Marxism culturalvalorile familiei

Scriitorul Tudor Călin Zarojanu: 19 cuvinte despre referendum

Am tăcut vreme de trei săptămâni asupra unui subiect foarte important pentru mine, pentru societatea românească și pentru lumea în care (vrem să) trăim.

Am tăcut pentru că atmosfera este înveninată, violentă, înspumată la gură și absolut orice aș fi spus ar fi născut trăsnete. Ceea ce s-a și întâmplat înainte de a decide să tac sau la simpla distribuire a postărilor altora.

Am decis să ignor opiniile agresive, chiar atunci când – prin generalizări grosolane de genul ”toți cei care” – am fost calificat drept fundamentalist, isteric, xenofob (!?) și nazist. Acolo însă unde am văzut că omul e obsedat de subiect, asupra căruia revine iar și iar și iar, am dat ”snooze pentru 30 de zile”. Una e să spui ”Eu mă duc la mare” și cu totul alta e să repeți zi de zi ”Eu mă duc la mare, la mare, la mare, numai tâmpiții se duc la munte!!”

Așadar, am tăcut până azi, dar nu pot să-mi bat joc de principiile mele și de credința mea tăcând până la capăt. Știu că pentru cei setați pe o concluzie e inutil. Dar nu e inutil și pentru conștiința mea.

Așadar:

  1. Referendumul nu redefinește nimic, ci clarifică un lucru.
  2. Ceea ce clarifică nu este definiția familiei, ci a căsătoriei.
  3. Nu este adevărat că se va crea vreun dezavantaj, față de actuala formulare, familiilor monoparentale, celor formate din bunici și nepoți etc. ”Soți” nu înseamnă mamă singură. Până acum n-a protestat nimeni.
  4. Nu este adevărat că legislația în vigoare este suficientă (apropo, dacă ar fi suficientă, de ce vocile pro-LGBT n-au protestat până acum, cu vehemența de azi, la ceea ce e demult în vigoare?). Constituția e mai tare decât o lege și, pe baza ei (în acest caz, pe baza unei ambiguități din ea) se poate desființa ori surclasa orice lege.
  5. Actuala formulare (”soți” și atât) nu precizează nici sexul, dar nici numărul soților. Poligamia este constituțional posibilă.
  6. Nu este adevărat că propunerea de modificare dovedește o atitudine ostilă față de homosexuali, necum ură, asta chiar e o prostie! Freddie Mercury, Oscar Wilde, Truman Capote, Ceaikovski au fost creatori minunați, pe care îi admirăm cu toții. Însă căsătoria – spre deosebire de preferințe, conviețuire sau sentimente – este o instituție socială și implică societatea, în multe feluri. Căsătoria nu e nici pe departe doar ”ce face omul în patul lui”.
  7. Definirea căsătoriei ca implicând un bărbat și o femeie nu interzice sau restrânge vreun drept existent.
  8. Odată căsătoria homosexuală legalizată, nu ar putea exista nici un temei de a le interzice cuplurilor gay să adopte copii – abia aceea ar fi discriminare.
  9. În mod inevitabil, evoluția unui copil depinde esențial de mediul în care crește. Nu doar părinții, ci și anturajul lor, lumea, ideile, concepțiile și gusturile lor.
  10. Experiența altor țări ne arată că legalizarea căsătoriei gay este un prim pas pentru ”liberalizarea” totală. Se fac presiuni serioase pentru legalizarea incestului, a pedofiliei (dacă există acordul copilului; apropo, vârsta acceptului sexual a fost coborâtă în România la 15 ani, știați?), există deja poligamie oficială în Occident, ca și pretenții de căsătorie cu un animal, un copac etc. Gândiți-vă la asta când spuneți ”oricine trebuie să aibă dreptul să se căsătorească după inima lui”.
  11. Acest referendum nu a fost inițiat nici de BOR, nici de vreun partid.
  12. Faptul că referendumul este organizat – inevitabil – de partidele aflate la putere este irelevant pentru conținutul consultării publice. Tot ele vor organiza și următoarele alegeri (și le-au organizat pe majoritatea celor anterioare, vreme de 29 de ani). Era și este oare un motiv de a boicota alegerile?
  13. Nu există niciun motiv de suspiciune asupra autenticității celor 3 milioane de semnături, câtă vreme au fost verificate prin procedurile legale.
  14. Nu există niciun motiv de suspiciune asupra constituționalității referendumului, câtă vreme aceasta a fost verificată de Curtea Constituțională.
  15. ”Dictatura majorității” este definiția democrației. Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 29 de ani a fost urmare a alegerilor făcute de majoritate. Evident, neplăcute minorității. La fel e oriunde în lume, în orice stat democratic. Se pare că sunt câțiva americani cărora nu le place Trump, nu?
  16. Cheltuiala cu referendumul este irelevantă din cel puțin 4 motive: a. la 3 milioane de semnături – deci de inițiatori – înseamnă 7, 10, hai 15 euro de semnătură; b. Cursurile de Educație Parentală (menite să-i determine pe părinți să-i determine pe copii să accepte orice în materie de sexualitate) urmau (urmează?) să coste 70 de milioane de euro – am auzit puține indignări dinspre cei îngrijorați azi de bugetul țării; c. ideea că ”Din banii ăștia se putea face un spital” ignoră cu seninătate că în cei 29 de ani fără acest referendum statul nu a făcut nici un spital; d. Nicio cheltuială conform logicii democrației și dorinței majorității nu poate fi contestată (decât eventual ca sumă și mod de cheltuire, dar nu cu totul). Irlanda face referendum după referendum – mai nou pentru a decide dacă blasfemia este sau nu ofensă.
  17. A susține ceva susținut și de alte persoane nu înseamnă că susții acele persoane, le respecți sau ești complicele lor. ”Non idem est si duo dicunt idem” știau latinii cu mii de ani în urmă (și a repetat-o Eminescu), dar noi am uitat. Dacă n-ar fi așa cum zice dictonul, n-am mai putea vorbi și face nimic, pentru că ”Bună ziua” spun și criminalii. Care de asemenea mănâncă.
  18. Faptul că puterea va încerca – nu e sigur că va și reuși – să folosească referendumul în folosul propriu nu poate nici el să anuleze importanța și semnificația alegerii pe care nu puterea o va face, ci majoritatea populației.
  19. Din punct de vedere creștin, nu încape nicio discuție. S-a invocat enorm zilele astea – în cheie ironic-acuzatoare, desigur –”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Așa este. Dar una e să iubești pe cineva și cu totul alta să fii de acord cu ceea ce face.

Dixi et salvavi anima meam.

PS: Nu pot să nu observ că din corul imprecațiilor lipsesc tocmai vocile homosexualilor. De vorbit, vorbesc numai ”avocații” lor. Și nu pot să nu mă întreb dacă avocații i-au întrebat sau nu pe cei ”apărați” ce își doresc și dacă sunt ok cu felul în care sunt reprezentați.

Sursa: Facebook



Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button