Tatăl meu și-a violat fiica. Iar eu sunt copilul lor. Povestea mea

Nota redacției: publicăm acest articol și alte articole scrise de persoane care au fost concepute în urma unui abuz nu pentru a valida abuzul, ci pentru a arăta că, pentru acești oameni, viața lor este mai prețioasă decât modul în care au fost concepuți, că ei sunt bucuroși că trăiesc și apreciază alegerea mamelor lor de a nu avorta, deși sarcina a apărut în urma unui abuz. De altfel, exact cu această precizare începe și articolul de față. 

De asemenea, considerăm necesară acțiunea cât mai urgentă de a stopa abuzul domestic prin apelul la instituțiile statului. Din păcate, realitatea este că astfel de abuzuri sunt tolerate ani de zile, conducând uneori până la crimă. De exemplu, Inspectoratul General al Poliţiei Române a înregistrat în perioada februarie 2014 – aprilie 2015 141 de cazuri de omor având cauză violenţa domestică. Agresorii sunt majoritar bărbaţi, 82,5% din situaţiile de omor fiind săvârşite de către aceştia. În unele situaţii de abuz femeile agresate ajung să îşi facă singure dreptate şi devin la rândul lor agresori, 13,3% dintre cazurile de omor în familie fiind săvârşite de către femei.

Pe lângă instituțiile statului, există și parteneriate stat – ONG-uri care spijină persoanele victime ale violenței domestice, precum Telefonul Albastru 0256-293.203, proiect derulat de Asociația pentru promovarea femeii din România și IGP Timiș.

Rowena Slusser

de Rowena Slusser, Save The 1, 5 mai 2015

Împărtășesc povestea mea fiecărei fete care trăiește în tăcere și oricărei persoane, cu scopul ca toți să înțeleagă că fiecare viață are valoare și este demnă de protecție.

Am fost concepută ca urmare a unui viol-incest între tată și fiică. Mama mea, Becca, a fost molestată de tatăl ei de-a lungul copilăriei și avea 15 ani când m-am născut. I s-a propus să facă avort de către un medic care a întrebat-o dacă a fost o „fată rea“, la care ea a răspuns că „nu”, pentru că într-adevăr nu a conștientizat la ce o supunea tatăl ei.

Acest medic a eșuat complet în a o ajuta să se elibereze de molestare. De fapt, nici Serviciile de Protecția Copilului nu au reușit să-mi protejeze mama, chiar dacă au fost convocate de către autoritățile școlare și mama mea le-a spus ce se întâmplă. Cu toate acestea, ei au trimis-o în cele din urmă acasă pentru a mai fi abuzată câțiva ani. În ciuda presiunii de a avorta, odată ce mama a aflat că era însărcinată, ea a înțeles că o viață era în creștere în interiorul ei, o viață pe care nu a putut-o ucide, și astfel ea a refuzat avortul și a ales să mă nască.

Când m-am născut, ea a spus că mă iubea ca pe o păpușă, dar nu știa cum să aibă grijă de mine. Ca urmare, părinții ei, Ruben și Rosa, m-au crescut ca pe propria lor fiică, până când am împlinit în jur de 4 ani. La momentul acela, Becca mi-a spus că e mama mea. Pentru că eu n-am crezut, i-am întrebat pe Ruben și Rosa dacă acest lucru este adevărat și ei mi-au confirmat că este adevărat. Ei au spus că ceea ce a afirmat Becca este corect și că ea este într-adevăr mama mea. Îmi amintesc sentimentul confuz și, pentru a face față confuziei, am chemat-o pe Rosa „mom” sau „mamma” și pe Becca, „Becky” sau „mother”. Îmi amintesc de sentimentul ciudat pe care îl aveam în public pentru că Becca fusese până atunci pentru toată lumea sora mea. În general, o priveam încă pe Becca ca pe sora și prietena mea, chiar dacă am știut că este mama.

Amintirile mele cele mai îndepărtate legate de abuz sunt de când eram bebeluș. Tatăl meu, Ruben, a început să mă abuzeze fizic și sexual de la vârsta de aproximativ un an, până când aveam 10 ani. Odată, bunica mea, Rosa, chiar l-a prins și l-a amenințat că divorțează de el dacă mai face asta vreodată, dar mie mi-a fost prea frică să-i spun ce se întâmplă. Am știut că ceea ce face este rău, deși nu știam cum să numesc acest lucru. Știam că mă deranjează și nu-mi plăcea. El era un om mare (159kg) și violent, așa că am fost îngrozită de el. Mă simțeam atât de murdară, întinată și rușinată. Sunt atât de multe amintiri ale abuzului sexual și o mare durere în rememorarea oricăruia dintre ele.

