dizabilităţi

Psihiatru către „acuzatorul” Manuelei Hărăbor: Legea e de partea ei. „N-ai tu suflet cât descopăr eu în bunătatea acestor oameni care nu și-au lepădat copiii”

de Gabriel Diaconu, Facebook

Domnului cetățean vigilent Dide, după darea în fapt a ticăloasei Hărăbor, care a îndrăznit să parcheze pe un loc rezervat persoanelor cu handicap.

Dragă domnule, ca să-l parafrazez pe Caragiale, ești idiot.

Idioțenia, ca și răutăcismul, nu sunt dizabilități. Sunt acea adunătură de porniri interne de-a vitupera, fără noimă sau bună educație, spre asasinarea caracterului și victimizarea unei alte persoane, din pură plăcere intestină a unuia altfel dezorientat existențial, doar oportunist atașat curentelor ”anti-” ceva. Cum că ”i-a zis-o”.

Acest ”i-a zis-o”, din păcate, cutreieră multe cătune, minți sau elemente minerale din mintea românului, a cărui delectare recreațională e să bifeze usturimea palmei, mai când altul o primește. Aici, Manuela Hărăbor.

Stimate Dide,

Există argumente ușor accesibile minții dumitale care, sper, îți vor face cadou o pauză de respirație, posibil una de cogitație, și – finalmente – pornirea (altfel firească) de-ați cere scuze. Niciodată nu e prea devreme să-ți ceri scuze. Ceea ce sincer vă recomand.

Manuela Hărăbor este familiară lumii publice pentru trei lucruri, unul dintre care relevant astăzi: este o femeie foarte frumoasă, o actriță decentă, respectiv mama unui tânăr cu tulburare autistă.

Autismul, domnule Dide, este o boală încadrată în categoria afecțiunilor psihiatrice. Pe undeva nedrept, devreme ce problema este una de neuro-dezvoltare. Un român de-al nostru, Sergiu Pașca, se află printre aceia care, în loc să filmeze mame de autiști prin parcări ca să le dea în fapt, și-a dedicat viața aflării răspunsul la mister. Anume ce cauzează autismul infantil. Sergiu Pașca nu va fi de găsit nici în fața Primăriei, nici la liceul seral de filmat cu selfie-stick-ul. Îl găsiți la Stanford. Un fel de Spiru Haret de-al americanilor, doar că mai bun.

Expresia autismului este în bună măsură psihiatrică și psihologică. Persoanele cu tulburări de spectru autist au probleme în diverse domenii ale vieții de zi cu zi. Unele dintre ele pot fi foarte severe, incapacitante. Este de altfel, motivul pentru care România recunoaște autismul drept una din acele boli care cauzează dizabilitate, sau handicap.

Onorate cetățean Dide, autismul nu se vindecă. Din păcate. Din fericire, pe de altă parte, gogomănia dumitale mai are o șansă.

În România, prin legea 448/2006, persoanelor cu dizabilități li se consfințesc anumite drepturi și privilegii. Aceste drepturi și privilegii sunt menite, în fondul lor, să le ușureze acestora existența pe care o duc, atât ei dar și proximii lor, în adversitate. Ce înseamnă adversitate, frate Dide? Adversitate înseamnă că pentru ei viața e mai grea. Acum, în timp ce scriu, mă gândesc că și prostia e o formă de handicap, aidoma incurabilă. Puteți să propuneți amendarea acestei legi pe viitor astfel încât și puzderia de români suferinzi să primească permise de parcare gratuită. Dar să revin.

De veți avea curiozitatea să parcurgeți această lege până la articolul 65, ați putea avea surpriza, ba nu – ce zic – șocul să aflați că la alineatul (2) aflăm cum că ”persoanele cu handicap sau reprezentanții legali ai acestora, la cerere, pot beneficia de un card-legitimație pentru locurile gratuite de parcare”.

Acest drept, prin prezentarea legitimației, ratifică una din cele două calități ale persoanei: a) fie că are un handicap recunoscut prin lege sau b) este tutore/ reprezentant legal al unei persoane cu dizabilitate.

Dragă domn Dide, uite unde, în schimb, vă înțeleg of-ul și oftica.

Of-ul și oftica, unul pe care-l am la rându-mi, este că această lege este una din cele mai prăduite prevederi de către cohorte de români și româncuțe pregătiți să muște din fructul gratuității. Generații de pensionați fictiv, sute de mii de oameni altfel sănătoși, zdraveni, buni de muncă dar care-au descoperit chichița prin care pot primi diverse cadouri de la Statul român, pe cât de slinos pe-atât de corupt. Pe nimeni n-a interesat, nu interesează sau nu va interesa în timpul vieții mele că această infracțiune, anume de-a impersona o persoană cu handicap, comportă dublă silnicie: unul la mână că furi, două la mână că furi acolo unde altcineva, cu probleme de sănătate, merita dreptul pe care tu ți-l arogi prin minciună.

Între altele, este și motivul pentru care Manuela Hărăbor, vajnicule Dide, aleargă de zăbăucă de mai bine de 15 ani și luptă (și nu e singura) pentru drepturile persoanelor cu autism din România, o România unde vocabularul omului de rând aruncă la periferie orice persoană cu maladie mintală și/ sau handicap. Toți ghiorțanii parchează pe acele locuri destinate celor cu dizabilități, unii dintre ei oameni cu ștaif și funcție publică. Toți burtoșii se lăfăie pe acele locuri din transportul public gândite pentru vârstnici, mame cu copil mic, sau alte categorii speciale. Iar premierul României își trage sevă comună din folclorul lingvistic unde ”retardat, autist, dus cu capul, lovit în tiflă, cu dungă roșie pe buletin” sunt expresii generatoare de chicot, râs și caterincă.

Astfel că dă-ți basca protestului jos de pe fruntea pleșuvă, dragă concitadin. Și ia-ți vorbele, sputa și bila înapoi, și cere-i iertare doamnei. Fă un gest frumos de tânăr frumos și liber. Arată bună educație. Și dacă-ți lipsește, du-te de deschide o carte, ori găsește-ți un hobby mai acătării. Nu știu, dă la pește, sculptează în lemn, culege frunze prin parc. Fă-ți de lucru. Fă-ți de lucru voluntar într-un centru de zi, sau vizitează măcar o dată un centru unde vin să primească ajutor persoane cu dizabilități.

E ciuma acestui neam să tot caute puritatea în dreptate și adevăr aruncând rahatul unde se nimere, și mereu e altul care e de vină că nouă ne e rău. N-ai tu suflet cât descopăr eu în bunătatea tuturor acestor oameni care nu și-au lepădat copiii ci, dimpotrivă, sunt candelă pentru ei prin pasajul unei vieți însoțită, la fiece pas, de-o dublă durere: una a bolii, cealaltă a răutății imbecile a celor neatinși.

#medicinromania

Citește și Vara vrajbei noastre: Manuela Hărăbor, linșată online pentru că a parcat pe locul rezervat persoanelor cu handicap… Sau motivul a fost politic?




Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate