Practică de succes: În Țările Nordice sunt penalizați doar clienții prostituatelor

despre-traficul-de-persoane-eliberare

Articol preluat din Ziarul de Gardă

Un articol publicat în 2013 de Ziarul de Gardă, din Republica Moldova, ne-a atras din nou atenția că, în timp ce unii politicieni vorbesc la București despre „legalizarea prostituției”, experiența de un deceniu a țărilor occidentale care au făcut aceasta nu s-a dovedit benefică. Dimpotrivă.

Redăm mai jos integral materialul foarte bun al colegilor de peste Prut.

Orice persoană care obţine relaţii sexuale în schimbul unei plăţi va fi pedepsită penal pentru procurarea de servicii sexuale, prin supunerea la plata unei amenzi sau prin detenţie pentru un ter­men de până la un an. Aceste pedepse se aplică, de ase­me­nea, în cazul în care plata a fost promisă sau a fost efectuată de o altă persoană.

Codul Penal al Sue­diei, cap.6, s.11

Suedia este o ţară nordică, cu un teritoriu dominat, în fond, de ierni lungi şi întu­ne­cate şi de veri scurte. Dar cei circa 10 milioane de oameni de aici trăiesc, în medie, 80-84 de ani. Viaţa lungă şi sănă­toasă a sue­de­zi­lor are o expli­ca­ţie – cetă­ţe­nii Sue­diei bene­fi­ci­ază de un sis­tem bun de edu­ca­ţie, de anga­jare, remu­ne­rare, con­ce­dii, îngri­jiri medi­cale, dar şi de pro­te­cţie împo­triva abu­zu­ri­lor fizice şi psi­hice.

Sue­dia este şi prima ţară din lume care a cri­mi­na­li­zat pro­cu­ra­rea de ser­vi­cii sexu­ale. Din 1999, legi­sla­ţia sue­deză a fost com­ple­tată cu un act care inter­zice pro­cu­ra­rea ser­vi­ci­i­lor sexu­ale, iar cei care cum­pără pros­ti­tu­ate sunt pedep­siţi penal. În ace­laşi timp, codul penal sau admi­nis­tra­tiv nu pre­vede niciun fel de pedeapsă pen­tru per­soa­nele care pres­tează ser­vi­cii sexu­ale.

Kajsa Wahl­berg este anche­ta­toare în cadrul Poli­ţiei sue­deze de mai mulţi ani şi cunoa­şte bine modul în care Sue­dia a ajuns la acest model de des­cu­ra­jare a cum­pă­ră­to­ri­lor de sex.

Prostituate de import

“La sfârşi­tul ani­lor ’90 a înce­put să se întâm­ple ceva stra­niu în locu­rile unde de obi­cei erau pros­ti­tu­a­tele sue­deze. Soci­e­ta­tea a înce­put să îşi pună între­bări. Pri­mele ana­lize ale pro­ble­mei au ară­tat că multe din­tre aceste femei erau venite din sta­tele vecine, post-sovietice. Abo­li­rea regi­mu­lui de vize cu unele ţări faci­li­tase cir­cu­la­ţia oame­ni­lor de rând, dar şi a mul­tor cri­mi­nali, care şi-au făcut afa­ceri din vân­za­rea de femei”, explică anche­ta­toa­rea.

Citește și Leo van Doesburg: Legalizarea prostituţiei şi extinderea UE au dus la creşterea traficului de persoane – cele mai multe din România

Ea spune că în 1998 pe străzi erau circa 2500 de femei care prac­ti­cau pros­ti­tu­ţia, iar numă­rul lor cre­ş­tea. În para­lel, dezvol­ta­rea Inter­ne­tu­lui a făcut ca ser­vi­ci­ile sexu­ale să se dezvolte şi mai mult cu aju­to­rul reţe­le­lor vir­tu­ale. Chiar dacă pros­ti­tu­a­tele au acti­vat în Sue­dia de secole, s-a con­sta­tat o schim­bare în com­por­ta­men­tul aces­tora la finele ani­lor ’90. Feme­ile din sex-business, în spe­cial cele venite din alte ţări, nu acti­vau sin­gure, ci ghi­date de nişte băr­baţi care inter­me­diau acest comerţ, adică de pro­xe­neţi.

