avort

S-a împlinit un secol de la prima legalizare a avortului la cerere – în Rusia bolșevică

de Michael Haynes, LifeSiteNews.com
Traducerea: Cultura Vieții

Dincolo de numeroasele titluri de ziar care au dominat până acum anul 2020, există un eveniment sumbru care riscă să fie uitat: 18 noiembrie 2020 marchează 100 de ani de la prima legalizare a avortului.

Cercetătorii estimează că s-au făcut aproximativ un miliard de avorturi în întreaga lume în acești 100 de ani, făcând din avort ceea ce unii numesc „cel mai mare genocid din istorie”.

La această dată, în urmă cu exact 100 de ani, Rusia Sovietică a anunțat legalizarea avortului. Conform explicațiilor autorităților, aceasta avea ca scop combată numărul tot mai mare de femei a căror sănătate suferea ca urmare a avorturilor ilegale.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Procedând astfel, țara a devenit prima din lume care a legalizat uciderea copiilor nenăscuți.

În schimb, cu câteva luni mai devreme, în iulie 1920, Franța adoptase o lege care interzicea vânzarea sau promovarea contraceptivelor.

Noua hotărâre a liderilor Rusiei a precedat orice altă legalizare a avortului în lume cu mai mult de un deceniu. Abia în 1931, Mexicul a legalizat avortul în caz de viol.

Într-un articol din New England Journal of Medicine (NEJM), dr. Mark Field a prezentat o istorie a legislației avortului în Rusia, până în anul scrierii studiului, 1956.

Decretul sovietic care însoțea legalizarea avortului din 1920 menționa că noua lege urmărea să anuleze avorturile „subterane” în care „până la 50% dintre femei sunt infectate în timpul operațiunii și până la 4% dintre acestea mor.”

În consecință, decretul din 1920 a permis legal ca avorturile să se facă gratuit, cu condiția să fie efectuate de un medic. Printre alte condiții, femeia trebuia să rămână la pat trei zile după aceea și apoi să se odihnească încă două săptămâni.

NEJM scrie că medicii ar fi trebuit să „descurajeze femeia de la avort dacă nu existau motive sociale, economice sau medicale”. Împreună cu aceasta, medicii trebuia să „disemineze informații privind controlul nașterilor și contraceptivele”.

La Moscova, în 1922, se făcuseră 7.969 avorturi la 35.320 nașteri, ceea ce a dat un raport de 22,56 avorturi la 100 de nașteri. Până în 1925, numărul avorturilor crescuse la 18.071, iar nașterile s-au ridicat la 57.537, adică un raport de 31,41. Articolul menționa că în 1926 numărul avorturilor crescuse până la 31.986, dar nu sunt disponibile cifre privind nașterile.

Spre sfârșitul anilor 1920, condițiile de viață au devenit mai proaste, deoarece „locuințele urbane deveniseră extrem de rare, iar familiile au trebuit să se mulțumească cel mai adesea cu o singură cameră, împărțind toaleta și facilitățile de gătit cu alte familii din același apartament”.

A urmat o schimbare socială, ca efect natural al regimului sovietic care „sub conducerea lui Stalin, a început un program masiv de industrializare și colectivizare a agriculturii”.

Combinat cu faptul că „mai multe femei erau atrase în forța de muncă”, dr. Field afirmă cu destulă siguranță că „rata avorturilor a crescut semnificativ peste cifrele anilor ’20.”

Prohibiția avortului în 1936

Cu toate acestea, creșterea avortului a dus rapid la o „instabilitate familială crescută”, ceea ce însemna că copiii crescuți în astfel de familii „cu greu deveneau muncitorii stabili, harnici și conștiincioși necesari unei societăți industriale” dar și regimului Sovietelor. Astfel, în 1936 au fost propuse noi legi care să restricționeze avortul.

Răspunsul publicului la legile propuse oferă o perspectivă asupra realităților vieții din Uniunea Sovietică. Printre numeroasele obiecții la eventuale restricții asupra avortului s-au găsit cele precum „noi toate vrem să fim femei în câmpul muncii” și că „lipsa de grădinițe, săli de mese, locuințe și echipamente” a făcut din avort o necesitate vitală.

Un așa-zis „lucrător cu munca de cercetare” a comentat că „tribul gospodinelor” este pe cale de dispariție și ar trebui… să dispară”.

Cu toate acestea, sub Stalin, în 1936, avorturile au fost interzise. În motivația care însoțea legislația, statul arăta că „Nicăieri… femeia, ca mamă și cetățeancă purtătoare a marii și responsabilei datorii de a naște și de a crește cetățeni, nu s-a bucurat de respect și protecție mai mult ca în URSS”.

Documentul nota mai departe că „doar sub socialism… exploatarea omului de către om nu există, femeia fiind un membru egal al societății… și este foarte posibil să organizăm lupta împotriva avorturilor prin legi prohibitive, precum și prin alte mijloace.”

Orice avort „subteran” (ilegal) era atribuit „unei rămășițe de conștiință capitalistă printre membrii mai puțin luminați ai societății”.

Avortul nu a fost complet interzis; legea prevedea că ar fi permis „atunci când continuarea sarcinii pune în pericol viața femeii sau amenință cu vătămarea gravă a sănătății acesteia și, de asemenea, atunci când se poate moșteni o boală gravă a părinților”.

În astfel de situații, avortul era permis, cu condiția să fie făcut „în condiții de spital și maternitate”.

Relaxarea din 1955

Dar, în 1955, URSS schimba din nou legislația avortului. Pe 23 noiembrie 1955 era adoptat decretul privind „Abrogarea interzicerii avorturilor”. Comentariul la decret spunea că, datorită „măsurilor adoptate de statul Sovietic pentru a încuraja maternitatea și a proteja copilăria… viața culturală și socială permite în prezent ridicarea interdicției avorturilor în sens juridic.”

Continuând, nota de fundamentare menționa că „abrogarea interdicției avorturilor va permite limitarea prejudiciului cauzat sănătății femeilor prin avorturi efectuate în afara spitalelor”.

Prin urmare, noua lege abroga interdicțiile aplicate în 1936 și permitea avorturile, cu condiția să fie făcute în instituții abilitate.

Dr. Field menționează că, printr-o investigație privată, a fost informat că „prețul pentru un avort este de 50 de ruble, indiferent că femeia este căsătorită sau necăsătorită, fără alte întrebări”.

Field a observat, de asemenea că, până în februarie 1956, nu existase deloc publicitate cu privire la schimbarea legii.

Un raport ulterior, din 1997, a constatat că „Avortul a fost mult timp metoda tradițională de planificare familială în Rusia”.

Studiile au indicat că oficialii sovietici nu au publicat statistici privind avortul, dar estimările medicale plasează cifra între 6 milioane și 7 milioane pentru fiecare an, din 1955 și până la mijlocul anilor 1980.

În Rusia se fac în prezent aproximativ 412 avorturi la 1.000 de nașteri vii.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button