de Alexandru Ștefănescu, Stiripentruviata.ro
În comunism a lipsit foarte mult accesul la informație. După Revoluție au apărut foarte multe noutăți despre toate subiectele, iar oamenii, bucuroși că în sfârșit li s-au deschis porțile cunoașterii, au înghițit totul în viteză, de multe ori fără să verifice dacă ideile care vin sunt corecte sau false, bune sau rele.
În scurt timp a apărut și complexul de inferioritate față de alții: „Vai, ce înapoiați am fost, vai câte lucruri nu am știut” și ideea că „trebuie să renunțăm la tradiții și la ceea ce ne definește ca popor ca să fim în rând cu lumea”.
De aceste idei nescrise, dar întipărite adânc în mentalitatea societății românești din ultimii 28 de ani, au profitat cei care s-au autodenumit „distrugătorii de mituri”. Ca urmare a eforturilor lor, mulți oameni asociază mitul cu ceva fals, închipuit, care nu este corect, de actualitate și de luat în seamă.
În DEX mitul înseamnă „povestire cu caracter sacru, care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului, a fenomenelor naturii, despre eroi”. După citirea definiției devine mult mai clar ce și-au propus, de fapt, să distrugă cei care dărâmă mituri: tradiții, credințe, mărturii care se transmit din generație în generație.
Radu Baltasiu, profesor de sociologie la Universitatea din București, a scris o postare pe Facebook pornind de la perspectiva lui Socrate care afirmă că educația și formarea copiilor pornește în primul rând de la mituri: adică de la toate istoriile frumoase pe care le-am primit la rândul nostru de la părinți, bunici, străbunici. Multe dintre ele ne-au format ca oameni și uneori ni le amintim cu drag.
Citiți postarea și aveți curaj să le vorbiți copiilor voștri despre credința și tradițiile acestui popor, despre eroi și despre tot ce ne-a ținut uniți în momentele dificile. Mai târziu veți realiza cât a fost de important.
„Socrate, despre faptul că cetatea este întemeiată pe mituri, mai înainte de a fi o rețea sofisticată de nevoi și de urzeli politice. În cetatea greacă librăria cu sclifoseli nu-și avea locul, iar băieții cu „demitizarea” ar fi fost pur și simplu puși să se ocupe cu lucruri utile: «Așadar, în educarea copiilor, ne folosim mai întâi de mituri și mai apoi – de exerciții fizice.»
«Mai întâi deci, pe cât se pare, trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. Dacă ei compun un [mit] bun, să-i acceptăm, dacă nu, să-l respingem. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor, mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. Iar dintre miturile pe care ele le povestesc acum, multe trebuie alungate» (în Platon, Republica, 377a-c).”
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