Soci­e­ta­tea sue­deză a decis că cere­rea gene­rează oferta şi a cău­tat metoda care ar des­cu­raja cere­rea, cea mai efi­cientă metodă fiind con­si­de­rată inter­zi­ce­rea pro­cu­ră­rii de ser­vi­cii sexu­ale. Potri­vit unui son­daj naţio­nal de opi­nie, în 1996 circa 70% din­tre res­pon­denţi au decla­rat că sunt împo­triva unei ase­me­nea legi, în 1999, însă, în momen­tul adop­tă­rii nou­lui punct din Codul Penal, doar 15% din­tre res­pon­denţi s-au pro­nu­nţat împo­triva legii şi numă­rul celor care sunt împo­triva aces­tei pre­ve­deri rămâne con­stant de mic. Iar struc­tu­rile cre­ate pen­tru a face ca această lege să fun­cţio­neze se dezvoltă în fie­care zi. Poli­ţia sue­deză, pro­cu­ra­tura şi jude­că­to­rii fac razii per­ma­nente pen­tru a des­co­peri noi cum­pă­ră­tori de ser­vi­cii sexu­ale şi pen­tru a le aplica pedepse.

Ruşinea de a cumpăra sex

Aflându-mă la Sto­c­kholm, m-am con­vins că auto­ri­ta­tea poli­ţiei în com­ba­te­rea aces­tui feno­men este indu­bi­ta­bilă. Mana­ge­rii hote­lu­ri­lor, pro­pri­e­ta­rii de apar­ta­mente sau de saune ape­lează sin­guri la poli­ţie pen­tru a denu­nţa pe cineva care a cum­pă­rat ser­vi­ci­ile unei pros­ti­tu­ate. “Cola­bo­ra­to­rii poli­ţiei pot des­cinde în orice hotel, iar admi­nis­tra­to­rii hote­lu­lui le oferă ime­diat che­ile de la orice cameră, dacă se pre­su­pune că acolo are loc un act ile­gal ce ţine de pro­cu­ra­rea unei pros­ti­tu­ate”, explică Kajsa Wahl­berg, care deţine în pre­zent şi pozi­ţia de rapor­toare naţio­nală pe pro­bleme de tra­fic de fiinţe umane.

“Îi urmă­rim în baza adre­se­lor cunos­cute de noi din timp. Dacă e vorba de un hotel, cole­gii intră şi ascultă la uşa hote­lu­lui. În momen­tul în care acolo se aud sem­nale care dove­desc acţiuni ile­gale, poli­ţis­tul poate intra în cameră sau îl poate reţine ime­diat pe făp­taş după con­su­ma­rea cazu­lui de pro­cu­rare de sex.”, spune Ewa Car­len­fors, care acti­vează în cadrul orga­ne­lor de poli­ţie timp de 35 de ani, ulti­mele două dece­nii acti­vând în cadrul depar­ta­men­tu­lui de inves­ti­ga­ţii spe­ci­ale. De câţiva ani, ală­turi de anche­ta­toa­rea Maria Hec­tor, se ocupă de cazu­rile de tra­fic de fiinţe umane. În acest răs­timp Ewa şi cole­gii săi au par­ti­ci­pat la nenu­mă­rate cazuri de reţi­nere a băr­ba­ţi­lor în momen­tul în care pro­cu­rau pros­ti­tu­ate.

Întreb dacă nu există plân­geri vizând încăl­ca­rea drep­tu­ri­lor la viaţa pri­vată. Între­ba­rea mea e foarte ase­mă­nă­toare cu cea a altor jur­na­li­şti stră­ini care vin în Sue­dia să scrie des­pre acest model, iar răs­pun­sul care urmează din par­tea Mariei Hec­tor e ferm: “În Sue­dia pro­cu­ra­rea ser­vi­ci­i­lor sexu­ale e o acţiune ile­gală. Ei comit o crimă împo­triva sta­tu­lui sue­dez. Ei încalcă, nu noi”.

Ceea ce se întâm­plă în momen­tul reţi­ne­rii unui băr­bat care toc­mai a cum­pă­rat ser­vi­ci­ile unei pros­ti­tu­ate în Sue­dia este incre­di­bil pen­tru soci­e­ta­tea din R. Mol­dova. Ime­diat după des­cin­de­rea poli­ţiei în camera de hotel, băr­ba­tul este sepa­rat de femeia pro­cu­rată, ambii fiind inter­vi­e­vaţi sepa­rat. Femeia care pres­tează ser­vi­cii sexu­ale nu poartă nicio răs­pun­dere în acest caz, ea nu este expusă, bla­mată, pena­li­zată. Rolul ei în ancheta penală este doar de a con­firma sau infirma dacă băr­ba­tul a pro­cu­rat ser­vi­cii sexu­ale de la ea, fără ca banii plătiţi de con­su­ma­tor să fie con­fis­caţi.

Citește și Criminalizing the buying of sex in Nordic countries: a model for Romania

Pen­tru per­soana care pro­cură ser­vi­cii intime situ­a­ţia e de-a drep­tul şocantă. Poli­ţi­ş­tii o inte­ro­ghează, îi sca­nează actele, îi notează datele per­so­nale, adresa de la domi­ci­liu şi ser­vi­ciu, în unele cazuri – îi copi­ază toată infor­ma­ţia din tele­fo­nul mobil, şi chiar îi iau probe de sânge, pen­tru a veri­fica dacă per­soana dată nu a comis şi alte delicte ante­ri­oare şi pen­tru a o intro­duce cu date com­plete în baza de date a delinc­venţi­lor. Per­soana nu poate refuza niciuna din­tre aceste pro­ce­duri.

448-suedia-prostituate-2

Marie Lind Thom­sen este anga­jată a Pro­cu­ra­tu­rii din Sto­c­kholm şi supra­ve­ghează anume desfă­şu­ra­rea anche­te­lor pe cazuri de cum­pă­rare a ser­vi­ci­i­lor sexu­ale şi de tra­fic de fiinţe umane. Ea con­firmă fap­tul că Pro­cu­ra­tura auto­ri­zează des­cin­deri la hote­luri, pre­lu­a­rea date­lor din tele­foa­nele mobile sau pre­le­va­rea pro­be­lor de ADN. În această situ­a­ţie, per­soana reţi­nută de poli­ţie nu are decât să se con­for­meze. Unii aleg să-şi recu­noască ime­diat fapta, alţii însă refuză. “Auto­ri­zăm şi fil­mări în stradă, dar şi per­che­zi­ţii în hote­luri sau la domi­ci­liu, veri­fi­ca­rea con­tu­ri­lor ban­care, citi­rea mesa­je­lor elec­tro­nice sau sms”, explică repre­zen­tanta Pro­cu­ra­tu­rii.

Amenda – cât un salariu, ruşinea – cât suicidul

Pen­tru cei care, la momen­tul reţi­ne­rii, îşi recu­nosc ime­diat vina urmează un proces-verbal, după care pedeapsa propriu-zisă, care rezidă în achi­ta­rea unei amenzi. Mări­mea pena­li­tă­ţii se sta­bi­leşte în volum de 33,3% din veni­tu­rile per­soa­nei pen­tru un număr anume de zile-muncă, legea sta­bi­lind limita de 40 — 80 de zile de muncă. La aceste cos­turi se ada­ugă şi preţul achi­tat de per­soană pen­tru pros­ti­tu­ată – circa 200 — 300 de euro pen­tru o rundă. În total, bărbatul-aventurier ajunge să fie lip­sit de o sumă impor­tantă din buge­tul său. Doar în cazuri de ofense legale repe­tate sau cu cir­cum­stanţe agra­vante se aplică pedeapsa cu închi­soa­rea de până la un an, dar expe­rienţa sue­deză cunoa­şte un sin­gur con­dam­nat la un an de detenţie.

Citește și Raport European despre Exploatarea Sexuală şi Prostituţie şi Impactul Acestora Asupra Egalităţii de Gen

Kajsa Wahl­berg spune că jumă­tate din­tre băr­ba­ţii sur­prinşi cu pros­ti­tu­ate îşi recu­nosc vina ime­diat, pre­fe­rând să achite amenda cât mai rapid. Dar şi cei care îşi recu­nosc fapta, şi cei care nu şi-o recu­nosc ajung într-o cap­cană. Pe de o parte, recunoscându-şi vina – ei acceptă că au încăl­cat legea penală şi ajung ori­cum în baza de date a poli­ţiei. Pe de altă parte, per­soa­nele care refuză – urmează să com­pară în faţa instanţei, unde vino­vă­ţia lor de a cum­păra pros­ti­tu­ate este dis­cu­tată şi poate fi urmă­rită public.

