Marxism cultural

„Sunt o feministă cu acte în regulă care a votat pentru alegerea lui Donald Trump”

18424252_10159135200965725_6981257567164918301_n

de Sue Ellen Browder, TheFederalist.com

În lume și în România se discută încă despre motivele și strategiile prin care Donald Trump a ajuns să fie ales președinte al SUA. Mai jos este un articol scris la scurt timp după alegeri, în 2016, în care autoarea, fost jurnalist la Cosmopolitan, arată de ce ea și femei asemenea ei au votat cu Donald Trump.

Sue Ellen Browder este fostă jurnalistă la revista Cosmopolitan și autoarea cărții Subverted: How I Helped the Sexual Revolution Hijack the Women’s Movement („Subminare – cum am ajutat revoluția sexuală să deturneze mișcarea femeilor„).

Așa cum se știe, Trump a pierdut mult mai puține voturi din partea femeilor decât se estimase înainte de alegeri, pe baza modului său scandalos de a se referi la femei și a se purta cu acestea. Explicație autoarei este simplă și argumentată clar: pentru ea și alte femei, singurul lucru care a contat și a făcut diferența între cei doi candidați a fost problematica pro-viață și pro-familie.

Autoarea susține că, la alegerile din 2016, feministele pro-viață și pro-familie din SUA și-au făcut vocea auzită. Ea mai susține că avortul la cerere rănește femeile în loc să le ajute, iar hillaary Clinton ca președinte SUA ar fi înrăutățit situația. Redăm în continuare articolul integral al autoarei americane.

 

Anul acesta, 2016, feministele pro-viață și pro-familie și-au făcut auzită vocea lor. Avortul la cerere a provocat multă suferință femeilor, nu le-a ajutat, iar alegerea lui Hillary Clinton ar fi înrăutățit și mai mult situația.

Da, ați citit bine acest titlu, nu este o greșeală. Dar înainte ca un protestatar anti-Trump să vină la ușa mea și să mă lovească în numele „iubirii”, lăsați-mă să vă explic de ce am făcut aceată alegere.

Atunci când votanți dezamăgiți fluturau pancarte cu mesajul

Love Trumps Hate („Iubirea învinge ura”),

eram de acord cu semnificația cuvintelor lor, dar nu cu furia care le însoțea. Desigur că dragostea este mai bună decât ura. Dar ca feministă pro-viață și pro-familie aș vrea să adaug și o altă axiomă la afirmația de mai sus:

și viața este mai bună decât moartea.

Din acest motiv am votat cu Donald Trump.

Câțiva studenți de facultate s-au simțit atât de traumatizați de rezultatele alegerilor încât le-au fost puse la dispoziție „locuri speciale” unde puteau să meargă să coloreze în liniște sau să modeleze plastilina, ca să se calmeze. Aș vrea să mă adresez acestor copii întristați, cu probleme, și să le spun:

Nu vă temeți!

Feministele pro-viață și pro-familie ca mine (marea majoritate a mamelor tăcute care au ales să vă dea viață) au câștigat aceste alegeri. Dacă Președintele Trump este pentru-viață pe cât a susținut în timpul campaniei sale – dacă va căuta soluții pentru a reduce finanțarea clinicilor de avort Planned Parenthood, refacerea mandatului Departamentului American de Sănătate și Servicii Umane (HHS) și va nominaliza judecători cu valori pro-viață la Curtea Supremă a SUA – va fi o victorie pentru toate femeile de toate rasele: hispanice, albe, de culoare, asiatice etc. Și nu doar în această țară, ci și la nivel mondial.

 

Avem nevoie de un Judecător pro-viață la Curtea Supremă de Justiție

Cred că Cecile Richards, CEO al organizației Planned Parenthood, a avut dreptate când a declarat că la aceste alegeri i se pare că ceea ce se supune la vot este de fapt decizia din 1973 a Curții Supreme a SUA în cazul Roe vs. Wade (n. ed. – care a liberalizat avortul electiv pe tot teritoriul SUA, la orice vârstă gestațională și pentru orice motiv). La fel a observat și David Green, președinte executiv al companiei Hobby Lobby: „Să ne fie clar, postul vacant lăsat de judecătorul Scalia și succesorul care va fi nominalizat în locul lui fac din aceste alegeri prezidentiale unele dintre cele mai semnificative din vremurile moderne”. Întrucât Departamentul American de Sănătate le cere angajatorilor să le ofere angajaților asigurări de sănătate pe care să se poată deconta și serviciile de avort, Green se teme că toți credincioșii practicanți – fie ei catolici, protestanți, iudei, musulmani sau alții, care se opun avortului – vor fi la un pas de a-și pierde libertatea religioasă și a fi obligați să finanțeze avortul împotriva conștiinței lor. Exercitarea de către ei a libertății de conștiință și religie va fi atunci în mâinile unui judecător.

