Ruperea barierei lui „doi” în Germania

Surs: Mercator.net

Unul din ultimele locuri la care te-ai aștepta să aibă mulți copii este Germania. Femeile germane au, fiecare, în medie, 1.4 copii, și doar una din cinci femei germane rămân fără copii. Cancelarul Angela Merkel este una dintre ele. În schimb, una din capii miniștrilor germani are 7 copii.

Citeşte şi: Ministrul german al apărării, Ursula von den Leyen, mamă a șapte copii: „Cea mai mare provocare pentru Europa este să spună DA copiilor!”

Probabil că nu sunt foarte multe familii de această mărime în țară, însă există multe familii cu 3 sau mai mulți copii – 1, 4 milioane, adică un procent de 12% dintre familiile cu copii, conform graficului de pe site-ul Asociația Germană a Familiilor Extinse (KRFD). Și să nu uităm că astăzi o familie cu 3 copii înseamnă o familie mare.

Având în vedere declinul populației din ultimii ani și valurile de imigrări – care a început să îi cam neliniștească pe germanii nativi în ultima vreme – am putea crede că țara este recunoscătoare acelor cupluri care au 3 sau mai mulți copii care, practic, opresc acest proces Așa să fie oare ?

Nu. Nu și dacă judecăm după gradul de atenție pe care li-l acordă știrile și atitudinea pe care o primesc atunci când ele sunt menționate. Stereotipurile și clișeele sunt la ordinea zilei, conform unui studiu recent realizat de un grup de cercetători din Koln. După o analiză extenuantă a peste 1.100 de articole care menționează familii, publicat de ziarele germane în 2011 și 2012, și-au intitulat raportul „Ultima Dintre Preocupările Politicienilor”.

Studiul, condus de Doctorul în Jurnalism, Marlis Prinzing, a fost coordonat de KRFD și finanțat de Ministerul Federal pentru Problemele Familiilor, Persoanelor în Vârstă, Femeilor și Copiilor care a început prin a oferi, în urmă cu mulți ani, subvenții, familiilor cu mulți copii pentru a le încuraja și mai mult fertilitatea.

Se pare, însă, că mass-media din Germania pur și simplu nu pricepe. Ori de câte ori menționează subiectul familiilor mari, o fac doar pentru a sublinia problemele financiare cu care se confruntă, conflictele și insecuritatea locuinţei, de exemplu. Sunt scoase în evidență clișeele care sugerează că „ familiile cu mulți copii sunt anormale ” sau că doar „familiile cu părinți imigranți au un număr mare de copii”.

În familiile mari, mama, de regulă, stă acasă cu copiii, în timp ce tatăl merge la lucru. În 41% din articolele examinate, modelul tradițional a fost prezentat într-o lumină negativă – parțial bazat pe presupunerea că mama are doar câțiva copii de care să aibă grijă. Nevoile unei familii mari legate de a face din casă un cămin au fost pur și simplu ignorate.

Din nou, în timp ce știrile despre familie, în general, au fost mai degrabă legate de politică, acelea privind familiile mari au fost întotdeauna prezentate ca legate de anumite cazuri problematice, dificile.

În general, subiectul familiei și numărului de copii a fost tratat într-un mod reductiv, făcând loc doar opiniilor care erau bazate pe locuri comune și stereotipuri, susținute de așa-zișii „experți”. Ziarele cotidiene în particular, rareori, mai oferă șansa de a se exprima adevăraților protagoniști.

De cele mai multe ori, însă, jurnaliștii germani doar dau ochii peste cap. În exact 60% dintre articolele examinate în realitate, existența multor copii a fost comentată nici în cheie pozitivă, nici într-una negativă. Au fost tratate, în general, ca neavând relevanță publică, decât în cazul în care acestea ar fi întâmpinat vreo problemă.

Mai departe, articolele care au mai apărut au fost, în mare parte, scrise de către femei, căci există o reprezentare egală a ambelor sexe în cadrul redacțiilor. Mai mult, când apărea subiectul abordarea politica publică referitoare la familie, autorii erau în mod egal reprezentanți atât de femei, cât și de bărbați.

Cercetările arată că publicațiile regionale sunt mai degrabă dispuse să scrie despre familiile mari.

Este evident faptul că predomină valorile clasei de mijloc albe în media germană naţională – ca oriunde în țările dezvoltate – și că familiile mari sunt asociate cu clasa imigrantă ale cărei valori sunt oarecum străine și nedemne de a fi încurajate.

Dar jurnaliștii au nevoie să se trezească și să vadă nevoia propriei țări de a avea familii extinse, să se ducă să găsească familii care rup barierele de clasă și stereotipurile obișnuite și să afle ce le face să funcționeze. Cu o mamă de 7 copii care are o poziție de conducere în guvern ( și Ursula Leyen a avut și un „job real” înainte de asta – este doctor), ar avea un motiv întemeiat să o facă.

Traducere: Ioana Antone

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

, ,

No comments yet.

Lasă un răspuns