EXCLUSIV ONLINE. Studiu: The Kids Are NOT All Right. Copiii crescuți de cupluri homosexuale au probleme în viaţa socială şi şcolară și ulterior în viața adultă

The-Kids-Are-All-Right

Extras din cartea Fața nevăzută a homosexualității de Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău, Ed. Christiana, București, 2014

Dawn Stefanowicz, o femeie din Canada care a fost crescută de un cuplu de homosexuali, povesteşte pe site‑ul ei că in copilărie a fost martora schimburilor de parteneri intre cuplurile de homosexuali, a fost dusă la plaje nudiste, feminitatea ei nu a fost afirmată, iar stilul de viaţă in care a crescut a rănit‑o foarte mult. In prezent, Stefanowicz se oferă să consilieze persoanele care au trecut prin aceeaşi experienţă traumatizantă şi le cere tuturor guvernelor să sprijine căsătoria dintre bărbat şi femeie, familia naturală şi drepturile acesteia.

Există deja multe mărturii ale copiilor crescuţi de doi homosexuali. Ei arată că experienţa este traumatizantă. Aceste cazuri nu par, insă, suficient de relevante pentru asociaţiile de sănătate mentală, care, dimpotrivă, se străduiesc să‑i combată pe cercetătorii care demonstrează consecinţele negative pentru dezvoltarea copiilor pe care le are creşterea lor de către cuplurile de homosexuali.

Sociologul S. Sarantakos a comparat 58 de copii crescuţi de cupluri heterosexuale care trăiesc in concubinaj, cu 58 de copii crescuţi in familii de heterosexuali căsătoriţi şi cu 58 de copii crescuţi de cupluri de homosexuali. Constatarea lui a fost că cei 58 de copii crescuţi in familii de heterosexuali căsătoriţi aveau rezultatele cele mai bune la nouă din cei 13 parametri sociali şi educaţionali luaţi in considerare. Copiii crescuţi de cuplurile de homosexuali aveau cele mai proaste performanţe, iar intre cele două categorii de copii s‑au situat cei ai cuplurilor heterosexuale care trăiau in concubinaj. Astfel, copiii din familiile de heterosexuali căsătoriţi au obţinut cele mai bune scoruri la:

■ limbaj;
■ matematică;
■ sport;
■ sociabilitate;
■ atitudine faţă de şcoală şi invăţare;
■ relaţii intre părinte şi şcoală;
■ identitate şi rol de gen;
■ sprijin acordat de părinţi in procesul şcolar, cum ar fi ajutor la rezolvarea temelor de acasă;
■ aspiraţiile părinţilor faţă de performanţa educaţională şi cariera copilului.

Doar in trei domenii copiii crescuţi de homosexuali au atins performanţe mai bune: studii sociale, autonomie faţă de părinţi şi contribuţii la treburile casei. Concluzia autorului, a fost:

„În ansamblu, copiii din familiile tradiţionale sunt mult mai predispuşi să se descurce bine la şcoală din punct de vedere social şi academic decat copiii din cuplurile de heterosexuali care trăiesc in concubinaj şi cei din cuplurile de homosexuali. (…) Familiile de heterosexuali se pare că oferă cel mai bun mediu pentru dezvoltarea socială şi educaţională a copiilor.”

Sarantakos S., 1996. Children in three contexts: family,
education and social development. Children Australia, 21:23‑31

 

Doctor Theodora Sirota, psihiatru şi psihoterapeut, comparând, din punct de vedere al ataşamentului şi nu numai, 68 de fete ale unor taţi gay cu 68 de fete provenind din familii naturale, ajunge la următoarea concluzie despre fetele cu taţi gay:

–           se simţeau mult mai puţin confortabil în intimitate şi erau mai anxioase;
–           erau mult mai puţin religioase şi mai frecvent angajate în relaţii heterosexuale de natură compulsivă;
–           rămâneau cel mai adesea nemăritate;
–           34% din ele relatau că au preferinţe bi/homosexuale (faţă de numai 3% din fetele cu taţi heterosexuali);
–           erau mult mai puţin apropiate de părinţi;
–           59% din ele erau predispuse la abuzul de alcool şi droguri (faţă de numai 31% din fetele cu taţi heterosexuali); (Sirota, 1997)
–           erau mult mai puţin capabile să arate încredere şi dependenţă faţă de alţii;
–           experimentau o anxietate mult mai mare în relaţiile de prietenie.

Sirota T., 1997. A Comparison Of Adult Attachment Style Dimensions Between Women
Who Have Gay Or Bisexual Fathers And Women Who Have Heterosexual Fathers.
PhD Dissertation, School of Nursing, New York University
Sirota, T. H., 2009. Adult attachment style dimensions in women who have
gay or bisexual fathers. Archives of Psychiatric Nursing 23, 289–297.

 

Mark Regnerus. Dintre toate studiile realizate până în prezent pe tema adulţilor care au fost crescuţi în cupluri de homosexuali, cel al sociologului Mark Regnerus (2012) analizează cea mai largă gamă de variabile şi pe cel mai mare eşantion aleatoriu (randomizat) din câte au fost luate în considerare până acum. Studiul lui Regnerus a produs cea mai puternică reacţie în mediile academice din America şi în afara lor, în primul rând pentru rigurozitatea demersului ştiinţific, care nu poate fi contestat, dar şi pentru rezultatele complet scandaloase pentru imaginea comunităţii gay‑lor şi a lesbienelor (sau mai curând a susţinătorilor acestora). Cele mai multe dintre studiile realizate înainte de Regnerus, de altfel amplu citate, se bazau pe eşantioane nealeatorii şi foarte mici, nereprezentative, care nu permiteau generalizarea rezultatelor pentru toate familiile de gay şi lesbiene din America.

Dar Regnerus a intervievat 2.988 de tineri adulţi, cu privire la un larg spectru de chestiuni economice şi educaţionale, romantice şi de experienţă sexuală, despre abuzul de droguri, violenţă, etc. Subiecţii au fost împărţiţi în funcţie de experienţa de familie pe care au avut‑o: familie formată din părinţi naturali, din părinţi divorţaţi, dintr‑un singur părinte, din părinţi adoptivi recăsătoriţi, din mame care aveau relaţii sexuale cu lesbiene (ML – Mamă Lesbiană) sau taţi care aveau relaţii sexuale cu gay (TG – Tată Gay).

Câteva dintre rezultatele obţinute sunt următoarele:

Statutul economic. 69% din adulţii crescuţi de cupluri formate din mame lesbiene şi 57% din adulţii crescuţi de cupluri formate din taţi gay au relatat că familiile lor au beneficiat de o formă de asistenţă socială într‑un moment din viaţa lor, faţă de numai 17% din copiii proveniţi din familii naturale. 38% din copiii crescuţi în cupluri de lesbiene (ML – Mamă Lesbiană) au beneficiat în mod curent de asistenţă socială (sprijin material), faţă de numai 10% din cei care au avut părinţi naturali.

Victimizare sexuală din partea părinţilor şi a îngrijitorilor. 23% din adulţii crescuţi de cupluri de lesbiene (ML) au răspuns pozitiv când au fost întrebaţi dacă părinţii sau adulţii care‑i îngrijiseră i‑au pipăit (sexual), i‑au forţat să se pipăie singuri sau i‑au forţat să aibă relaţii sexuale. Prin comparaţie, numai 2% din adulţii proveniţi din familii cu părinţi naturali suferiseră un astfel de abuz sexual. Dacă luăm numai cazul femeilor, doar 3% din cele crescute de părinţii lor naturali suferiseră la un moment dat o agresiune sexuală sau avuseseră contact sexual cu părinţii sau îngrijitorii lor, în timp ce 31% din femeile crescute în cupluri de lesbiene şi 10% din cele crescute în cupluri de gay declarau că li se întâmplase aceasta.

Viol. 31% din adulţii crescuţi de mame lesbiene au fost forţaţi la un moment dat în viaţă să aibă o relaţie sexuală, deşi nu doreau aceasta. În cazul adulţilor crescuţi de cupluri gay, procentul este de 25%, faţă de 8% în cazul celor crescuţi de părinţii lor naturali. Dacă sunt luate în considerare numai femeile, 14% din cele crescute în familii naturale au suferit un viol de‑a lungul vieţii, în timp ce acest procent a fost de 46% în cazul celor crescute de mame lesbiene şi 52% în cazul celor crescute de cupluri gay.

Aptitudini şi achiziţii educaţionale. Atât adulţii crescuţi de cuplurile de lesbiene, cât şi cei crescuţi de gay se realizează mai prost din punct de vedere educaţional.

Sănătate emoţională. Mult mai des decât adulţii crescuţi de părinţii naturali, cei crescuţi de cupluri formate din persoane de acelaşi sex sufereau de o lipsă de siguranţă şi securitate din partea părinţilor, înregistrau o rată mai mare a depresiei şi considerau mai des că relaţiile lor de prietenie erau în criză.

Abuzul de substanţe. Adulţii crescuţi de mame lesbiene raportau un consum mult mai mare de alcool, marijuana şi ţigări decât cei proveniţi din familii cu părinţi naturali.

Criminalitate. Adulţii care au avut părinţi de acelaşi sex au fost mult mai des arestaţi.

Parteneri sexuali. Adulţii crescuţi de cuplurile formate din persoane de acelaşi sex au avut mult mai mulţi parteneri sexuali.

Într‑o altă sistematizare a rezultatelor, adulţii din familii de gay şi lesbiene s‑au dovedit:

–           „mult mai predispuşi să se identifice pe ei înşişi ca homosexuali;
–           mult mai predispuşi să devină asistaţi social;
–           cu şanse mai puţine să fie angajaţi;
–           mai predispuşi să sufere de o boală cu transmitere sexuală;
–           mult mai predispuşi să fi avut recent gânduri de sinucidere;
–           mult mai predispuşi să relateze că au suferit un viol;
–           mult mai impulsivi şi mai incapabili de a‑şi controla impulsurile;
–           mult mai predispuşi la fumat;
–           mai mari consumatori de programe tv;
–           mai expuşi riscului de a fi arestaţi;
–           mai predispuşi să pledeze vinovaţi în acuzaţia de crimă;
–           mult mai deprimaţi;
–           mai puţin predispuşi să afirme că sunt capabili să depindă de alţii;
–           mai puţin predispuşi să se fi simţit în siguranţă în familia lor;
–           mai predispuşi la promiscuitate;
–           mai predispuşi să aibă nevoie de terapie pentru o boală mentală”.

În cazul adulţilor crescuţi în familii de lesbiene, 25 (63%) din cele 40 de variabile luate în considerare de Regnerus erau semnificativ diferite şi îndreptate într‑o direcţie negativă faţă de variabilele înregistrate de adulţii proveniţi din familii naturale.

În cazul adulţilor crescuţi de cupluri de gay, apăreau 11 variabile puternic diferite în acelaşi sens, adică 28%.

Toate aceste rezultate l‑au determinat pe Regnerus să concluzioneze:

Datele ne arată în mod clar că acei copii care își petrec întreaga copilărie cu mama lor, care este căsătorită cu tatăl lor, se dovedesc mai capabili să reuşească în viaţă ca adulţi într‑o mulţime de domenii, mai ales dacă părinţii rămân căsătoriţi până în ziua sondajului, adică până la vârsta adultă a copilului.

Regnerus, M., 2012. How different are the adult children of parents who have
same
sex relationships? Findings from the New Family Structures Study.
Social Science Research, 41(4), 752
770.
Regnerus, M., 2012. Parental samesex relationships, family instability,
and subsequent life outcomes for adult children: Answering critics
of the new family structures study with additional analyses.
Social Science Research, 41(6), 1367
1377.

La apariţia studiului, comunitatea de activişti pro-homosexualitate s‑a năpustit asupra autorului, considerându‑l ca o ameninţare la agenda lor ideologică şi politică. Chiar dacă Regnerus a precizat că studiul nu a avut ca scop subminarea sau afirmarea „dreptului la căsătorie” pentru homosexuali, sociologul a fost atacat în plan personal şi profesional şi acuzat de abateri ştiinţifice.

