Povestea Anei

de Daniela Bălinișteanu, Doxologia

Din când în când, Dumnezeu ne mai dă câte o lecție. Nu ca să ne arate cât de mare este El, nici ca să ne lase să suferim, ci ca să ne dăm seama cât de puternici suntem noi. Într-o lume a vitezei și a instabilității, omul modern rareori reușește să-și asume conștient libertatea care îi este dată.

Povestea Anei începe în urmă cu 10 ani și este un exemplu viu al iubirii părinților pentru Dumnezeu și a dragostei Lui față de oameni. În vara anului 2002, părintele Ștefan era în concediu împreună cu soția Lidia și cei trei copii ai lor. „Știam că soția, preoteasa Lidia, are probleme de sănătate prin expunerea la soare, de aceea a evitat aceasta pe cât posibil. Cu toate acestea, a început să se simtă rau și tot mai rău din zi în zi, încât a trebuit să întrerupem concediul și să ne întoarcem acasă mai devreme decât programasem“, ne-a povestit părintele. La revenirea în Iași, au urmat investigațiile medicale firești, la Spitalul Clinic de Urgențe, iar rezultatele au fost foarte clare: hepatita C, o boală infecțioasă care afectează ficatul. Au urmat alte serii de analize, radiografii și tratamente medicamentoase și nici vorbă de ameliorarea stării de sănătate.

Încurcate sunt căile Domnului…

După vizite la numeroși medici și la diferite spitale, au ajuns la Maternitatea Cuza Vodă, unde medicul de la secția de ginecologie i-a dat vestea mamei că este însărcinată. Trecuseră 14 ani de la ultima naștere. „Am arătat ginecologului analizele precum și tratamentul făcut anterior, la care doctorul ne spune că din cauza virusului hepatic C, a razelor X la care a fost expusă mama, precum și a medicamentelor luate, contraindicate sarcinii, nu este recomandat ca sarcina să fie dusă până la capăt, în caz contrar se va naște un copil cu handicap, cu probleme grave de sănătate și ne vom chinui toată viața noastră“, ne-a mărturisit părintele Ștefan.

Avortul terapeutic este indicat de medici atunci când fătul are malformații severe sau există risc de retard mintal. Din punct de vedere legal, avortul terapeutic este permis pe parcursul primelor 24 de săptămâni de sarcină. Medicii recomandă avortul, în general, în astfel de cazuri, pentru a-i feri pe copil și pe părinți de chinul prin care vor trece o viață întreagă.

Potrivit învățăturii creștine, omul este om din momentul concepției. Însă, în libertatea lor, „adulții“ aleg ce se întâmplă cu ființa nenăscută, dacă merită sau nu să trăiască. Știința și militanții pro avort promovează ideea falsă că embrionul este „ghem de celule“, probabil pentru a mai salva din conștiința celor care fac avort, deopotrivă medici și mame. La opt săptămâni fătul deja se mișcă, dar nu poate fi simțit de mamă pentru că este prea mic. La 12 săptămâni apar reflexele, membrele fiind deja formate. La 24 de săptămâni copilul poate sughite și își poate suge degetul. La opt săptămâni, cele mai multe mămici care nu-și doresc sarcina merg la controlul ginecologic. La 12 săptămâni, mama încă mai poate solicita un avort fără a avea vreun motiv întemeiat. La 24 de săptămâni, copilul care are anomalii sau malformații de orice fel poate fi omorât. Atât de simplu stau lucrurile.

 „Am avut foarte mari emoții la naștere“

Desigur că prima reacție a părinților a fost refuzul avortului, cu atât mai mult cu cât erau slujitori ai Bisericii. A urmat o perioadă plină de tensiune, stres și îngrijorare. Din momentul în care medicii au recomandat avortul, nu au mai mers la medici, la nici un spital, punându-și toată nădejdea în Dumnezeu, prin post și rugăciune. „Am alergat pentru sfat la duhovnic, la Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, la părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, precum și la colegi preoți. Peste tot am primit același hotărât răspuns: nu avortului! Am decis să ne luăm ca ocrotitori pe Sfinții Părinți Ioachim și Ana, precum și pe Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor, și am citit împreună, pe toată durata sarcinii, în zilele cu soț, acatistul Sfinților Părinți Ioachim și Ana, iar în zilele fără soț acatistul Sfântului Stelian, făgăduind că dacă pruncul va fi de parte bărbătească să se numească Stelian, iar de va fi de parte femeiască să se numească Ana“, ne-a explicat părintele.

Au urmat luni nesfârșite de rugăciune și speranță că Dumnezeu va avea grijă de copilul din pântece. A venit și momentul sorocului, pe 24 martie 2003, în ajunul marii sărbători de Buna Vestire, când s-a născut Ana. „Nu vă ascundem faptul că am avut foarte mari emoții la naștere. Prima grijă a mamei a fost să întrebe doctorii dacă e sănătoasă, dacă are toate membrele: mâini, picioare, nas, gură, urechi“, ne-a mărturisit preotul. Însă s-a născut un copil perfect sănătos, cu excepția unui hematom la buza inferioară, puțin sesizabil, „aceasta ca să ne aducem aminte de minunea ce s-a făcut în familia noastră“, după cum spune părintele, care adaugă: „Cuvintele sunt neputincioase pentru a exprima bucuriile ce au venit în casa noastră prin Ana“.

Dincolo de șansele extrem de reduse ca Ana să fie un copil normal, riscul pe care și l-a asumat mama ducând sarcina până la capăt fără a mai face nici un tratament pentru virusul hepatic C a fost enorm. Povestindu-ne despre minunea Anei, părintele Ștefan, probabil din dorința de a nu atrage atenția de la firul poveștii, a „omis“ aspectul acesta. Potrivit statisticilor medicale, virusul hepatic C provoacă infecție cronică în 50-80% dintre cazuri. Cel mai optimist prognostic dă un procent de 40% dintre pacienți vindecați după tratament, iar cazurile în care virusul dispare fără nici un tratament sunt extrem de rare. Peste 350 de mii de persoane mor în fiecare an din cauza unor afecțiuni induse de hepatita C. După nașterea Anei, mama a reluat investigațiile, dar nici urmă de vreun virus hepatic.

Povestea Anei nu se va sfârși niciodată

Acum, Ana are 10 ani, este în clasa a III-a și, după cum spune tatăl, „este prințesa casei, toți o iubesc, este un copil cuminte, chiar prea cuminte după cum spune doamna învățătoare, este isteață și inteligentă, întotdeauna pe podium. Ana merge în fiecare duminică la Sfânta Biserică, cântă la Sfânta Liturghie, postește toate zilele de post, poate prea mult pentru vârsta ei, îi plac rugăciunea și mai ales acatistele, îi place să citească din cărțile sfinte, pildele și istorioarele biblice, suntem mândri de ea, ca de toți copiii noștri“.

Mulțumită părinților iubitori și cu credință în Dumnezeu, povestea Anei nu se va sfârși niciodată. În urmă cu 10 ani, părintele Ștefan și preoteasa Lidia au fost puși la o încercare pentru care majoritatea părinților ar fi găsit imediat soluția: avortul. Cu sănătatea mamei pusă în pericol, cu șansele înclinând spre un copil cu dizabilități, îndrăznim să spunem că avem de-a face cu niște părinți eroi, care au avut curajul să-și pună viața în bunătatea fără limite a lui Dumnezeu.

Câți părinți, vrând să scape de o viață de chin, nu-și omoară copilul din pântece? Dar, fără să știe, dau cu piciorul la o mare binecuvântare. Așa cum ne-a povestit părintele Ștefan, nu știi niciodată ce-ți rezervă Cel de Sus: „A fost eroare medicală sau minune dumnezeiască? Concluziile lăsăm să le tragă fiecare, citind cele de mai sus, iar noi, privind la Ana, vedem minunea făcută de Dumnezeu în viața noastră prin Sfinții Părinți Ioachim și Ana și Sfântul Stelian“.