avort

TEXT INTEGRAL. Mărturia unui medic care a făcut 1.200 de avorturi: „Niciodată avortul nu va salva viața mamei. Dimpotrivă”

dr levantino

SUA este una din cele numai șapte țări care permit avortul la cerere după cinci luni de sarcină, o lege pe care Carly Fiorina, candidată republicană la alegerile prezidențiale din 2016, o caracterizează drept „extremă”, „ipocrită” și „nedreaptă”.

În 2012, dr. Anthony Levatino, un medic care a făcut peste 1.200 de avorturi, le-a explicat „la rece” legislatorilor americani oroarea avortului în stadii evoluate ale sarcinii. El s-a numărat printre experții care au depus mărturie în favoarea unei legi care își propunea să oprească această practica barbară – măcar în Districtul Columbia și măcar pentru sarcinile trecute de perioada de 20 de săptămâni de gestație.

VIDEO și transcriere a mărturiei depuse de dr. Levantino

Domnule Președinte Franks și distinși membri ai comisiei,

Mă numesc Anthony Levatino. Sunt medic specialist în obstetrică-ginecologie. Am absolvit Facultatea de Medicină Albany din New York în 1976 și mi-am terminat rezidențiatul la Centrul Medical Albany în 1980.

După 33 de ani de carieră, pot spune că am avut privilegiul de a practica obstetrica și ginecologia atât în clinici private, cât și universitare. Din iunie 1993 și până în septembrie 2000, am fost profesor asociat de obstetrică-ginecologie la Facultatea de Medicină, unde am îndrumat adesea studenții și am coordonat programe de rezidențiat. Mi-am dedicat mulți ani din viață și practicii private, în prezent conducând o clinică de ginecologie în Las Cruces, New Mexico. Apreciez că ați avut amabilitatea de a mă invita să vorbesc despre aspecte care se referă la Legea pentru Protecția Copiilor Nenăscuți Capabili de a Resimți Durerea (Pain-Capable Unborn Child Protection Act – H.R.1797) propusă în Districtul Columbia.

În timpul rezidențiatului și în primii cinci ani de practică medicală privată, am făcut avorturi în primul și al doilea trimestru de sarcină. În timpul rezidențiatului, în ultimii ani ai deceniului opt (anii 1970), avorturile în al doilea trimestru de sarcină se făceau injectând soluție salină sau, uneori, prin tehnica instilării de prostaglandină. Aceste proceduri erau dificile, scumpe și obligau pacientele să intre în travaliu pentru a-și avorta copiii nenăscuți. Prin 1980, când mi-am început practica privată în Florida, apoi în New York, cei care lucram în industria avorturilor căutam o metodă mai eficientă de a realiza avorturi în al doilea trimestru de sarcină.

Procedura de dilatație și evacuare oferea avantaje clare față de mai vechile metode. Era mult mai rapidă și elimina riscul unei nașteri premature. Vă rog să notați că eu și partenerul meu de afacere nu dețineam o clinică de avort. Noi aveam un cabinet de obstetrică-ginecologie, dar avortul făcea parte în mod clar din serviciile pe care trebuia să le oferim. Destul de puțini ginecologi din New York foloseau această procedură, așa că am văzut în ea o ocazie de a ne extinde oferta.

Făceam avorturi prin dilatație și evacuare în primul trimestru de sarcină, până la perioada de 10 săptămâni de la ultima menstruație, iar pentru stadiile mai avansate de sarcină făceam procedura la un spital. Între 1981 și februarie 1985, am făcut aproximativ 1.200 de avorturi. Peste 100 au fost realizate în stadiu avansat de sarcină, prin procedura de dilatație și evacuare, până la stadiul de 24 de săptămâni de gestație.

Închipuiți-vă că ați fi ca mine la vremea aceea, un ginecolog convins că femeia trebuie să aibă dreptul de a alege. Aveți în față o pacientă gravidă în 24 de săptămâni. După 24 de săptămâni de la ultima sângerare menstruală, uterul ei se află cu două degete mai sus de nivelul ombilicului.

Dacă i-ați putea vedea copilul, ceea ce e simplu azi cu ajutorul ecografului, trunchiul acestuia ar fi la fel de lung cât o dată și jumătate palma dumneavoastră, fără să mai punem la socoteală lungimea picioarelor. Pacienta dumneavoastră își simte deja de vreo două luni copilul mișcând în burtă, dar acum doarme sedată pe masa de operație, iar dumneavoastră vă aflați acolo să o ajutați cu această sarcina problematică.

Mai întâi trebuie să înlăturați laminariile plasate în prealabil în colul ei uterin pentru a-l dilata suficient cât să permită procedura. După ce ați rezolvat aceasta, atenția vi se va îndrepta asupra instrumentelor chirurgicale ordonate pe o măsuță din dreapta dumneavoastră. Primul instrument spre care întindeți mâna este un cateter de aspirație cu diametrul de 14. E din plastic transparent și are o lungime de 23 cm. Pe la mijloc are o străpungere ca o sondă cu diametrul de 1,9 cm. Imaginați-vă că introduceți acest cateter în colul uterin și îi ordonați asistentei să dea drumul la aparatul de aspirare, care este legat de cateter printr-o tubulatură din plastic transparent. Veți vedea apoi scurgându-se prin cateter în bolul de sticlă al aparatului un fluid galben deschis foarte asemănător cu urina. Este lichidul amniotic care protejează copilul.

După terminarea aspirației, căutați forcepsul Sopher. Acest instrument are vreo 33 cm lungime și este din oțel inoxidabil. La capăt are peste 6 cm de dinți cu margini ascuțite. Acest  instrument este creat pentru a apuca și a zdrobi țesuturi. Când prinde ceva, nu-i mai scapă. Un avort prin dilatație și evacuare făcută în al treilea trimestru de sarcină este o procedură în orb. Copilul poate fi în orice orientare sau poziție în uter. Imaginați-vă că încercați să apucați cu forcepsul Sopher orice puteți.

VIDEO: Animație explicativă despre avortul în al doilea trimestru de sarcină

În a 24-a săptămână de gestație, uterul este subțire și moale, așa că trebuie să fiți atenți să nu-i perforați sau înțepați pereții. Odată ce simțiți că ați prins ceva înăuntru, strângeți forcepsul pentru ca dinții să se închidă și trageți tare – foarte tare. Veți simți că ceva cedează și afară va apărea un picior complet format de vreo 15 cm lungime. Introduceți din nou forcepsul și din nou apucați ce vă cade în mână. Strângeți fălcile forcepsului și trageți iar cât de tare puteți. Va apărea la lumină un braț cam de aceeași lungime cu piciorul. Dibuiți apoi iar și iar cu forcepsul și smulgeți afară coloană vertebrală, intestine, inimă și plămâni.

Partea cea mai grea a procedurii de dilatație și evacuare este extragerea capului copilului. Capul unui copil în acest stadiu de dezvoltare este cam de mărimea unei prune mari și rotunde, care acum plutește prin cavitatea uterină. Veți fi siguri că l-ați apucat dacă, atunci când îl strângeți cu forcepsul, degetele vă sunt întinse la maximum. Veți ști că ați nimerit-o atunci când, după ce strângeți puternic forcepsul, prin colul uterin se scurge o materie albă gelatinoasă. Acesta a fost creierul copilului. Puteți apoi extrage bucățile de craniu. Cel mai adesea veți scoate la lumină și o fețișoară care vă privește în ochi.

Felicitări! Tocmai ați încheiat cu succes un avort în al doilea trimestru de sarcină, prin procedura de dilatație și evacuare. Ați ajutat-o să-și exercite dreptul de a alege.

Dacă refuzați să credeți că procedura îi produce dureri cumplite copilului nenăscut, mai luați-vă un răgaz de gândire, vă rog.

Înainte de a încheia, aș vrea să comentez cu privire la necesitatea și utilitatea procedurii de avort în al treilea trimestru de sarcină, cu scopul de a salva viața femeii. Aud adesea argumentul că acest tip de avort trebuie să fie legal, pentru a salva viața femeilor care prezintă condiții medicale ce le pot pune viața în pericol în perioada sarcinii.

La Centrul Medical Albany, unde am lucrat peste șapte ani, erau trimise paciente cu afecțiuni legate de sau produse de sarcină, care le puneau viața în pericol. Am tratat personal sute de femei cu astfel de complicații cât am lucrat acolo. Există anumite afecțiuni care  apar sau se agravează în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină și care necesită îngrijiri medicale imediate. În multe astfel de cazuri, oprirea sau „terminarea” sarcinii, cum preferați, ar putea să le salveze viața. Dar este, oare, avortul opțiunea viabilă de tratament în acest context? Eu susțin că de obicei, dacă nu chiar niciodată, nu este.

Înainte de orice procedură de dilatație șievacuare, e nevoie să obții o dilatație suficientă a colului uterin. Din experiența mea practică, aceasta se realizează prin introducerea treptată de laminarii. Laminariile sunt niște alge sterilizate care absorb apa din țesuturi pe parcursul câtorva ore, timp în care cresc de câteva ori în volum. Introducerea treptată de laminarii este o necesitate absolută înainte de realizarea procedurii de avort prin dilatație și evacuare.

Pe la mijlocul celui de al doilea trimestru de sarcină, aceasta necesită aproximativ 36 de ore. La procedura de avort prin dilatație și extragere intactă, mai popular cunoscută sub numele de „naștere parțială”, acest proces necesită trei zile, după cum a explicat dr. Martin Haskell în lucrarea sa din 1992, care a descris pentru prima dată această procedură de avort.

În cazurile în care viața unei mame este grav periclitată de sarcină, medicul cel mai adesea nu are la dispoziție 36 de ore, și cu atât mai puțin 72, pentru a rezolva astfel problema.

Dați-mi voie să exemplific cu un caz din viața reală pe care l-am supervizat când lucram la Centrul Medical Albany. Într-o noapte, o pacientă gravidă în 28 de săptămâni a venit cu pre-eclampsie sau toxemie severă.

La internarea în clinică, tensiunea ei arterială era de 22 cu 16. După cum probabil că știți, o tensiune normală are valoarea de 12 cu 8. Sarcina amenința atât viața ei, cât și pe a copilului său nenăscut. În câteva minute sau ore putea face un atac vascular major. Acest caz a fost cu succes rezolvat  prin stabilizarea tensiunii arteriale a pacientei și „terminarea” sarcinii prin operație de cezariană. Și ea, și copilul au fost bine. Acesta este un caz tipic din universul obstetricii cu nivel înalt de risc. În cele mai multe astfel de cazuri, orice încercare de avort „pentru a salva viața mamei” ar însemna o întârziere nepermisă și periculoasă de a oferi îngrijiri medicale adecvate și cu adevărat salvatoare de viață.

La Centrul Medical Albany am avut sute de astfel de cazuri care au necesitat „terminarea” sarcinii pentru salvarea vieții mamei. În toate cazurile respective, numărul copiilor nenăscuți pe care i-am ucis în mod deliberat a fost zero.

Sursa: Life News

Notă:

Convertirea pro-viață a dr. Anthony Levantino a avut loc în 1985 pe fondul unei tragedii personale, despre care a povestit, citat de priestsforlife.org:

Soția mea și cu mine încercam să adoptăm un copil, iar în tot acest timp eu aruncam la gunoi copiii altora, câte 9-10 pe săptămână. Începusem să mă gândesc: «Ce bine ar fi dacă femeile acestea ne-ar da nouă copilul lor». În cele din urmă, am reușit să adoptăm o fetiță, pe Heather. La 23 iunie 1984, Heather a fost lovită de o mașină și a murit. Viața nu mai e aceeași după ce ai pierdut un copil. Totul se schimbă. Am realizat mai clar ca niciodată că fiecare copil pe care îl ucideam prin avort era copilul neprețuit al cuiva. Propria mea pierdere m-a făcut să prețuiesc mai mult viața. Am început să mă simt ca un asasin plătit… și chiar asta eram. În 1985 am încetat.

 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button
Close