în mariaje stabile sunt mai puțin predispuși să sufere de sărăcie în copilărie, de abuzuri sexuale și fizice, să aibă probleme de sănătate fizică și mentală, să facă abuz de droguri, să comită infracțiuni, să abandoneze școala, să aibă probleme în a-și găsi un loc de muncă, să divorțeze și/sau să devină părinți singuri sau părinți necăsătoriți.

 

Căsătoria, o instituție creată pentru a proteja copiii

Așadar, dintre toate relațiile interumane – fie ele de natură sexuală sau non-sexuală – numai căsătoria îi asigură copilului o mamă și un tată care și-au făcut un angajament public și oficial  de fidelitate reciprocă.

Aceasta nu înseamnă că instituția căsătoriei a fost creată doar pentru copii sau că oamenii se căsătoresc doar ca să aibă copii. Se presupune că, în mod normal, oamenii se căsătoresc fiindcă se iubesc. Dar  copiii sunt principalul motiv pentru care guvernul este interesat să reglementeze căsătoria.

De ce ar trebui să menționăm în Constituție viața amoroasă a cetățenilor? Copiii sunt motivul pentru care guvernul este interesat de aceasta și pentru care o mențiune în Constituție este importantă. Tot copiii sunt principalul motiv pentru care politicile sociale sunt interesate de căsătorie. Așadar copiii sunt principalul motiv pentru care căsătoria primește statut și sprijin special.

Împrejurările îi pot văduvi pe copii de părinții lor, prin moartea unuia sau a ambilor părinți. Există diverse circumstanțe. Iar acești copii trebuie să primească sprijin.

Dar politicile sociale trebuie să aibă drept scop asigurarea condițiilor optime pentru ca cei mai mulți copii să fie crescuți de un tată și o mamă uniți prin căsătorie.

Toate civilizațiile istorice au dezvoltat instituția căsătoriei în mod special în acest scop. Această viziune care plasează în centrul ei copilul este consfințită  în articolul 16 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și în articolul 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Schimbarea definiției căsătoriei pentru a include și alte forme în afara uniunii unice dintre un bărbat și o femeie, un soț și o soție, un tată și o mamă, pentru a include și alte tipuri de relații, inclusiv cupluri de același sex, ne conduce în mod logic la concluzia că pentru copii nu contează dacă sunt crescuți sau nu de propria lor mamă și de propriul lor tată.

Aceasta vine în contradicție flagrantă cu enormul corpus de dovezi științifice care arată că atât mama, cât și tatăl, au o importanță crucială pentru copil.

Așadar există o motivație rațională, bazată pe dovezi științifice, pentru a păstra instituția căsătoriei dedicată uniunii unice dintre un bărbat și o femeie și pentru a o încuraja prin conferirea de statut unic și protecție specială.

Întrebarea-cheie care vi se va pune dumneavoastră, cetățenilor români, la referendum, va fi (poate nu formulată exact așa): vreți să aveți și să protejați o instituție care încurajează mamele și tații să-și crească împreună copiii? Aceasta este miza de fapt. Iar această instituție unică ar trebui tratată în mod unic, în mod deosebit față de orice altă relație interumană?

 Cei care pretind că un cuplu de același sex și unul format din bărbat și femeie ar trebui tratate identic – căci aceasta implică redefinirea căsătoriei – trebuie să demonstreze că nu este cel mai bine pentru copii să fie crescuți de mama și de tatăl lor

Pe scurt, trebuie să demonstreze că – mai ales în ceea ce privește copiii – nu există nicio diferență relevantă între cuplul bărbat-femeie și cuplul de același sex, sau între cuplul bărbat-femeie și orice altă formă de relaționare. Așadar există o motivație rațională și bazată de dovezi științifice pentru păstrarea statutului căsătoriei de uniune între un bărbat și o femeie, pentru păstrarea unicității acestei instituții în societate.

Dintre toate tipurile de relații interumane, căsătoria este cea mai benefică pentru societate – mai ales pentru copii. Românii, ca multe alte națiuni mai înaintea lor în anii din urmă, sunt liberi să păstreze unicitatea acestei instituții unice.

Vă mulțumesc.

VIDEO:

Bibliografie selectivă:

DeRose, Lila and Bradford Wilcox, W., “In Europe, cohabitation is stable…right?”, The Brookings Institution blogs, March 27, 2017, online at https://www.brookings.edu/blog/social-mobility-memos/2017/03/27/in-europe-cohabitation-is-stable-right, last accesed on April 26th, 2017

DeRose, Laurie, Lyons-Amos, Mark, Bradford Wilcox, W., Huarcaya, Gloria, “The Cohabitation-Go-Round: Cohabitation and Family Instability across the Globe”, in World Family Map Project, Social Trends Institute, 2017, accessible online at http://worldfamilymap.ifstudies.org/2017/files/WFM-2017-FullReport.pdf, last accesed on April 26th, 2017

Manning, Wendy D., “Cohabitation and Child Wellbeing”, in The Future of Children, The Princeton University, Vol. 25, No. 2, Marriage and Child Wellbeing Revisited (FALL 2015), pp. 51-66, online at http://www.jstor.org/stable/43581972, last accessed on April 26th, 2017

Anderson Moore, Kristin, Ph.D., Jekielek, Susan M., M.A., Emig, Carol, M.P.P., “Marriage from a Child’s Perspective: How Does Family Structure Affect Children, and What Can We Do about It?”, Child Trends, June 2002, online at https://www.childtrends.org/wp-content/uploads/2013/03/MarriageRB602.pdf, last accesed on April 26th, 2017

Parke, Mary, Are Married Parents Really Better for Children? What Research Says about the Effects of Family Structure on Child Well-Being. Center for Law and Social Policy, 2003, accessible online at http://files.eric.ed.gov/fulltext/ED476114.pdf, last accesed on April 26th, 2017

Stewart, Monte Neil, “Marriage Facts”, Harvard Journal of Law & Public Policy, Vol. 31, No. 1, 2008, pp. 313-369, accessible online at http://www.law.harvard.edu/students/orgs/jlpp/Vol31_No1_Stewartonline.pdf, last accesed on April 26th, 2017

 



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *