Marxism cultural

Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (V) – Filozofia New Age s-a născut într-o sectă ocultă cu afinități naziste și comuniste

frankfurt-school

Sursa: Anacronic.ro, 17 februarie 2017
Traducere de Mircea Tănase după Michael Minnicino, ediția iarnă, 1992 a „FIDELIO Magazine”

 

Partea I aici: UPDATED: Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (I) – Intelighenția bolșevică

Partea a II-a aici: Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (II) – Establishmentul devine bolșevic

Partea a III-a aici: Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (III) – Manipularea opiniei publice

Partea a IV-a aici: Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (IV) – „Eros și civilizație”. Crearea culturii drogurilor

Partea a IV-a aici: Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (V) – Filozofia New Age s-a născut într-o sectă ocultă cu afinități naziste și comuniste

 

V. Tinerii hippy de factură nazist-comunistă ai anilor ‘20

O parte considerabilă a filozofiei și producției artistice a contraculturii americane, la care se adaugă non-sensul culturii New Age al zilelor noastre derivă pe scară largă dintr-un experiment social realizat în Ascona, Elveția, între anii 1910-1935. Inițial, o stațiune a membrilor cultului teozofic al Elenei Blavatsky, mica localitate elvețiană a devenit „raiul” sectelor oculte, stângiste și rasiale ale mișcării New Age inițiale de la începutul secolului XX. La sfârșitul Primului Război Mondial, Ascona era identică cu ceea ce Haight-Ashbury va deveni mai târziu – un loc plin de magazine healty food, cărți oculte de tipul „I Ching”, „Naturmenschen”, oameni cu barbă și părul lung, umblând în sandale și purtând robe, în vederea „întoarcerii la natură”. Influența dominantă a zonei venea din partea doctorului Otto Gross, student al lui Freud și prieten al lui Carl Jung, fost membru al cercului creat în jurul lui Max Weber, la momentul la care George Lukacs era, de asemenea, membru. Gross a împins teoriile lui Jackob Bachofen către limitele lor logice și, potrivit cuvintelor unui biograf al său, „s-a spus că a adoptat Babilonul și civilizația sa, în opoziție cu cea iudeo-creștină a Europei… Dacă Isabela nu ar fi fost înfrântă de către Elia, istoria umanității ar fi fost diferită și mai bună. Isabela a fost, de fapt Babilonul, „religia iubirii”, Astarte, Ashtoreth; „ucigând-o, moralismul monoteist iudaic a înlăturat plăcerea din lume”.

Soluția lui Gross a fost recrearea cultului Astartei pentru a declanșa o revoluție sexuală și a distruge familia patriarhală burgheză. Printre membrii cultului se numărau Frieda și H.D. Lawrence, Franz Kafka, Franz Werfel, nuvelistul care mai târziu avea să ajungă la Hollywood și care a scris „Cântecul Bernadettei”, filozoful Martin Buber, Alma Mahler – soția compozitorului Gustav Mahler (și, mai târziu, persoana ce asigura legătura cu Walter Gropius), Oskar Kokoschka și Franz Werfel.

Ordinul ocult „Ordo Templis Orientalis”, OTO, fraternia satanistă a lui Aleister Crowley, avea singura lojă feminină în Ascona. Este revelator să constați numărul mare de intelectuali, în prezent idolatrizați ca „eroi culturali” care au fost influențați de nebunia New Age din Ascona, incluzând aproape toți autorii care au cunoscut o revitalizare majoră în America în anii ’60 și ’70. Locația și filozofia ei se află la loc de cinste nu numai în operele lui Lawrence, Kafka și Werfel, dar și în cea a laureaților premiilor Nobel Gerhard Hauptmann și Hermann Hesse, H.G Wells, Max Brod, Ștefan George, precum și a poeților Rainer Maria Rilke și Gustav Landauer.

În 1935, Ascona devine cartierul general al Conferinței anuale Eranos, organizată de Carl Jung pentru popularizarea Gnosticismului. Ascona a fost locul de creație a ceea ce numim astăzi dans modern, precum și cartier general peentru Mary Wigman și Rudolf von Laban – creatorul celui mai popular sistem de notație a dansului. Isadora Duncan a fost, de asemenea, o vizitatoare frecventă. Laban și Wigman, asemeni Isadorei Duncan, au căutat să înlocuiască geometria formală a baletului clasic cu re-creații ale dansurilor cultice, capabile să trezească ritualic memoria rasială primordială a spectatorilor. Când naziștii au venit la putere, Laban a devenit primul oficial de rang înalt al Reich-ului în materie de dans, el și Wigman creând programul ritualic de dans pentru Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin, filmat de regizorul personal al lui Hitler, Leni Reifensthal, fosta studentă a lui Wigman. Ciudata psihanaliză ocultă, populară în Ascona, a fost, de asemenea, decisivă în dezvoltarea majorității artei moderne. Mișcarea dadaistă și-a avut originea în apropierea Zurich-ului, dar toate figurile sale inițiale erau de factura mișcării Ascona, în special Guillaume Apollinaire – un adept aparte a lui Otto Gross.

Documentul fondator al suprarealismului a venit tot din Ascona. Doctorul Hans Prinzhorn, psihiatru din Heidelberg, s-a mutat în Ascona, unde a devenit iubitul lui Mary Wigman. În 1922 el a publicat o carte intitulată „Lucrările artistice ale celor bolnavi mental”, bazată pe picturile pacienților săi psihici, fiind acompaniată de o analiză ce pretindea că procesul creativ arătat în acest tip de artă este mai „eliberator” decât cel al vechilor Maeștri.

Cartea lui Prinzhorn a fost citită pe scară largă de către artiștii moderni ai momentului, istoricii recenți numind-o „biblia suprarealismului”.

 

VI. Schimbarea de paradigmă New Age

Sondajul inițial din 1930 al Școlii de la Frankfurt, ce includea „Personalitatea autoritară”, a avut la bază categoriile psihanalitice elaborate de către Eric Fromm. Fromm a dedus aceste categorii din teoriile lui Bachofen – colaborator al lui Nietzche și Richard Wagner, ce pretindea că civilizația umană a fost inițial „matriarhatul”. Această perioada primordială a „democrației genocratice” și dominația cultului „Magnei Mater” – „Marii Mame”, afirmă Bachofen a fost „scufundată” de dezvoltarea „patriarhatului rațional, autoritar, ce include și religia monoteistă”.

Mai târziu, Fromm a utilizat această teorie pentru a pretinde că sprijinul acordat familiei nucleare era o dovadă a tendințelor autoritare.

În 1970, la 40 de ani de la prima proclamare a importanței teoriei lui Bachofer, Școala de la Frankfurt, prin intermediul lui Fromm, avea să cerceteze evoluția lucrurilor. El a listat o serie de șapte „schimbări socio-psihologice”, care indicau avansul matriarhatului asupra patriarhatului.

Printre acestea se numărau:

  • Revoluția femeilor.
  • Revoluția copiilor și adolescenților – având la bază munca lui Benjamin Spock și a altora, revoluție ce permitea copiilor căi adecvate și inovative pentru a-și manifesta rebeliunea.
  • Amorsarea mișcărilor radicale de tineret, care îmbrățișează în întregime viziunea lui Bachofen, incluzând accentul pus pe relațiile sexuale de grup, anularea structurii familiale și însușirea de comportamente și vestimentație unisex.
  • Creșterea utilizării, de către profesioniști, a teoriilor lui Bachofen, pentru a corecta excesiva folosire a analizei sexuale freudiene asupra relației mamă-fiu, în felul acesta făcând freudismul mai puțin amenințător și mai acceptabil pentru marea masă a populației.
  • Viziunea unui paradis al consumatorilor. În această viziune, tehnica asumă rolul și caracteristicile.

Marii Mame – o „mamă” tehnică în locul uneia naturale, care își „hrănește” și „liniștește” copiii cu neîncetate „cântece de leagăn”, sub forma radioului și televiziunii. În acest proces, omul devine emoțional și infantil, simțindu-se sigur, în speranța că „sânul” mamei îi va furniza din belșug lapte, iar deciziile nemaifiind necesar a fi luate la nivel individual.

 

VII. Teoria personalității autoritare

Școala de la Frankfurt a împărțit profilul personalității autoritare pentru a fi folosit că armă împotriva inamicilor săi politici. Frauda rezidă în prezumția că acțiunile personale nu sunt importante; mai degrabă, problema este atitudinea psihologică a autorului, așa cum e determinată de scientiștii sociali ai Școlii de la Frankfurt.

Conceptul este diametral opus ideii de lege naturală și principiilor juridice republicane pe baza cărora SUA au fost fondate. El este, în cele din urmă, fascist și identic cu ideile „crimăganditului” – descrise de George Orwell în a sa distopie „1984” și celei de „crimă volitivă”, dezvoltată de judecătorul nazist Roland Freisler la începutul anilor ’30.

Când Școala de la Frankfurt s-a aflat în faza deschis pro-bolșevică, teoria sa autoritară a fost menită să-i identifice pe aceia insuficient de revolutionari, astfel încât ei să poată fi re-educați. Când însă și-a extins cercetările după cel de-al Doilea Război Mondial, la ordinul Comitetului Evreiesc American și al Fundației Rockefeller, scopul ei nu a mai fost să identifice antisemitismul; acesta a fost numai o acoperire. Obiectivul a fost, de fapt, să măsoare aderența la valorile fundamentale ale civilizației creștine, astfel încât aceste valori să poată fi etichetate drept „autoritare” și apoi discreditate.

Pentru conspiratorii Școlii de la Frankfurt, cea mai mare crimă era credința că fiecare individ era dăruit cu o rațiune suverană independentă, care să-i permită să discearnă ce e bine sau rău pentru întreaga societate. De aceea, a spune oamenilor că ai o idee rațională în baza căreia ar trebui să acționeze este considerat gest „autoritar”, paternalist și extremist.

După aceste standard, judecătorii lui Socrate și ai lui Hristos aveau dreptate în a-i condamna.

Măsura actualului colaps al culturii noastre este dată de acceptarea de către majoritatea cetățenilor a acestei definiții a autoritarismului, ea fiind liber folosită în operațiunile politice ale Ligii Anti-Defăimare sau al Cult Awareness Network, pentru a-și demoniza inamicii politici.

Acaparat de Școala de la Frankfurt și conspiratorii săi, Occidentul se înscrie într-o călătorie urâtă, din care nu i se mai permite să coboare.

 

Principiile pe care a fost fondată civilizația iudeo-creștină nu mai sunt dominante în societatea noastră. Ele supraviețuiesc asemeni unei mișcări subterane de rezistență. Dacă rezistența este într-un final scufundată, atunci civilizația nu va supraviețui și, în epoca noastră marcată de pandemii și arme nucleare, colapsul civilizației occidentale va trage și restul omenirii împreună cu ea în iad.

 

Ieșirea o reprezintă renașterea civilizației creștine. Deși sună grandios, este ceea ce este necesar. Renașterea e echivalentă cu un nou start; cu respingerea răului și a sistemului inuman și stupid și întoarcerea la vechile idei ale umanității care au permis creșterea în libertate și bunătate. Îndată ce am identificat miezul acestor valori putem începe reconstrucția civilizației.

În final, o nouă Renaștere se va baza pe adevărați oameni de știință, artiști, compozitori, dar, în primul rând ea va depinde de oamenii obișnuiți, care vor trebui să apere chipul lui Dumnezeu și raționalitatea lui aflată în fiecare dintre noi. Având în vedere succesul Școlii de la Frankfurt și sponsorii Noii Ere întunecate, oamenii obișnuiți ce au încredere în rațiune și spirit de discernământ vor deveni nepopulari. Dar, nici o idee bună nu a fost la început populară.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *