„Sunt o feministă cu acte în regulă care a votat pentru alegerea lui Donald Trump”

18424252_10159135200965725_6981257567164918301_n

de Sue Ellen Browder, TheFederalist.com

În lume și în România se discută încă despre motivele și strategiile prin care Donald Trump a ajuns să fie ales președinte al SUA. Mai jos este un articol scris la scurt timp după alegeri, în 2016, în care autoarea, fost jurnalist la Cosmopolitan, arată de ce ea și femei asemenea ei au votat cu Donald Trump.

Sue Ellen Browder este fostă jurnalistă la revista Cosmopolitan și autoarea cărţii Subverted: How I Helped the Sexual Revolution Hijack the Women’s Movement („Subminare – cum am ajutat revoluţia sexuală să deturneze mişcarea femeilor„).

Așa cum se știe, Trump a pierdut mult mai puține voturi din partea femeilor decât se estimase înainte de alegeri, pe baza modului său scandalos de a se referi la femei și a se purta cu acestea. Explicație autoarei este simplă și argumentată clar: pentru ea și alte femei, singurul lucru care a contat și a făcut diferența între cei doi candidați a fost problematica pro-viață și pro-familie.

Autoarea susține că, la alegerile din 2016, feministele pro-viață și pro-familie din SUA și-au făcut vocea auzită. Ea mai susține că avortul la cerere rănește femeile în loc să le ajute, iar hillaary Clinton ca președinte SUA ar fi înrăutățit situația. Redăm în continuare articolul integral al autoarei americane.

 

Anul acesta, 2016, feministele pro-viaţă şi pro-familie şi-au făcut auzită vocea lor. Avortul la cerere a provocat multă suferinţă femeilor, nu le-a ajutat, iar alegerea lui Hillary Clinton ar fi înrăutăţit şi mai mult situaţia.

Da, aţi citit bine acest titlu, nu este o greşeală. Dar înainte ca un protestatar anti-Trump să vină la uşa mea şi să mă lovească în numele „iubirii”, lăsaţi-mă să vă explic de ce am făcut aceată alegere.

Atunci când votanţi dezamăgiţi fluturau pancarte cu mesajul

Love Trumps Hate („Iubirea învinge ura”),

eram de acord cu semnificaţia cuvintelor lor, dar nu cu furia care le însoţea. Desigur că dragostea este mai bună decât ura. Dar ca feministă pro-viaţă şi pro-familie aş vrea să adaug şi o altă axiomă la afirmaţia de mai sus:

şi viaţa este mai bună decât moartea.

Din acest motiv am votat cu Donald Trump.

Câţiva studenţi de facultate s-au simţit atât de traumatizaţi de rezultatele alegerilor încât le-au fost puse la dispoziţie „locuri speciale” unde puteau să meargă să coloreze în linişte sau să modeleze plastilina, ca să se calmeze. Aş vrea să mă adresez acestor copii întristaţi, cu probleme, şi să le spun:

Nu vă temeţi!

Feministele pro-viaţă şi pro-familie ca mine (marea majoritate a mamelor tăcute care au ales să vă dea viaţă) au câştigat aceste alegeri. Dacă Preşedintele Trump este pentru-viaţă pe cât a susţinut în timpul campaniei sale – dacă va căuta soluţii pentru a reduce finanţarea clinicilor de avort Planned Parenthood, refacerea mandatului Departamentului American de Sănătate şi Servicii Umane (HHS) şi va nominaliza judecători cu valori pro-viaţă la Curtea Supremă a SUA – va fi o victorie pentru toate femeile de toate rasele: hispanice, albe, de culoare, asiatice etc. Și nu doar în această ţară, ci şi la nivel mondial.

 

Avem nevoie de un Judecător pro-viaţă la Curtea Supremă de Justiţie

Cred că Cecile Richards, CEO al organizaţiei Planned Parenthood, a avut dreptate când a declarat că la aceste alegeri i se pare că ceea ce se supune la vot este de fapt decizia din 1973 a Curții Supreme a SUA în cazul Roe vs. Wade (n. ed. – care a liberalizat avortul electiv pe tot teritoriul SUA, la orice vârstă gestațională și pentru orice motiv). La fel a observat şi David Green, preşedinte executiv al companiei Hobby Lobby: „Să ne fie clar, postul vacant lăsat de judecătorul Scalia şi succesorul care va fi nominalizat în locul lui fac din aceste alegeri prezidentiale unele dintre cele mai semnificative din vremurile moderne”. Întrucât Departamentul American de Sănătate le cere angajatorilor să le ofere angajaților asigurări de sănătate pe care să se poată deconta și serviciile de avort, Green se teme că toți credincioșii practicanţi – fie ei catolici, protestanţi, iudei, musulmani sau alţii, care se opun avortului – vor fi la un pas de a-și pierde libertatea religioasă și a fi obligați să finanțeze avortul împotriva conștiinței lor. Exercitarea de către ei a libertății de conștiință și religie va fi atunci în mâinile unui judecător.

Dar şi conștiința și credința noastră, a feministelor pro-viaţă şi familie, se află tot la mâna unui judecător când vine vorba de situaţia deja creată de actualele legi anti-umane şi criminale ale avortului. Dacă Hillary Clinton ar fi câştigat aceste alegeri, ar fi nominalizat un judecător cu viziune pro-avort la Curtea Supremă. Astfel, cel mai probabil, gigantul Planned Parenthood ar fi fost în continuare favorizat în toate cazurile de avort care se deliberează la Curtea Supremă şi, fără îndoială, sentinţa din cazul Roe vs Wade s-ar fi păstrat în vigoare pentru mult timp de acum înainte.

 

Avortul la cerere le-a produs multă suferinţă femeilor

Avortul la cerere nu a eliberat femeile. Dimpotrivă, avortul sporește sentimentul bărbaților cu privire la privilegiile lor sexuale asupra femeilor. „Dreptul” la avort încurajează bărbații, și mai ales pe cei care urmăresc să aibă relaţii pasagere, să transforme corpul femeii într-o marfă, pe care să o afişeze în public, ca pe un produs de vânzare și pe care să o „folosească” în mod public sau privat pentru plăcerea lor sexuală. Dacă o femeie, în mod accidental rămâne însărcinată – iar, peste noapte, se transformă dintr-o femeie sexy, independentă într-o mamă gravidă cu tot ceea ce presupune acest aspect – nici o problemă. Pur şi simplu se poate dispensa de bebeluş. Iar apoi, poate din nou să redevină femeia sexy şi atrăgătoare pe care să o folosească în dormitor sau să o expună în public.

Într-un studiu făcut de Medical Science Monitor se arată că 64% dintre mamele din America care au făcut avort au declarat că „s-au simţit presate de alte persoane ca să facă avort. În plus 77,9% din ele s-au simţit vinovate pentru avortul făcut, iar 59,5% au simţit cum „o parte din mine a murit” atunci când au trecut printr-o procedură de avort. Studiul se poate citi aici. Iar asta este ceea ce feministele pro-avort, aşa cum e şi Hillary, pretind că este dreptul fundamental pe care îl avem de a „alege”.

 

Primele feministe nu au sprijinit niciodată mișcarea pro-avort

Este pentru prima dată în istorie când un număr atât de mare de potenţiale mame, din toate rasele şi culturile, nu s-au mai lăsat convinse de ideea înșelătoare că uciderea copiilor lor nenăscuţi le va reda în vreun fel „libertatea”.

În trecut, primele feministe nu au sprijinit niciodată mișcarea pro-avort. Sufragete precum Susan B. Anthony au numit avortul un „rău care curge neîncetat” şi care va putea fi remediat numai atunci când femeile vor avea un nivel de dezvoltare ridicat şi vor beneficia de dreptul de vot. Elizabeth Cady Stanton, feministă din secolul al XIX-lea, susţinea că „degradarea femeilor” a fost cauzată de „uciderea pruncilor, fie înainte, fie imediat după naștere.” Alice Paul, membră a unei mişcării religioase şi autoarea primă a Amendamentului privind drepturile egale ale femeilor, numea avortul „ultima exploatare a femeii.”

Chiar şi celebra Betty Friedan, care a lansat mişcarea feministă din anii ‘60, a denunțat puternic politizarea relaţiilor dintre cele două sexe și nu era total convinsă de cruciada pro-avort.

Totuşi, în lunga noapte de iarna din 18 noiembrie 1967, la reuniunea care a avut loc la hotelul Mayflower din Washington DC, Friedan a contribuit la introducerea chestiunii avortului pe agenda politică a Organizației Naționale a Femeilor. Dupa dezbaterea unor subiecte necontroversate de interes comun, precum gradiniţe pentru copii şi implicarea femeilor în politică, Friedan a adus în discuţie subiectele fierbinţi ale zilei – revoluţia sexuală, avortul, divorţul, pilulele contraceptive, educaţia sexuală. Insista pentru abolirea tuturor legilor care la acea vreme interziceau avortul. Promova avortul ca pe un drept constituţional al femeii. În final, cu un vot de 57 la 14, Organizatia Naţională a Femeilor a adoptat o rezoluţie de legalizare a avortului.

Astfel feministele au transformat mişcarea femeilor într-o mişcare împotriva căsătoriei, împotriva familiei și pentru promiscuitate, educaţie sexuală, subvenţionarea avortului din fonduri publice. În noaptea lui 18 noiembrie 1967, revoluţia sexuală şi mişcarea feministă s-au contopit într-o singură mişcare – anti-familie, anti-căsătorie, anti-viaţă.

Cu toate acestea, în anul 2000, în cartea ei „Life So Far”, Betty Friedan, care fusese odată concediată pentru că era însărcinată, a scris: „Ideologic, nu am fost niciodată pentru avort. Maternitatea este o valoare pentru mine și, chiar până în ziua de azi, avortul nu mă reprezintă. Pentru mine, chestiunea alegerii nu a fost niciodată în primul rând legată de avort, ci a fost legată de posibilitatea de a alege să fii mamă. Este la fel de important ca orice alt drept scris în Constituție”.

 

Feministele pro-viaţă au fost întotdeauna puternice

La doar 6 ani după ce sentinţa dată în cazul „Roe vs Wade” a făcut avortul legal în toate cele 50 de state americane, feministele pro-familie şi anti-avort s-au reorganizat din temelii. Revoluţia a început. Au lansat mișcarea pentru viaţă a copiilor nenăscuti, pentru valorile tradiţionale în familie, pentru abstinenţă, pentru restricţionarea divorţului, împotriva pornografiei. În timp, acestor femei curajoase li s-au alăturat bărbaţii, soţii, fiicele şi fii. În fiecare ianuarie, din 1973 încoace, ele organizează Marşul naţional pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi care se ţine la Washington, DC.

Deși cea mai mare parte a vieții mele am fost de partea mişcării pro-avort, acum sunt o feministă pro-familie cu viziuni pro-viață. Votez în mod constant pentru candidații pro-viață care susțin libertatea autentică pentru femei şi copii. Feministele pro-familie pro-viață ca mine susțin salarii egale între femei şi bărbaţi pentru muncă egală și acordarea de șanse egale la educație, indiferent dacă o femeie are sau nu copii. Vrem ca mamele care aleg să rămână acasă împreună cu copiii lor să fie la fel de onorate pentru realizările lor ca și femeile de carieră.

Știm că femeile, de fapt toți oamenii, în general, se dezvoltă armonios nu doar atunci când trăiesc izolați şi singuri, ci atunci când sunt conectați unii cu ceilalţi într-o legătură puternică, respectuoasă şi plină de afecţiune. Iubim şi lucrăm bine alături de bărbaţi buni, blânzi şi responsabili – tipul de bărbaţi cu care dorim să ne căsătorim şi cu care sperăm să avem copii.

Noi respingem prădătorii sexuali. Refuzăm iluzia că valoarea unei femei este măsurată numai de puterea pe care o are în această lume sau de mărimea salariului ei. Refuzăm îndeosebi afirmația diabolică potrivit căreia este esențial ca o mama să fie capabilă să-și ucidă propriul copil, înainte ca acesta să se nască, pentru ca ea să fie un participant deplin şi valoros în societate.

 

Protejarea vieţii umane este cel mai mare drept civil al epocii noastre

Unor oameni (unul dintre aceştia este şi Andy Schmookler „filozoful de la radio”) le face o deosebită plăcere să fie batjocoritori la adresa „alegătorilor cu o singură miză” ca mine. Schmookler susține că „înțelegerea mecanismelor de funcționare a sistemelor complexe din lume (de exemplu guvernul Statelor Unite, economiile americane şi mondiale etc.) este limitată în cazul „alegătorilor cu o singură miză”. După cum susține în continuare, ei nu au „nici timpul, nici interesul, nici fundamentele necesare pentru a dezvolta o imagine complexă a politicii americane” şi astfel „ei se bucură de o metodă simplă prin care își pot exercita îndatoririle de cetățeni”. Acesta ar fi motivul pentru care femeile ca mine votează cu candidaţii pro-viață.

Nu-l cunosc pe acest domn Schmookler. Nici nu îi cunosc părerile personale legate de avort. Dar aș sugera că este timpul ca bărbații privilegiați, educați la Harvard, cum este şi cazul domniei sale, care au fost mereu în fruntea mişcării pro-avort, să privească dincolo de propria închisoarea a minţii lor şi să încerce să gândească cu inimile lor. Dreptul la viaţă şi protejarea vieții umane este o chestiune esențială a drepturilor civile din timpurilor noastre. Dacă eşti ucis de către o altă persoană – fie că eşti un om de culoare, alb, tânăr sau bătrân – toate celelalte drepturi ale tale cetăţeneşti au fost furate de la tine. Să faci tot ceea ce depinde de tine şi este posibil, în mod rațional, pentru a ajuta o fiinţă vie să rămână în viață este o simplă chestiune de compasiune şi dreptate.

Din fericire, într-o democrație, cel puțin în aceasta a noastră, care încă mai este vie, puterea nu vine de sus în jos. Ea crește de jos în sus. Feministele pro-familie pro-viață îşi au rădăcinile în mişcarea femeilor tradiţionale din 1979 şi continuă să aibă această putere şi până în zilele noastre.

 

Da, suntem cei care avem cele mai puţine şanse. Da, mass-media de elită ne dispreţuieşte. Cu toate acestea, chiar dacă am avut pe toată lumea împotriva noastră, am reuşit totuşi să câștigăm alegerile prezidenţiale din 2016.

 

,

No comments yet.

Lasă un răspuns