Printre mulţi alţii, cunoscutul activist homosexual Scott Rosensweig a făcut o cerere oficială către Universitatea din Texas, Austin, unde Regnerus este profesor asociat, ca să investigheze cazul şi să‑l concedieze pe Regnerus pentru concluziile studiului. Astfel, sub presiunea unui adevărat linşaj profesional, a fost nevoie să se lanseze o anchetă știinţifică, pentru a se elabora un raport privind metodologia şi obiectivitatea rezultatelor obţinute de Regnerus. Ancheta, condusă de un consultant independent care a fost ulterior numit la conducerea Oficiului de Cercetare şi Integritate al Statelor Unite, a respins pe rând toate sesizările făcute, într‑un raport final:

Cercetarea a fost realizată în mod corespunzător și nu este justificată niciuna dintre acuzaţiile de abatere știinţifică depuse împotriva profesorului asociat Mark Regnerus.

Desigur, dacă metodologia ar fi fost viciată în vreun punct, lucru care se întâmplă, din păcate, cu o mare parte din literatura ştiinţifică dedicată acestei teme, atunci studiul ar fi fost retras de pe site‑ul oficial al revistei Social Science Research, una dintre cele mai prestigioase publicaţii americane din domeniu – ceea ce nu s-a întâmplat. Universitatea din Austin, Texas, a comunicat:

Așteptăm comunitatea știinţifică să continue evaluarea cercetării lui Regnerus şi să raporteze cu privire la constatările făcute şi ne oferim tot sprijinul pentru discuţiile care vor urma.

Tema bineînţeles că a fost închisă, pentru a nu se mai acorda atenţie studiului, care oricum nu a influenţat semnificativ poziţia oficială a organizaţiilor profesionale de sănătate mentală din America. Scandalul şi‑a atins ţinta, în sensul că tot mai puţine universităţi şi tot mai puţini cercetători se vor mai implica pe viitor în astfel de cercetări care ar putea să conteste justificarea agendei pro-homosexualitate de către organizaţiile profesionale de sănătate mentală din America.

Trebuie remarcat că niciunul dintre studiile pro-homosexualitate, abundente deja în domeniu şi care fraudează făţiş adevărul, nu au suferit până acum o anchetă de tipul celei întreprinse împotriva studiului lui Regnerus. Direcţia în care se merge este evidentă.

Întrun studiu realizat de Cameron şi colaboratorii, care cercetează răspunsurile date în instanţă de părinţii homosexuali implicaţi în procese de recurs pentru custodia copiilor, se constată:

–           „Părinţii cunoscuţi ca mitomani sau implicaţi în infracţionalitate sau homosexuali sunt mai înclinaţi să le facă rău copiilor;
–           Părinţii homosexuali sunt mai înclinaţi spre minciună şi/sau mai implicaţi în infracţionalitate decât părinţii heterosexuali;
–           În 70% din cazuri, părinţii homosexuali şi/sau apropiaţii lor au expus copiii la pericole (lipsă de îngrijire, seducţie, stres emoţional, hipersexualizare), spre deosebire de părinţii heterosexuali unde astfel de situaţii se regăsesc doar în proporţie de 5%;
–           Conform înregistrărilor din instanţă, homosexualii s‑au dovedit responsabili pentru 97% din cazurile de vătămare a copiilor.”

De asemenea, studiul a constatat că, faţă de taţii gay, mamele lesbiene prezentau următoarele predispoziţii:

–           „aveau un caracter mai slab şi se dovedise că minţiseră şi se implicaseră mai des în infracţionalitate;
–           erau mai înclinate să îşi pună copiii în situaţii periculoase;
–           ţineau mai mult legătura cu copiii lor – 84% din ele s‑au implicat în litigii privind custodia copiilor, spre deosebire de numai 15% din taţii gay.”

Cameron P. & Cameron K., 1998. Homosexual parents:
a comparative forensic study of character and harms to children. Psychological Reports 82: 1155
1191.
Cameron P. & Harris D. W., 2003. Homosexual parents in custody disputes: a thousand childyears exposure. Psychological Reports 93: 11731194.

 

Subscribe

Subscribe to our e-mail newsletter to receive updates.

, , , , , , ,


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.