Dar și conștiința și credința noastră, a feministelor pro-viață și familie, se află tot la mâna unui judecător când vine vorba de situația deja creată de actualele legi anti-umane și criminale ale avortului. Dacă Hillary Clinton ar fi câștigat aceste alegeri, ar fi nominalizat un judecător cu viziune pro-avort la Curtea Supremă. Astfel, cel mai probabil, gigantul Planned Parenthood ar fi fost în continuare favorizat în toate cazurile de avort care se deliberează la Curtea Supremă și, fără îndoială, sentința din cazul Roe vs Wade s-ar fi păstrat în vigoare pentru mult timp de acum înainte.

 

Avortul la cerere le-a produs multă suferință femeilor

Avortul la cerere nu a eliberat femeile. Dimpotrivă, avortul sporește sentimentul bărbaților cu privire la privilegiile lor sexuale asupra femeilor. „Dreptul” la avort încurajează bărbații, și mai ales pe cei care urmăresc să aibă relații pasagere, să transforme corpul femeii într-o marfă, pe care să o afișeze în public, ca pe un produs de vânzare și pe care să o „folosească” în mod public sau privat pentru plăcerea lor sexuală. Dacă o femeie, în mod accidental rămâne însărcinată – iar, peste noapte, se transformă dintr-o femeie sexy, independentă într-o mamă gravidă cu tot ceea ce presupune acest aspect – nici o problemă. Pur și simplu se poate dispensa de bebeluș. Iar apoi, poate din nou să redevină femeia sexy și atrăgătoare pe care să o folosească în dormitor sau să o expună în public.

Într-un studiu făcut de Medical Science Monitor se arată că 64% dintre mamele din America care au făcut avort au declarat că „s-au simțit presate de alte persoane ca să facă avort. În plus 77,9% din ele s-au simțit vinovate pentru avortul făcut, iar 59,5% au simțit cum „o parte din mine a murit” atunci când au trecut printr-o procedură de avort. Studiul se poate citi aici. Iar asta este ceea ce feministele pro-avort, așa cum e și Hillary, pretind că este dreptul fundamental pe care îl avem de a „alege”.

 

Primele feministe nu au sprijinit niciodată mișcarea pro-avort

Este pentru prima dată în istorie când un număr atât de mare de potențiale mame, din toate rasele și culturile, nu s-au mai lăsat convinse de ideea înșelătoare că uciderea copiilor lor nenăscuți le va reda în vreun fel „libertatea”.

În trecut, primele feministe nu au sprijinit niciodată mișcarea pro-avort. Sufragete precum Susan B. Anthony au numit avortul un „rău care curge neîncetat” și care va putea fi remediat numai atunci când femeile vor avea un nivel de dezvoltare ridicat și vor beneficia de dreptul de vot. Elizabeth Cady Stanton, feministă din secolul al XIX-lea, susținea că „degradarea femeilor” a fost cauzată de „uciderea pruncilor, fie înainte, fie imediat după naștere.” Alice Paul, membră a unei mișcării religioase și autoarea primă a Amendamentului privind drepturile egale ale femeilor, numea avortul „ultima exploatare a femeii.”

Chiar și celebra Betty Friedan, care a lansat mișcarea feministă din anii ‘60, a denunțat puternic politizarea relațiilor dintre cele două sexe și nu era total convinsă de cruciada pro-avort.

Totuși, în lunga noapte de iarna din 18 noiembrie 1967, la reuniunea care a avut loc la hotelul Mayflower din Washington DC, Friedan a contribuit la introducerea chestiunii avortului pe agenda politică a Organizației Naționale a Femeilor. Dupa dezbaterea unor subiecte necontroversate de interes comun, precum gradinițe pentru copii și implicarea femeilor în politică, Friedan a adus în discuție subiectele fierbinți ale zilei – revoluția sexuală, avortul, divorțul, pilulele contraceptive, educația sexuală. Insista pentru abolirea tuturor legilor care la acea vreme interziceau avortul. Promova avortul ca pe un drept constituțional al femeii. În final, cu un vot de 57 la 14, Organizatia Națională a Femeilor a adoptat o rezoluție de legalizare a avortului.

Astfel feministele au transformat mișcarea femeilor într-o mișcare împotriva căsătoriei, împotriva familiei și pentru promiscuitate, educație sexuală, subvenționarea avortului din fonduri publice. În noaptea lui 18 noiembrie 1967, revoluția sexuală și mișcarea feministă s-au contopit într-o singură mișcare – anti-familie, anti-căsătorie, anti-viață.