448-Kajsa-Wahlberg-politista

“Cu toţii se tem de fap­tul că aceste momente vor fi făcute publice. În Sue­dia e ruşine să fii prins cu pro­cu­ra­rea ser­vi­ci­i­lor sexu­ale. Mulţi con­si­deră că aceasta le-ar dăuna cari­e­rei, vieţii de fami­lie”, explică Marie Lind Thom­sen. Mulţi din­tre cei reţi­nuţi se întâm­plă să aibă pozi­ţii soci­ale şi poli­tice impor­tante, fiind poli­ti­cieni, poli­ţi­şti, pro­cu­rori, jude­că­tori, pre­oţi.

Judecători, preoţi, poliţişti – prinşi în bordel

Am întrebat-o pe Marie Thom­sen, dacă nu există pre­siuni din par­tea auto­ri­tă­ţi­lor în cazul inves­ti­gă­rii unor cazuri în care figu­rează nume mari. “Nu, în acest caz ancheta chiar va face totul pen­tru ca per­soana să fie anche­tată şi amen­dată res­pec­tiv. Cu ceva timp în urmă un pro­cu­ror a fost reţi­nut pen­tru pro­cu­ra­rea unei pros­ti­tu­ate. A fost nevoit să se des­partă şi de locul de muncă”, susţine ea.

Cazu­rile cu per­soane ofi­ci­ale care ajung să pro­cure pros­ti­tu­ate fac deli­ciul pre­sei în Sue­dia. Recent, un şef al agenţiei sue­deze pen­tru com­ba­te­rea mala­di­i­lor sexual-transmisibile a ajuns în vizo­rul media pen­tru ace­eaşi faptă penală. Atât el, cât şi alţi dem­ni­tari publici, inclu­siv poli­ţi­şti, jude­că­tori sau repre­zen­tanţi ai con­si­li­i­lor muni­ci­pale, au tre­buit să aban­do­neze fun­cţi­ile publice.

Din această cauză, mulţi din­tre cei sur­prinşi în bor­de­luri încearcă să-şi ascundă crima pe cât e posi­bil. “Mulţi din­tre băr­ba­ţii “sur­prinşi la locul fap­tei” ne roagă să notăm adresa de la birou sau a unor pri­e­teni, deo­a­rece nu ar putea să pri­mească acasă cita­ţii sau hotă­râri judi­ci­are pe acest caz ruşi­nos. În fond, le accep­tăm aceste soli­ci­tări”, explică Ewa Car­len­fors.

Chiar dacă mări­mea amen­zi­lor nu e o povară pen­tru mulţi din­tre băr­ba­ţii sur­prinşi în fla­grant, chiar dacă accep­ta­rea aces­tei ofense legale înseamnă redu­ce­rea peri­oa­dei de comu­ni­care cu poli­ţia doar la câteva ore, mulţi din­tre cei aju­nşi în vizo­rul orga­ne­lor de drept pen­tru pro­cu­ra­rea de pros­ti­tu­ate declară că sunt gata de sui­cid.

Stu­di­ile efec­tu­ate arată că, în fond, băr­ba­ţii care pro­cură ser­vi­ci­ile pros­ti­tu­a­te­lor au vâr­sta medie cuprinsă între 40 — 60 de ani, au fami­lie şi copii, sunt anga­jaţi, au veni­turi, unii din­tre ei având o carieră de suc­ces. Auto­ri­tă­ţile sue­deze au decis că bărbaţii-cumpărători de sex au totuşi pro­bleme. Pen­tru ei a fost creat pri­mul în lume ser­vi­ciu de asis­tenţă soci­ală pen­tru per­soa­nele care pro­cură ile­gal ser­vi­cii sexu­ale.

Johan Chris­ti­ans­son este unul din­tre pri­mii asis­tenţi soci­ali care mun­ceşte cu aceste per­soane. El a întâl­nit zeci de băr­baţi cap­tu­raţi de poli­ţie la locul fap­tei. “Eu îi întâl­nesc în momen­tul în care le fuge pămân­tul de sub picioare. Întâi poli­ţi­ş­tii dia­lo­ghează cu ei pen­tru anchetă, iar peste 20-30 de minute li se reco­mandă să dis­cute cu mine. Desi­gur că e greu să dis­cuţi cu ei în acel moment, majo­ri­ta­tea plâng şi spun că vor să se sinu­cidă”.

