transexualitate

Probleme în Transtopia: încep să se audă murmure de regret pentru schimbarea de sex

Penner
foto: Mike Penner

de  , The Federalist

Omul, de când se naște, este în căutarea fericirii. Transtopia este utopica societate a persoanelor care își căuta fericirea recurgând la schimbarea de sex.

Ni se spune pe toate canalele că transexualii sunt oameni cărora operația respectivă le-a adus fericirea. Iată însă că nici nu s-au adunat prea mulți locuitori în Transtopia și deja se aud regrete ale unora cărora această schimbare de sex le-a adus, în locul fericirii dorite, nefericire, imposibilitatea unei căsnicii adevărate, inadaptare socială…

Ca și creștini, suntem datori să nu fim indiferenți la suferință aproapelui. Cu toții regretăm lucruri ce le-am făcut în viața noastră. Aproape toți găsim un loc, o persoană la care să mergem spre a ne ușura de povara acestor regrete. Numai transexualii nu au dreptul să își plângă niciunde regretul de a fi făcut, voluntar, o schimbare ireversibilă în corpul lor.

Societatea noastră consideră că fiecare e pe cont propriu atunci când e vorba de mutilare corporală voluntară. Conform unui sondaj britanic, peste 65% din cei care au recurs la o operație cosmetică (tatuaje, chirurgie plastică, găuri în urechi) o regretă. Ei încearcă să îi remedieze efectele negative, oferind astfel bani chirurgilor plasticieni atât pentru cauzarea problemei cât și pentru rezolvarea ei.

Stele de la Holliwood precum Courtney Love vorbesc deschis despre regretele apărute în urma operațiilor estetice: „Aș vrea pur și simplu înapoi gura pe care mi-a dat-o Dumnezeu”.

Diferența dintre Love și un transsexual este că acesta din urmă nu are voie să vorbească deschis despre regretul de a fi făcut operația. Există o poliție a gândirii care suprimă orice discuție despre regretul apărut după operațiile de schimbare de sex. Se pretinde că acest regret apare foarte rar („sub 5%”). Aceia care doresc să revină cumva la sexul din ADN-ul lor și să vorbească despre asta devin ținta atacurilor transactiviștilor.

Iată câteva exemple de oameni care regreta schimbarea de sex și și-au exprimat public această poziție, în pofida tăcerii impuse de activismul LGBT.

„Este o mutilare genitală”

Alan Finch, un rezident australian, și-a făcut operația de sex la 20 de ani transformându-se în femeie, după care la 36 de ani declară într-un interviu către ziarul Guardian (2004): „Transsexualismul e o invenție a psihiatrilor. Nu e posibilă o schimbare de sex, operația nu îți modifica AND-ul. Este o mutilare genitală.[..] Nu am fost niciodată femeie, ci doar Alan. Analogia pe care o folosesc despre oferirea unei operații cuiva disperat să își schimbe sexul este aplicarea de liposucție unui anorexic.”

Finch a dat în judecată clinică de identitate de gen din Australia pentru diagnostic fals. A fost implicat în organizarea unui protest public devenind astfel ținta atacurilor comunității transsexuale, după cum este prezentat în cartea Sheilei Hurts, „Genul doare”. Site-ul lui Finch a fost arhivat și nu mai există nicio informație online. În realitate, tăcerea lui Finch este normă pentru toți care îndrăznesc să își schimbe părerea. Cu toată persecuția și tăcerea impusă celor care regretă și cu toată propaganda mediatică pro-transsexuală, imaginea cu grijă șlefuită a fericirii transexualilor devine simplă ficțiune, confruntată cu faptele.

„Povesti îngropate de adânc regret”

Rene Richards și Mike Penner sunt cunoscuți transexuali care și-au exprimat regrete ce nu pot fi explicate doar prin „vina societății”.

Campionul la tenis Rene Richards a fost printre primii care au recurs la operație de schimbare de sex și a reprezentat prin aceasta o senzație pentru anii ‘70. Ne-am aștepta ca Richards să fie un exemplu de tărie, încurajându-i și pe alții în aceeași situație astăzi. Iată însă ce spune într-un interviu din martie 1999 către Tennis Magazine: „Știu în adâncul sufletului că sunt o femeie de rangul doi. Mă cercetează mulți oameni care se gândesc să devină transexuali dar eu nu încurajez pe nimeni să îmi urmeze exemplul.[..] Îi descurajez pe toți”.

Povestea lui Penner este și mai tragică. În aprilie 2007, Penner, redactor de sport pentru Los Angeles Times timp de 24 de ani, a anunțat într-un articol că se va întoarce din vacanță ca și “Christine Daniels”. A scris apoi un blog, „Femeie în devenire”, pe când trăia ca o femeie și era purtător de cuvânt pentru activismul transsexual.

Apoi, fără nicio explicație, Penner s-a decis în 2008 să revină la a fi bărbat. Și-a reluat coloana sub numele de Mike Penner și toate postările și articolele semnate de Christine Daniels au fost șterse de pe site-ul LA Times. În mod tragic, în noiembrie 2009, Penner s-a sinucis. Media a fost exclusă de la înmormântarea lui Penner. Comunitatea LGBT a organizat o ceremonie ulterioară dar nu pentru Mike Penner, ci pentru “Christine Daniels.”

Altă poveste tragică, a unei femei transformate în bărbat, este cea a lui Nancy Verhelst din Belgia. A fost înspăimântată după operație, declarând că se simțea mai degrabă ca un monstru decât ca un om. A vorbit despre copilăria ei tristă în care mama o respingea în favoarea fraților și o izola într-o cameră deasupra garajului. Nancy a fost atât de devastată încât a cerut medicilor să o eutanasieze, ‘profitând’ de legislația belgiană. Medicii au făcut ce li s-a cerut, cu sânge rece.

Va urma.

Taguri

Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Articole relaționate

One Comment

  1. Din pacate e o decizie foarte grea care ii poate costa mult. Imi pare rau pentru ei… Exact cum imi zicea un prieten de-al meu, prieten care-mi zicea ca imi da bani numai ca sa ma vada ca fumez o data in fata lui… Si tot el imi spunea: „Vrei sa traiesti o suta de ani?”… Acum, dupa mai multi ani diferentele dintre noi se observa cu ochiul liber, din punct de vedere al sanatatii, si nu numai, din pacate. Un om care are grija de sanatatea lui nu are grija numai de sanatate… Din pacate multi oameni fac „experimente” pe propriul lor corp. „Experiemente” care ii pot costa scump dupa ani si ani… Si daca totul s-ar rezuma doar la sanatatea trupeasca!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *