avort

Povestea cutremurătoare a soacrei mele

 Ce trebuie să facă o femeie însărcinată care are o relație groaznică cu soțul său, narcoman și infractor, relație care se îndreaptă spre divorț? Care au deja trei copii? Care a descoperit că are cancer la sân? Care trăiește într-o casă mizeră, răbdând de foame… O combinație înfiorătoare, nu? Și dacă cu soțul și cu sărăcia o mai poți scoate la capăt (lumea nu duce lipsă de oameni buni), se adaugă un argument cu greutate: cancer la sân. Și trei copii minori. Prin asta a trecut soacra mea cu aproape șaptesprezece ani în urmă, iar aceasta este povestea ei.Luându-o de departe, iată aici se găsește și povestea din copilărie a soțului meu (el este copilul cel mai mare) și povestea soacrei.

Din ce își mai amintește soțul meu din copilărie, ține minte că le era mereu foame. Tatăl cultiva marijuana ca să câștige ceva și să-și hrănească familia într-un fel, dar și ca să fumeze îndeajuns încât să se rupă de realitate. Un ratat tipic. Și un tată groaznic. Pe acasă aproape ca nu își făcea apariția, iar dacă apărea de obicei era foarte beat și imediat adormea.

Casa în care trăiau era micuță, cu o singură cameră, care era și dormitor și bucătărie și sufragerie. Toaleta era sub cerul liber. Duș nu aveau – se duceau să se spele la bunici. De mâncare, adeseori nu era nimic.

Eric și fratele său mai mic cereau mereu să mănânce, dar în casă nu aveau decât păstăi la conservă, muștar, ketchup… Eric mi-a spus că vara mâncau pătlagină și alte verdețuri. Și au trăit din mila statului. Bomboanele lor erau fructele de pădure. Desigur, nu totul a fost atât de groaznic, dar aceste lucruri ne ajută să înțelegem, totuși, cum a fost.

La întrebarea „cum de nu au murit de foame?”, soțul mi-a răspuns că la școală îi hrăneau destul de bine și asta i-a ajutat. Iar de la 12 ani, din cauza necesităților stridente, a început să lucreze și să câștige bani… Ce-i drept, a fost pedepsit pentru asta de părinți. În plus, bunicii îi dădeau destul de des bani de buzunar.

Eric mi-a povestit că cele mai bune zile ale sale le-a petrecut cu bunicii, dar se ducea la ei rar, iar mama găsea întotdeauna un motiv ca să plece de la ei cât mai curând posibil. Îi era rușine că sunt atât de săraci și că soțul ei este groaznic, iar ea nu poate schimba nimic…

Trei copii, de treisprezece, nouă și patru ani… Tatăl practic nu dădea pe acasă, o înșela pe Ellie (soacra mea), acasă toate mergeau foarte prost… Iar atunci Ellie descoperă și că este însărcinată.

Problema avortului e ca și cum nici nu s-ar fi pus. Ellie a fost o femeie foarte religioasă, și cred că tocmai de asta a răbdat atât de mult ieșirile soțului, și a hotărât cu fermitate să nască.

Undeva prin luna a treia, examinându-și sânii, a simțit un nodul tare, dar nedureros. Analiza făcută arăta că e vorba de cancer.

S-a ridicat problema întreruperii sarcinii. Imaginați-vă groaza unei femei pusă în fața alegerii: ori copilul ori viața ei.

Ellie nu a considerat niciodată sarcina un oarecare mecanism biologic lipsit de suflet, ea a știut că e ceva mai mult, că se dezvoltă o viață nouă, un suflet nou, o noua personalitate. A refuzat avortul. Undeva în luna a patra, s-a despărțit de soț, nu mai avea putere să-i îndure ieșirile.

Ellie era foarte bolnavă, dar a continuat să refuze avortul. Aici nu este acceptat să se insiste asupra a ceea ce pacientul nu dorește, dar medicii îi recomandau cu încăpățânare să facă avort. Și acesta ar fi fost achitat, însă soacra refuza categoric.

„Mai degrabă aș muri eu decât să le dau să-mi omoare copilul” – a spus ea. Desigur, pe de o parte, sună absurd, are trei fii, și pare o prostie teribilă că nu-și prețuiește viața. Dar, pe de altă parte, Ellie știa că dacă ea moare, copiii vor locui cu părinții ei. Iar pentru ea avortul era inacceptabil. Ea spune și acum că dacă ar fi nevoie și acum să-și dea viața pentru oricare dintre fiii ei, ar da-o fără să se gândească.

La treizeci de săptămâni, medicii i-au sugerat lui Ellie să-i provoace nașterea în mod artificial. Copilul avea deja mai multe șanse să supraviețuiască. Dar Ellie a refuzat, nu a auzit „mai multe șanse de supraviețuire”, a înțeles că sunt șanse, chiar dacă „puține”, să moară copilul. Și a refuzat.

La 38 de săptămâni, Ellie a dat naștere unui băiețel micuț, avea doar 43 cm lungime și cântărea 2200 grame. Din cauza cancerului, copilul creștea și câștiga în greutate foarte prost, iar nașterea la 30 de săptămâni l-ar fi ucis.Tatăl nu și-a vizitat ​​soția muribundă și fiul nou-născut. Dar Eric a ajutat-o pe mamă să aibă grijă de fratele mai mic și, în general, i-a ținut loc și de mamă și de tată. Chiar și acum.Ellie a suferit o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea sânului și chimioterapie grea. A supraviețuit și s-a însănătoșit, fiul ei are aproape 16 ani, este un voinic sănătos și spătos, jucător la o echipă de fotbal. Nu este doar o persoană care s-a născut în timpul bolii grave a mamei. E fericitul căruia i s-a dat să se nască orice s-ar fi întâmplat. Îl adoră pe soțul meu, fratele său cel mai mare, e cel mai bun prieten pentru el și aproape ca un tată. Și este foarte recunoscător mamei, pentru că i-a dat dreptul de a trăi… Ellie nu este o mamă ideală, face multe greșeli, dar Ed (fiul cel mic) e foarte blând cu ea și îi iartă mult… Cred că în subconștient îi este pur și simplu recunoscător că nu i-a luat viața. Cu toate acestea,  Ed are un caracter destul de dur și de critic.

Și pe Eric fratele său mai mic l-a influențat în mod pozitiv de asemenea, l-a ajutat să crească din punct de vedere moral, cred că l-a ajutat ​​foarte mult să găsească acea cale în viață pe care se află acum. Eric colaborează cu Hospice (o organizație din Statele Unite, care ușurează viața bolnavilor cărora le-a rămas mai puțin de jumătate de an de trăit).

Sunt foarte mândră de soacra mea, ea este eroul meu, chiar dacă nu femeia ideală din multe puncte de vedere. Dar nu prea mulți oameni în lumea noastră își asumă un asemenea risc… Dar ce recompensă!

Anna

Traducere: Ioana Raluca Onofrei
Sursă: noabort.net
Articol preluat de pe Vremuri vechi și noi

Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button
Close