448-Johan-Christiansson

Asis­ten­tul social spune că, atunci când observă că “unii din­tre ei sunt prea pre­dis­puşi la sui­cid”, le reco­mandă poli­ţi­ş­ti­lor să soli­cite aju­to­rul unui psi­hia­tru. Cu cei­la­lţi, însă, tre­buie să facă o scurtă sesiune de infor­mare des­pre lege şi com­por­ta­ment legal şi să îi invite la ofi­ciul său pen­tru mai multe sesiuni expli­ca­tive. “Le spun că au comis o încăl­care a legii penale, dar că lumea nu se ter­mină aici. Impor­tant e să nu revină. Şi să înţe­leagă că pri­mesc o pedeapsă pen­tru încăl­ca­rea comisă, dar că le ofe­rim şi aju­tor, care e un fel de tera­pie de criză. Unii vin peste 1-2 săp­tămâni şi îmi spun cu mân­drie că nu au mai fost la bor­del. Îi încu­ra­jez. Le zic: “Eşti un sol­dat puter­nic”.

Asis­tenţa ofe­rită de sta­tul sue­dez este gra­tu­ită. Delinc­venţii au drep­tul să bene­fi­cieze de con­sul­tanţa asis­ten­tu­lui social timp de 10 săp­tămâni. “Vor­bim des­pre lege, des­pre viaţa de fami­lie, des­pre cei care aşteaptă acasă, des­pre copii, fiice, surori. Une­ori îi întreb: Atunci când mergi să cum­peri o pros­ti­tu­ată, a cui fiică crezi că e ea? Şi de ce tre­buie să o cum­peri cu ora? Le spun că rezul­ta­tul acti­vi­tă­ţii lor e să hră­nească tra­fi­canţii şi să susţină pros­ti­tu­a­rea altor femei”, redă Johan esenţa dia­lo­gu­lui cu con­su­ma­to­rii de pros­ti­tu­ate.

Johan Chris­ti­ans­son susţine că pro­blema celor care pro­cură ser­vi­cii sexu­ale e sim­plă. “Există şi cli­nici care acordă asis­tenţă medi­cală pen­tru cei depen­denţi de pros­ti­tu­ate. Eu nu cred că asta e o depen­denţă sau o boală, con­si­der ca e vorba de com­por­ta­ment şi ati­tu­dine, e vorba de deci­zii per­so­nale. E ceva legat de plă­ce­rea de a cum­păra şi de per­ce­pţia că, dacă ai bani, poţi să cum­peri orice”.

Aici a vrut să ajungă evoluţia umană?

Johan face în pre­zent o cer­ce­tare şi scrie o lucrare ana­li­tică în cadrul unei uni­ver­si­tăţi din Sto­c­kholm. El crede că omul tre­buie pus în faţa unor limite şi încu­ra­jat să res­pecte legea. “Am fost în Olanda, am mers pe stră­zile din Amster­dam, acolo unde pros­ti­tu­a­tele se vând şi se cum­pără în fie­care minut. Ceea ce am văzut acolo m-a făcut să mă gân­desc la esenţa vieţii şi m-am între­bat: oare aici a vrut să ajungă civi­li­za­ţia umană?”

Johan spune că munca sa e o pro­vo­care să îi încu­ra­jeze în fie­care zi pe aceşti băr­baţi să res­pecte legea, dar şi fami­lia, sau feme­ile ajunse în stradă din cauza unor pro­bleme per­so­nale. A trăit şi dez­a­mă­giri. În una din zile vor­bise cu unul din­tre bene­fi­ci­a­rii săi, care îl vizi­tase de multe ori. În seara ace­le­iaşi zile Johan a mers într-un nou raid cu poli­ţia la un hotel. A fost foarte sur­prins să-l găsească acolo toc­mai pe vechiul său cli­ent, care căuta să cum­pere din nou o pros­ti­tu­ată. Ori­cum, Johan susţine că ati­tu­di­nea majo­ri­tă­ţii din soci­e­tate este corectă “În Sue­dia oame­nii nu con­si­deră că eşti mai băr­bat dacă cum­peri pros­ti­tu­ate. Sunt un libe­ral, dar con­si­der ca e nevoie de nişte limite, or, dacă oame­nii îşi urmează toate impul­su­rile – vor ajunge să se omoare unii pe alţii”.

Prostituatele, abuzate sexual în copilărie

Lupta auto­ri­tă­ţi­lor sue­deze cu per­soa­nele care cum­pără pros­ti­tu­ate este ali­men­tată în pri­mul rând de lupta cu feno­me­nul tra­fi­cu­lui de fiinţe umane. “Nu facem mare dife­renţă între feme­ile tra­fi­cate pen­tru exploa­tare sexu­ală şi pros­ti­tu­a­tele care nu declară că ar fi vic­time ale tra­fi­canţi­lor. Ele sunt vic­time ori­cum. Nu am văzut nicio pros­ti­tu­ată feri­cită şi mulţu­mită de viaţa ei. Chiar dacă se dă feri­cită, atunci când răzu­ieşti puţin scli­pi­ciul, dai de răni sufle­teşti”, explică Ewa Car­len­fors.

Citește și Anthony Steen: Victimele traficului de persoane provin exclusiv din familii disfuncţionale

Kajsa Wahl­berg, rapor­toa­rea naţio­nală pen­tru pro­bleme de tra­fic de fiinţe umane, poate explica ace­eaşi situ­a­ţie în cifre: “75% din­tre pros­ti­tu­ate au fost abu­zate sexual în copi­lă­rie sau au fost supuse altor forme de abuz, inclu­siv negli­jă­rii de către părinţi. Majo­ri­ta­tea din­tre aceste femei intră în rân­dul pros­ti­tu­a­te­lor la vâr­sta de 14-15 ani, atunci când încă nu au carac­te­rul for­mat şi sunt domi­nate de traume sufle­teşti. Ulte­rior, chiar dacă sunt majore şi pres­tează ser­vi­cii sexu­ale de bună voie, ele ajung să fie atrase în con­sum sau tra­fic de dro­guri, în acţiuni de spă­lare de bani sau alte crime.”

La Sto­c­kholm nici repre­zen­tanţii Bise­ri­cii nu con­si­deră pros­ti­tu­ţia un viciu, ci o dramă. “Vedeam aceste femei în stradă şi ne între­bam mereu cu ce am putea să le aju­tăm. Am dis­cu­tat des­pre aceasta cu pre­o­tul şi comu­ni­ta­tea de la bise­rică şi am decis să invi­tăm în una din zile pros­ti­tu­a­tele la un ceai. Ne-am adu­nat într-un local ca să vor­bim. Am auzit nişte isto­rii sfâşi­e­toare. Am înţe­les că ase­me­nea pro­bleme nu pot fi rezol­vate la o cea­şcă de ceai”, ne spune Anna San­der, mana­geră a unei orga­ni­za­ţii care acordă suport feme­i­lor tra­fi­cate şi celor care vor să iasă din pros­ti­tu­ţie.

Anna şi pri­e­tena sa Jose­phine Appe­lq­vist au pri­mit toată susţi­ne­rea bise­ri­cii pen­tru a crea un pro­gram care să ajute aceste femei. Aşa a apă­rut la Sto­c­kholm orga­ni­za­ţia “Talita”, care acordă de mai mulţi ani suport şi rea­bi­li­tare pros­ti­tu­a­te­lor. Numele de Talita pro­vine de la fabula biblică des­pre modul în care Iisus a înviat o fetiţă con­si­de­rată moartă. “Talita kumi – fetiţo, ridică-te!”, spune Biblia, iar Anna împre­ună cu Jose­phine con­si­deră că ceea ce fac înseamnă reîn­vi­e­rea feme­i­lor din putre­ga­iul pros­ti­tu­ţiei şi al tra­fi­cu­lui.

Preoţii la cafea cu prostituatele

Îşi încep fie­care zi la acest cen­tru cu o rugă­ciune, după care mun­cesc mult cu feme­ile ajunse la limita de jos a vieţii – abu­zate, tra­fi­cate, aban­do­nate de fami­lii şi soci­e­tate. “Talita” îşi pro­pune să reîn­vie dem­ni­ta­tea umană în aceste femei.

Pro­gra­mul de rea­bi­li­tare pen­tru tine­rele care decid să iasă din cer­cul vicios al pros­ti­tu­ţiei durează un an, în cadrul căruia li se oferă nu doar aco­pe­riş, hrană, posi­bi­li­tăţi de edu­ca­ţie şi for­mare pro­fe­sio­nală, ci mai întâi o tera­pie înde­lun­gată de accep­tare şi tra­tare de sine, ţinută de spe­cia­li­şti în res­ta­u­rare umană. Anna şi Jose­phine caută bani, cazare, psi­ho­logi, locuri de muncă, asis­tenţi medi­cali, doar să aibă împă­cată conş­ti­inţa lor reli­gi­oasă că au putut ajuta pe cineva care are mare nevoie.

“Sin­gura con­di­ţie este ca aceste tinere să accepte aju­to­rul nos­tru şi să nu mai revină în stradă. Ştim că le este foarte greu. Nici nouă nu ne este uşor. Dar nu dis­pe­răm. Impor­tant e să înveţe a trăi alt­fel, indi­fe­rent de ce culoare, rasă, reli­gie sau etnie sunt”, explică Jose­phine Appe­lq­vist. Le-am între­bat cum îşi iden­ti­fică bene­fi­ci­a­rele. Ne-au spus că şi aici le ajută slu­ji­to­rii bise­ri­cii din comu­ni­tate, care atunci când observă femei în stare com­pli­cată în stradă, le îndrumă să ceară aju­tor.

3.000 de dolari pentru reîntoarcerea acasă

Bise­rica din Sue­dia a pri­vit întot­dea­una cu îngri­jo­rare feno­me­nul pros­ti­tu­ţiei şi modul în care această acti­vi­tate afec­tează viaţa feme­i­lor şi a copi­i­lor lor. Gră­di­niţa Nico­lai­gar­den din cen­trul ora­şu­lui Sto­c­kholm este cunos­cută în întreaga lume pen­tru pro­gra­mele edu­ca­ţio­nale deo­se­bite. “În această clă­dire au loc acti­vi­tăţi edu­ca­ţio­nale pen­tru copii de sute de ani. La muzeul ora­şu­lui Sto­c­kholm se păs­trează docu­mente care măr­tu­ri­sesc că prima insti­tu­ţie a fost des­chisă aici cu peste o sută de ani în urmă, de către Bise­rică, pen­tru copiii pros­ti­tu­a­te­lor. Era mai mult un cămin de noapte, căci pros­ti­tu­a­tele mer­geau noap­tea la muncă, iar copiii rămâ­neau pe străzi. Bise­rica a decis să des­chidă un local în care aceş­tia ar putea fi în sigu­ranţă atâta timp cât mamele lor lip­seau”, ne rela­tează Lotta Raja­lin, direc­toa­rea gră­di­ni­ţei.

La nivel naţio­nal, există un meca­nism com­plex de aju­to­rare a vic­ti­me­lor exploa­tă­rii sexu­ale, în spe­cial a celor ajunse aici din stră­i­nă­tate. Pro­gra­mul de retur­nare acasă a vic­ti­me­lor tra­fi­cu­lui le oferă aces­tora câte 3000 de dolari pen­tru rein­te­grare în ţara de ori­gine. Patrick Ceder­lof, coor­do­na­tor naţio­nal pen­tru com­ba­te­rea tra­fi­cu­lui de fiinţe umane, susţine că această sumă este des­ti­nată chel­tu­ie­li­lor nece­sare pen­tru per­fec­ta­rea acte­lor, a bile­tu­lui de călă­to­rie, dar şi pen­tru aco­pe­ri­rea nece­si­tă­ţi­lor de viaţă în pri­mele 3 luni după retur­nare. Patrick cunoa­şte multe cazuri în care per­soane din Româ­nia şi R. Mol­dova au ajuns în vizo­rul orga­ne­lor de drept din Sue­dia, fiind tra­fi­cate pen­tru exploa­tare sexu­ală, cerşit, fur­turi orga­ni­zate şi alte crime. Pen­tru vic­ti­mele aces­tor gru­pări, există întot­dea­una susţi­ne­rea auto­ri­tă­ţi­lor sue­deze, dar orice aju­tor e acor­dat doar în cazul în care aces­tea îl acceptă bene­vol, inclu­siv atunci când acceptă bene­vol să revină acasă.

 

,

No comments yet.

Lasă un răspuns