Cu toate acestea, în anul 2000, în cartea ei „Life So Far”, Betty Friedan, care fusese odată concediată pentru că era însărcinată, a scris: „Ideologic, nu am fost niciodată pentru avort. Maternitatea este o valoare pentru mine și, chiar până în ziua de azi, avortul nu mă reprezintă. Pentru mine, chestiunea alegerii nu a fost niciodată în primul rând legată de avort, ci a fost legată de posibilitatea de a alege să fii mamă. Este la fel de important ca orice alt drept scris în Constituție”.

 

Feministele pro-viață au fost întotdeauna puternice

La doar 6 ani după ce sentința dată în cazul „Roe vs Wade” a făcut avortul legal în toate cele 50 de state americane, feministele pro-familie și anti-avort s-au reorganizat din temelii. Revoluția a început. Au lansat mișcarea pentru viață a copiilor nenăscuti, pentru valorile tradiționale în familie, pentru abstinență, pentru restricționarea divorțului, împotriva pornografiei. În timp, acestor femei curajoase li s-au alăturat bărbații, soții, fiicele și fii. În fiecare ianuarie, din 1973 încoace, ele organizează Marșul național pentru dreptul la viață al copiilor nenăscuți care se ține la Washington, DC.

Deși cea mai mare parte a vieții mele am fost de partea mișcării pro-avort, acum sunt o feministă pro-familie cu viziuni pro-viață. Votez în mod constant pentru candidații pro-viață care susțin libertatea autentică pentru femei și copii. Feministele pro-familie pro-viață ca mine susțin salarii egale între femei și bărbați pentru muncă egală și acordarea de șanse egale la educație, indiferent dacă o femeie are sau nu copii. Vrem ca mamele care aleg să rămână acasă împreună cu copiii lor să fie la fel de onorate pentru realizările lor ca și femeile de carieră.

Știm că femeile, de fapt toți oamenii, în general, se dezvoltă armonios nu doar atunci când trăiesc izolați și singuri, ci atunci când sunt conectați unii cu ceilalți într-o legătură puternică, respectuoasă și plină de afecțiune. Iubim și lucrăm bine alături de bărbați buni, blânzi și responsabili – tipul de bărbați cu care dorim să ne căsătorim și cu care sperăm să avem copii.

Noi respingem prădătorii sexuali. Refuzăm iluzia că valoarea unei femei este măsurată numai de puterea pe care o are în această lume sau de mărimea salariului ei. Refuzăm îndeosebi afirmația diabolică potrivit căreia este esențial ca o mama să fie capabilă să-și ucidă propriul copil, înainte ca acesta să se nască, pentru ca ea să fie un participant deplin și valoros în societate.

 

Protejarea vieții umane este cel mai mare drept civil al epocii noastre

Unor oameni (unul dintre aceștia este și Andy Schmookler „filozoful de la radio”) le face o deosebită plăcere să fie batjocoritori la adresa „alegătorilor cu o singură miză” ca mine. Schmookler susține că „înțelegerea mecanismelor de funcționare a sistemelor complexe din lume (de exemplu guvernul Statelor Unite, economiile americane și mondiale etc.) este limitată în cazul „alegătorilor cu o singură miză”. După cum susține în continuare, ei nu au „nici timpul, nici interesul, nici fundamentele necesare pentru a dezvolta o imagine complexă a politicii americane” și astfel „ei se bucură de o metodă simplă prin care își pot exercita îndatoririle de cetățeni”. Acesta ar fi motivul pentru care femeile ca mine votează cu candidații pro-viață.

Nu-l cunosc pe acest domn Schmookler. Nici nu îi cunosc părerile personale legate de avort. Dar aș sugera că este timpul ca bărbații privilegiați, educați la Harvard, cum este și cazul domniei sale, care au fost mereu în fruntea mișcării pro-avort, să privească dincolo de propria închisoarea a minții lor și să încerce să gândească cu inimile lor. Dreptul la viață și protejarea vieții umane este o chestiune esențială a drepturilor civile din timpurilor noastre. Dacă ești ucis de către o altă persoană – fie că ești un om de culoare, alb, tânăr sau bătrân – toate celelalte drepturi ale tale cetățenești au fost furate de la tine. Să faci tot ceea ce depinde de tine și este posibil, în mod rațional, pentru a ajuta o ființă vie să rămână în viață este o simplă chestiune de compasiune și dreptate.

Din fericire, într-o democrație, cel puțin în aceasta a noastră, care încă mai este vie, puterea nu vine de sus în jos. Ea crește de jos în sus. Feministele pro-familie pro-viață își au rădăcinile în mișcarea femeilor tradiționale din 1979 și continuă să aibă această putere și până în zilele noastre.

 

Da, suntem cei care avem cele mai puține șanse. Da, mass-media de elită ne disprețuiește. Cu toate acestea, chiar dacă am avut pe toată lumea împotriva noastră, am reușit totuși să câștigăm alegerile prezidențiale din 2016.

 


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *