Să desființăm fotbalul!

 

 

de pr. Radu Brînză, Doxologia.ro

Adică, omul din oraș sau de la țară, care încă mai spune copilului rugăciunea îngerașului, care-l învață pe copil că trebuie să fie cuminte, care își protejează copilul de efectele devastatoare ale sexualității exacerbate este un încuiat, un medieval, unul care nu e conectat la realitatea lumii moderne? Adică doar ei înțeleg spiritul european? Adică, prin valori europene se înțelege lipsa reperelor morale?

Mărturisesc faptul că, atunci când eram copil, îmi plăcea să joc fotbal. Era cea mai importantă distracție, într-un peisaj social ce nu îți oferea prea multe alternative. Așadar, împreună cu prietenii de joacă, alergam copios și fericit după o minge, de multe ori improvizată, stârnind acasă revolta părinților, iar mai târziu, în seminar, a părinților profesori.

Nu același lucru pot spune acum. Agenda de lucru, dar și vârsta nu îmi mai permit o astfel de plăcere. De aceea, în mod oficial voi declanșa o campanie anti-fotbal virulentă. Voi pune toate mijloacele mele de influență în mișcare, dacă e nevoie voi cere demiteri, voi lansa atacuri la persoană, totul pentru a nu mai fi campionate de fotbal, nici vorbă de academii de fotbal ba, mai mult, voi căuta să țin cât mai departe de acest joc anacronic copiii, noua generație. Voi face toate astea, chiar dacă vreo coaliție de ONG-uri fundamentalist ortodoxe vor sări ca arsepentru că, nu-i așa?… copiii noștri merită să fie educați, nu îndoctrinați religios….

Nu mă loviți! Știu! Tot ce am scris mai sus este aberant, nedrept, lipsit de logică și realism. Faptul că eu nu (mai) practic fotbalul sau poate că nu îmi (mai) place fotbalul, nu îmi dă dreptul să-l consider o aberație, iar pe cei ce-l iubesc sau îl practică, niște încuiați la minte. Iarăși, știu că între fotbal și îndoctrinare religioasă nu e nicio legătură, dar am apelat la acest scenariu anapoda pentru că, în aceste zile, se întâmplă ceva la fel de anapoda.

Un grup de ONG-uri din țară au adresat Ministerului Educației și Ministerului Sănătății o scrisoare prin care se cere promovarea abstinenței drept cel mai sigur mijloc de apărare față de BTS (boli cu transmitere sexuală) sau de limitare a avortului. Citez din scrisoare: „Concluzia noastră, susținută de datele științifice actuale, este că elevii, copiii noștri, trebuie educați spre înfrânarea trupească și amânarea relației intime, până la vremea căsătoriei. Aceasta este singura cale către sănătatea și bunăstarea lor, evitând bolile venerice, avorturile și suferința emoțională”.

În replică, un alt grup de ONG-uri a adresat și el o scrisoare Ministerului Educației, prin care se cere demiterea domnului Romeo Moșoiu din funcția de consilier.

Pe lângă scrisori, cum era de așteptat, au apărut și articole, de o parte și de alta: Opinia unui părinte: cine vrea să facă legea în Ministerul Educației vs. Ministerul Virginității Neamului fiind doar două exemple.

Nu scrisorile sau comentariile ulterioare sunt preocuparea mea în aceste rânduri. Opiniile divergente, dacă nu se transformă în pătimașe atacuri la persoană și dorințe de eliminarea a adversarului, sunt benefice și reprezintă farmecul într-o democrație. Însă, nu pot lăsa neobservată tentativa de manipulare: dintr-o scrisoare semnată nu de organizații fundamentalist-ortodoxe ce au sărit ca arse, ci de organizații din tot spectrul social, abstinența este transformată brusc în „omul negru” și devine pretext pentru cereri de demitere și pentru articole înverșunate.

Exemplul cu fotbalul ajută la a înțelege că, între abstinență și revărsarea de necaz a celor ce cer demiterea domnului Romeo Moșoiu nu prea este legătură. Dacă ești împotriva abstinenței, perfect! Utilizează toate argumentele științifice, morale, sociale, medicale, etc. pentru a demonstra aberația abstinenței, dar nu cere demisii. Dacă sunt incompatibilități în ce privește poziția cuiva din minister, perfect! Dar, pentru așa ceva nu invoca abstinența.

Probabil o altă afirmație din scrisoarea fundamentaliștilor ortodocși a deranjat: „Cercetările științifice ne arată clar că ideologia identității de gen și promovarea homosexualității nu-și au locul în școli”. Altfel, nu poți înțelege de ce s-a trecut, pe lângă cererea de demitere, și la aplicarea de etichete și insinuarea unui profil degradant pentru cei ce mai cred încă în buna cuviință, anume că sunt o gloată de înapoiați ce nu mai știu pe ce lume trăiesc. Adică, omul din oraș sau de la țară, care încă mai spune copilului rugăciunea îngerașului, care-l învață pe copil că trebuie să fie cuminte, care își protejează copilul de efectele devastatoare ale sexualității exacerbate este un încuiat, un medieval, unul care nu e conectat la realitatea lumii moderne? Adică doar ei înțeleg spiritul european? Adică, prin valori europene se înțelege lipsa reperelor morale?

Mulțumim pe aceasă cale tuturor celor ce ne arată și nouă, medievalilor, în ce direcție este Parisul, Londra sau Amsterdamul, dar hai să vedem ce spune această lume modernă, atât de invocată și arătată precum o sperietoare, despre abstinență sau educație sexuală în școli:

SUA:  „După ce, acum 5 ani, Centrul de Control al Bolilor numea abstinența și monogamia un mod eficient de a evita îmbolnăvirea, în Instrucțiunile de tratament a bolilor cu transmitere sexuală din 2015 le numește acum cel mai eficient mod…. De ani de zile, Family Research Council şi alte grupuri luptă nu doar împotriva răspândirii infecțiilor sau bolilor, dar şi împotriva mentalităţii potrivit căreia liberalismul sexual ar trebui răspândit în școli, prioritizat în asigurările de sănătate și plătit de contribuabili. În prezent, guvernul american cheltuie 16 miliarde de dolari pe an pentru tratarea bolilor cu transmitere sexuală, fiind astfel nevoit să suporte consecinţele  promovării mentalităţii dacă te simți bine, fă-o (sursa).

Danemarca: „…publicația Breitbart London raporta anul trecut că programul de educație sexuală danez a avut un asemenea succes încât a cauzat natalitatea etnică să se prăbușească până la un punct unde națiunea se apropie de „epidemic”. Asta, în timp ce populația totală a Danemarcei continuă să crească mulțumită emigrației din lumea a treia, pe măsură cepopulația nativă scade” (sursa).

Se mai spune un lucru, la fel de nedrept: „copiii noștri merită să fie educați, nu îndoctrinați religios…”

În primul rând, vreau să dau o veste tristă celor care fac această afirmație: inclusiv domniile lor promovează o doctrină și o îndoctrinare, pentru că definiția termenilor invocați este și „Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu. [< fr.doctrine, lat. doctrina]”. Să explic: fundamentaliștii ortodocși au o sumă de principii și teze fundamentale, la fel ca fundamentaliștii seculari, la fel ateii moderați sau curentele filosofice relativiste, la fel ca orice alt domeniu de manifestare a personalității umane. Ne ascundem furia după etichete răutăcioase, dar uităm că omul, ființă rațională, gândește, conceptualizează, exprimă. Doar că o face diferit.

În al doilea rând, trebuie să avem decența de a discerne între ce este bine și ce nu este bine. Dreptatea mea nu este suficientă. Ea poate intra în coliziune cu dreptatea ta. Ce facem atunci? Ne strângem de gât, afirmându-ne dreptatea fiecăruia, sau apelăm la criteriul obiectiv, la reper? Iar a spune acum, după milenii de civilizație, că am descoperit noi criteriul obiectiv, reperul, e prea mult. Cercul a fost descoperit demult. Și testat. Și chiar se învârte!

Înțelept ar fi ca, punctual, profesionist și principial să se dezbată problema abstinenței, dacă asta deranjează, și nu a compatibilității vreunui personaj ministerial. Altfel, se vede ciudă, răzbunare, tocmai la cei care ne dau nouă, fundamentaliștilor ortodocși, lecții de europenism și civilizație modernă.

Subscribe

Subscribe to our e-mail newsletter to receive updates.

,


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.