Tânăra mea mamă a făcut tot posibilul să mă protejeze. Una dintre amintirile mele legate de protecția ei datează din jurul vârstei de opt sau nouă ani. Tatăl meu era supărat pe mine pentru că nu am procedat așa cum dorea el, așa că mama mea (Becca) mi-a spus să mă ascund sub chiuvetă și să fac liniște deplină. Am făcut-o, dar m-am simțit vinovată știind ce-i va face. El a bătut-o pe ea în locul meu. Am putut vedea și auzi printr-o mică gaură. Alteori, ea mă întreba dacă el m-a „deranjat“ cumva. Știu că i-aș fi răspuns și nu și da, ambele. Ea m-a întrebat dacă aș vrea să plec sau să rămân în cazul în care ea ar pleca vreodată și i-am răspuns că da, cu siguranță aș vrea să plec cu ea! În cele din urmă, la 16 noiembrie 1988, ea m-a luat în secret de la școală cu ajutorul surorii noastre mai mari, Rachel. Mama mea și cu mine am fugit cu prietenii de familie la Plainview, Texas și au trecut aproximativ șapte ani până să-i revăd pe tatăl sau pe bunica mea.

La câteva luni după mutare, mama mea mi-a spus adevărul – că tata a abuzat-o și pe ea sexual și că eu am fost un rezultat al acelui abuz. Nu m-a șocat acest lucru pentru că aveam sentimentul că a făcut aceleași lucruri și cu ea, dar cu siguranță m-am simțit confuză, rușinată și lipsită de valoare și mă întrebam cum ar putea mama mea să mă iubească cu adevărat.

Plainview ar fi trebuit să fie un nou început, dar, din păcate, am ajuns într-un ciclu nou de abuzuri. Mama mea l-a întâlnit pe tatăl meu vitreg la o biserică. El era fermecător. I-a sucit capul. Nu-mi amintesc exact ce am simțit despre el, dar știu că nu am fost fericită că a luat-o pe mama. La scurt timp după ce am împlinit 11 ani, i-a propus mamei să mă lase să petrec noaptea cu el și fetele lui, și ea l-a luat pe fiul său cel mai mic. În noaptea aceea, viitorul meu tată vitreg m-a abuzat sexual. Am încercat să-i spun mamei, dar biserica unde mergeam i-a dat un sfat rău și au dat vina pe mine. După aceasta, m-am simțit singură și prinsă în capcană timp de cinci ani, timp în care abuzul a continuat.

La vârsta de 13 ani, am rămas gravidă cu tatăl meu vitreg, deși atunci nu realizam că sunt însărcinată, deoarece nu am înțeles ce se întâmplă cu corpul meu. Acum, pentru că am trăit patru avorturi spontane în viața mea, îmi dau seama că am fost însărcinată cu el, sarcina sfârșind trist prin pierderea copilului. El mi-a spus că, dacă vreodată aș rămâne gravidă, m-ar forța să avortez.

Până după a șaisprezecea aniversare a mea, am fost prinsă într-o relație foarte distructivă cu tatăl meu vitreg. Era complet denaturat și-mi spunea lucruri ciudate precum că ar dori să se căsătorească cu mine și să-mi cresc surorile mai mici și fratele. M-am rugat pentru o cale de ieșire! Am crezut că mă sufoc. Scăparea mea era aproape, deși nu știam la momentul respectiv.

Familia mea a început să meargă la o nouă biserică. Această biserică a fost calea spre libertate pe care a folosit-o Dumnezeu pentru a pune capăt abuzului. Într-o zi, în luna iunie a anului 1994, mama l-a surprins pe tatăl meu vitreg pe când mă viola. Lovitura a fost atât de puternică, am fost sufocată de aceasta. Eram sigură că mama va dori să scape de mine, dar, a doua zi, ea a mers la pastorul nostru și i-a spus ce s-a întâmplat. De data aceasta, acest pastor nou a chemat poliția. În sfârșit, ușa închisorii mele era deschisă!

Tatăl vitreg a fost acuzat și arestat, mama a divorțat de el. Marele juriu l-a inculpat, dar apoi procurorul i-a redus pedeapsa pentru recunoașterea vinovăției, așa că a petrecut 10 ani în închisoare. Deși unii ar numi aceasta dreptate, îmi amintesc că la momentul acela eram foarte supărată că nu am luat cuvântul în instanță și aș fi vrut ca vocea mea să fie auzită. În cele din urmă, după toți acești ani, aș fi avut posibilitatea de a fi ascultată!

Am supraviețuit agresiunii sexuale și violului din partea tatălui meu biologic, a unchiului, fratelui vitreg, tatălui vitreg și altor bărbați. Căutând consiliere, vindecarea a început să se producă. La vârsta de 19 ani, mi-am întâlnit viitorul soț. A fost primul om care m-a tratat cu respect și demnitate. Ne-am întâlnit timp de doi ani înainte de a ne căsători în octombrie 1999 și el a fost cel mai mare sprijin al meu.

Când aveam 22 de ani, în timp ce soțul meu era în cantonament cu armata SUA, am fost violată de un străin care a năvălit în casă în timp ce dormeam. Am făcut totul „corect“ – m-am dus la spital, unde l-am raportat la poliție și am făcut testul pentru cazurile de viol. Mi s-a oferit „pilula de-a doua zi”, dar am refuzat-o, cunoscând riscurile implicate. Făptașul nu a fost niciodată prins. Soțul meu a venit acasă în termen de 48 de ore de la viol și ne-am mutat, din motive evidente, într-o locație nouă.

Aproximativ o lună mai târziu, am făcut un test de sarcină și a ieșit pozitiv. Eram speriată și singură. Soțul meu era din nou la un curs de formare. M-am dus la o clinică de sarcină, fără a cunoaște diferența dintre o clinică pro-viață și una orientată spre avort, care te îndeamnă și te trimite să faci avort. La această clinică am fost puternic încurajată să fac avort – în special pentru că eram însărcinată ca urmare a unui viol. Am fost șocată și îngrozită. Le-am spus că nu doresc avort și am plecat imediat. I-am spus soțului meu că sunt gravidă și l-am întrebat dacă ar dori să crească cu mine copilul. Eram atât de speriată că ar putea zice nu! El mi-a spus că, la fel cum eu sunt un miracol, tot așa este și acest copil, un miracol, și că îl va iubi ca pe propriul lui copil. În acea clipă m-am simțit în siguranță și protejată, dar în același timp și nedemnă de o asemenea dragoste necondiționată. După încă o lună, am început să sângerez: ori am pierdut sarcina, ori avusesem un test de sarcină fals pozitiv. Acceptasem faptul că voi avea un copil și m-am simțit tristă realizând că a dispărut.

Am avut patru avorturi spontane, iar medicii mi-au spus că acesta era materialul meu genetic, datorită modului în care am fost concepută, ceea ce mă face mai susceptibilă la avorturi spontane. Sunt recunoscătoare că soțul meu și cu mine avem doi copii sănătoși împreună. Calea mea de vindecare a necesitat atât de mult efort, dar a meritat. Dumnezeu a avut atâta milă de mine! M-am împăcat cu tatăl meu biologic înainte de a muri și l-am iertat. Am lucrat cu mama pentru a reconstrui o relație în locul celei fisurate și confuze. Sunt creștină și-mi pun speranța în Iisus Hristos. M-am împăcat cu modul în care am fost concepută și îmi pot exprima acum identitatea mea profundă pe care mi-am găsit-o în Cel Care m-a creat.

Am împărtășit povestea mea ca vorbitor pro-viață în grupuri religioase, grupuri de tineret, grupuri de studenţi, în mass-media și depunând mărturie în fața legislativului din statul meu. Eu doresc să vorbesc despre valoarea vieții – chiar și a vieților celor care, ca și mine, au fost concepuți prin incest și/sau viol. Așa cum am ajuns eu să-mi văd viața ca pe un dar prețios ce mi s-a oferit, doresc ca viața tuturor celor nenăscuți să fie ferită de avort și ca fiecare copil să fie protejat de agresiune sexuală.

Sunt pe cale să împlinesc 16 ani de căsătorie cu soțul meu, Casey. Avem doi copii frumoși – un fiu și o fiică. Familia mea și cu mine suntem membri ai organizaţiei Heritage Christian Fellowship. În această toamnă, mă voi înscrie la Liberty University, pentru a obține diploma în Guvernare – Tradiții juridice occidentale, așa încât să pot continua la Drept. Scopul meu este să devin avocat de drept constituțional, astfel încât să pot lupta pentru drepturile copiilor nenăscuți, inclusiv a celor concepuți în incest și viol.

Fac eforturi spre a mă implica într-un grup de sprijin pe Yahoo pentru cei care au fost concepuți prin incest/viol sau pentru femeile însărcinate ca urmare a incestului sau a violului. Știu că Dumnezeu mă cheamă să-mi spun povestea pentru a le oferi speranță și vindecare altora și pentru a revela bunătatea Lui în viața mea!

 

Rowena Slusser este soție și mamă a doi copii, vorbitor public pe teme pro-viaţă și blogger la „Save The 1”, unde acest articol a apărut pentru prima dată. Poate fi contactată la treasureofvirtue@icloud.com. Scrie şi pe blogul personal slussers41999.wordpress.com.

Traducere: Elena Jurcă

, ,

No comments yet.

Lasă un răspuns