genetică

Știință, materialism și moralitate

genetică

de Serghei Hudiev, Pravoslavie.ru

În revista „Ogoniok”[1] a apărut un alt articol din seria materialelor popular-științifice care este interesant prin faptul că prezintă un mit foarte răspândit. Autorul rezumă articolul într-un paragraf înflăcărat: „Comunitatea științifică este gata să ducă omenirea într-un viitor mai bun: geneticienii au descoperit legătura dinte anumite gene și unele calități precum bunătatea, generozitatea și puterea de sacrificiu. Moralitatea, trecând din zona reflecțiilor umanitare în aria medicinei, a devenit accesibil de manipulat cu ajutorul chimiei și ingineriei genetice”. Este vorba despre faptul că moralitatea și conștiința, așa cum „au stabilit oamenii de știință”, au o natură biologică. Articolul relatează în continuare că anumite gene sunt înclinate, după părerea unor cercetători, spre săvârșirea de infracțiuni, în timp ce altele, dimpotrivă, sunt înclinate spre întrajutorare și colaborare. Cât de întemeiate sunt aceste informații din punct de vedere strict științific – este o întrebare care nu și-a găsit răspunsul. Să lăsăm însă critica de natură științifică specialiștilor; pentru noi este mai importantă latura umană și etică. Dacă comportamentul oamenilor este determinat de gene, atunci am putea spune, dacă am analiza sângele unui om, că acela va fi un soț infidel și, în general, un individ asocial, iar acela, dimpotrivă, va fi un familist convins, un angajat de nădejde și un cetățean cinstit. Orice creștin, și nu numai, se va întreba imediat: cum rămâne cu propria voință? Oare omul nu alege singur cum să se poarte? Oare nu este propria noastră decizie dacă vom respecta canoanele și vom păstra fidelitatea?

Din punct de vedere al ideologiei cvasiștiințifice, cu care ne confruntăm aici, propria voință pur și simplu nu există; moralitatea, spiritualitatea, conștiința – toate se reduc strict la biologie. Așa cum scrie în articol: „Toată dificultatea constă în faptul că geneticienii nu au putut afla încă unde se află acest nucleu al personalității. Mai mult decât atât, ei presupun că el nici nu ar exista. Iar esența umană ar rezulta din combinarea componentei sale genetice – așa cum sensul unui roman se naște din literele așezate laolaltă. Concepția actuală materialistă a lumii presupune că romanul nu are autor – acesta apare printr-un concurs mecanic de împrejurări, iar dacă e așa – atunci nimeni nu ne poate împiedica să corectăm câteva litere care nu sună foarte melodios după părerea noastră”.

Într-adevăr, „concepția actuală materialistă a lumii” (în realitate – același pozitivism al secolului al XIX – lea, cunoscut după modelul lui Bazarov din „Părinți și copii”[2]) îl neagă pe Dumnezeu; însă negându-l pe Dumnezeu nu se poate să nu ajungem să negăm omul – personalitatea umană se dovedește a fi un proces foarte complex, însă pur material. Așa cum scria biologul molecular britanic, Francis Crick: „Voi, bucuriile și tristețile voastre, amintirile și năzuințele voastre, sentimentul vostru de identitate personală și voință proprie, nu reprezintă de fapt decât un anumit comportament al unei acumulări uriașe de celule nervoase și molecule. Voi – nu sunteți decât o adunătură de neuroni… deși s-ar părea că avem voință proprie, deciziile noastre sunt deja predeterminate și nu putem schimba acest lucru”. În această situație, intervenția în personalitatea umană nu reprezintă decât o intervenție într-un alt proces material – „nimeni nu ne poate împiedica să corectăm câteva litere care nu sună foarte melodios după părerea noastră”. Atunci când realitatea naturii spirituale a omului este negată, omul se transformă dintr-o personalitate înzestrată cu demnitate și libertate într-o „adunătură de neuroni”, într-un obiect supus oricăror manipulații.

Uneori oamenii gândesc că reprezentările noastre despre lume sunt ceva abstract, filosofic, care nu are legătură cu grijile și nevoile zilnice ale oamenilor obișnuiți. Însă nu este deloc așa; „concepția actuală materialistă a lumii” are consecințe practice dintre cele mai grave, iar în istorie aceste consecințe au avut loc deja. În prima jumătate a secolului al XX-lea, de o influență uriașă în lumea dezvoltată s-a bucurat eugenia – credința în faptul că, întrucât problemele societății, criminalitatea, alcoolismul și altele sunt determinate genetic, ele pot fi soluționate împiedicând înmulțirea oamenilor „cu defecte”. Ca urmare a acestei politici „științifice”, numai în SUA au fost sterilizați forțat peste șaizeci de mii de oameni; ca motive puteau fi invocate alcoolismul, comportamentul amoral sau asocial tratat în sens larg, existența unor rude cu boli ereditare ș.a.m.d. Eugenia a atins apogeul în Germania, pe vremea naziștilor; așa cum spunea Hess[3]: „național-socialismul este biologie aplicată”.

În prezent, eugenia este indiscutabil considerată o „pseudoștiință” care a dus la „încălcarea gravă a drepturilor a milioane de oameni”, totuși rădăcinile ei rămân nestârpite – și se găsesc nu în știință, ci în acea „concepție actuală materialistă a lumii”. Este concepția lumii în care drepturile și demnitatea omului pot supraviețui o vreme din inerție, însă sunt sortite să dispară. Dostoevski a zis: „dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis”; entuziaștii moderni spun „nimeni nu ne poate împiedica” să acționăm după cum dorim. Această concepție inumană asupra lumii apelează la știință – și trebuie să spunem câteva cuvinte despre acest lucru. Din punct de vedere creștin, omul are bineînțeles o latură fizică – avem neuroni, și mediatori neuronali, și tot ceea ce oamenii de știință cercetează; activitatea oamenilor de știință poate fi și utilă, și nobilă. Știința, și în special genetica, găsesc modalități de vindecare a unor tulburări genetice grave, ușurează suferința umană și salvează vieți. Printre marii geneticieni ai lumii se numără oameni cu credință precum Francis Collins sau Francisco Ayala. Cu toate acestea, omul nu se reduce la natura sa fizică; putem avea anumite înclinații determinate genetic – cineva poate fi de la natură flegmatic, iar altcineva, dimpotrivă, impulsiv – însă acestea sunt condițiile în care facem alegerea; alegerea însă rămâne la latitudinea noastră.

„Concepția actuală materialistă a lumii” nu poate fi fundamentată științific – nu puteți face un experiment și să demonstrați că „romanul nu are autor”. Ea este un obiect al credinței; mai mult decât atât, are legătură cu o greșeală gravă în gândire.

Să încercăm să explicăm în ce constă această greșeală. Științei îi este specific așa-numitul „naturalism metodologic” – adică apelul la analizarea cauzelor exclusiv naturale, unde natura este percepută ca „totalitatea materiei care circulă după anumite legi neschimbate”. Orice alte explicații din afara naturalului și a materialului se află în afara domeniului științei. Oamenii de știință nu fac experimente pe îngeri și nu măsoară nivelul de sfințenie; aceste realități sunt în afara granițelor de aplicare a metodelor științifice. În afara ariei de cercetare este și o altă realitate supranaturală foarte bine cunoscută nouă – voința noastră proprie. Știința nu răspunde la întrebarea de unde provin acele legi ale naturii pe care le cercetează; ea acceptă situația că universul este organizat, și organizat într-un mod accesibil minții umane, fără să se întrebe de unde provine această organizare. Există întrebări la care știința nu are răspunsuri – și majoritatea oamenilor de știință recunosc liniștiți acest lucru.

Greșeala materialiștilor constă în faptul că ei confundă acest naturalism metodologic cu naturalismul ontologic – adică credința în faptul că în realitate nu există nimic altceva în afară de materie. Este ca și cum am spune că, întrucât chimia, prin metodele sale nu ne poate spune nimic despre literatură, nu există literatură. Acolo unde savantul spune că „în cadrul disciplinei sale nu studiază acest lucru”, materialistul declară semeț că „acest lucru nu există”. Este o greșeală evidentă din punct de vedere logic – însă este o greșeală evidentă și din punct de vedere al alegerii.

O societate sănătoasă este formată nu din oameni cu gene bune – ci din oameni cu suflete bune; din oameni care conștientizează propria lor libertate și responsabilitate, din oameni devotați (haideți să spunem fără ocolișuri) poruncilor lui Dumnezeu.

[1] Una din cele mai vechi reviste săptămânale ilustrate din Rusia, publicată pentru prima oară în 1899.

[2] Roman de I.S.Turgheniev (1818 – 1883) publicat în 1862.

[3] Figură proeminentă în cadrul Germaniei Naziste, adjunctul lui Adolf Hitler în cadrul Partidului Național-Socialist.

Traducere: Irina Iacob

******************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

 

 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button