Post-scriptum la scrisoarea privind „educaţia sexuală” adresată ministrului Sănătăţii şi ministrului Educaţiei

papusa cultura vietii

de Larisa Iftime (preşedinta Asociaţiei PRO VITA MEDIA)

Recent, am fost întrebată următoarele lucruri în legătură cu scrisoarea deschisă adresată Ministrului Sănătăţii şi Ministrului Educaţiei:

Nu cumva este o exagerare sau „un lucru dus la extrem” ceea ce propunem noi pentru copiii noştri: abstinenţa sexuală până la căsătorie? Astăzi tinerii ajung să se căsătorească cam pe la 28-30 de ani şi chiar mai mult, având în vedere că-şi găsesc cu greu un job, se angrenează apoi în muncă…

Este adevărat, dar de ce să sărim noi direct la căsătorie, când acum vorbim, totuşi, de copii? Tinerii de 28-30 de ani, adulţi în toată firea, pot decide singuri ce au de făcut. De ce să sărim în timp aşa departe dacă până atunci avem de-a face cu elevi de şcoală? Anumiţi ziarişti sunt impacientaţi de ceea ce vor face copiii noştri peste 5-10 ani şi nu observă că aici şi acum se duce bătălia pentru sufletul şi minţile copiilor. Copiii nu pot decide singuri, prin virtutea faptului că sunt copii. Când vor fi adulţi, vor fi liberi să aleagă. Evident, pornind de la repere pe care le vor primi acuma€

Noi, ca părinţi, acum, trebuie să le spunem clar: „Aşteaptă!”.

Citeşte şi Un bucureştean îi scrie Ministrului Educaţiei despre educaţia sexuală

Nu a murit nimeni de abstinenţă până la căsătorie. În schimb, lumea moare din cauza HIV/SIDA, din cauza cancerului de col uterin şi alte astfel de boli. Apar forme noi de boli cu transmitere sexuală, care nu mai răspund la antibiotice, iar, din cauza schimbării comportamentului sexual, în ultima vreme a început să facă ravagii printre oamenii tineri cancerul de gât.

Dar de ce să speriem copiii în acest fel? Nu e o abordare corectă.

Bine-bine, dar când îi avertizăm asupra nocivităţii fumatului, a drogurilor, nu tot această tactică abordăm? Nu le spunem oare despre cancerul de plămâni, despre plămâni perforaţi, despre dinţi cariaţi, despre deteriorarea generală a sănătăţii şi despre moarte?

E o concepţie veche, cine mai urmăreşte aşa ceva?

E chiar o concepţie din ce în ce mai actuală. Cel mai recent raport al Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta (SUA) afirmă hotărât, pe baza unor date certe, că abstinenţa până la căsătorie şi apoi monogamia sunt cele mai sigure moduri de a evita bolile cu transmitere sexuală: „Cea mai bună metodă pentru prevenirea transmiterii bolilor venerice este abstinenţa de la sexul oral, vaginal ori anal sau relaţiile monogame de lungă durată cu o persoană care nu e infectată. Pentru persoanele care sunt tratate de o boală transmisibilă alta decât SIDA, consilierea pentru abstinenţa de la relaţii sexuale până la terminarea tratamentului medical este crucială”. Textul raportului poate fi citit aici.

Citeşte şi Scrisoarea deschisă despre educaţia pentru familie a asociaţiei Studenţi pentru viaţă

Dar statisticile arată că 15% din adolescenţi îşi încep viaţa sexuală de la 15 ani.

Şi noi să încurajăm această viaţă sexuală la copii, dacă statisticile spun asta? Celor de 15-16 ani, care deja şi-au început viaţa sexuală, trebuie să le spunem: „Stop! Dacă doriţi să evitaţi bolile cu transmitere sexuală, avortul, suferinţa emoţională, nu vă implicaţi prea devreme în relaţii sexuale”. Este unicul mod sigur 100% de a evita toate aceste suferinţe. Şi apoi, 15% nu înseamnă toţi. Oare restul de 85% nu ar trebui avertizaţi că încă nu e timpul? E pentru sănătatea şi pentru binele lor. Aceasta este prevenţia. Oare nu acesta ar trebui să fie şi scopul Ministerului Sănătăţii? Aici cred că ar trebui să facem apel la medicii ginecologi, la pediatri. Am citit prea multe sfaturi şi recomandări despre cum se utilizează contracepţia modernă, dar sfaturi de genul „biologia îţi spune să aştepţi” pentru tinerele de 15-16 ani nu am prea citit. Colul uterin al tinerelor fete este foarte vulnerabil la infecţiile cu transmitere sexuală. Doar un singur pas greşit şi îi poate afecta întreaga viaţă. Se poate infecta chiar la primul act sexual cu herpes sau HPV. Citez din cartea lui Miriam Grossman, „You’re Teaching My Child What?” (în curs de apariţie la Editura Provita Media):

„Colul uterin (cervixul) este locul a două dintre cele mai cunoscute infecţii cu transmitere sexuală, HPV si Chlamydia trachomatis. E nevoie de HPV ca să se dezvolte cancerul cervical, iar Chlamydia poate provoca boală inflamatorie pelvină cronică, sarcini ectopice, avort spontan şi infertilitate. Fetele sub vârsta de 20 de ani sunt lovite cel mai tare de aceste epidemii. Unul din motive este cervixul lor imatur. Este crucial să înţelegem asta. Cervixul unei femei adulte este mai dificil de infectat decât cervixul unei adolescente. Cu cât este mai matur, cervixul este protejat de 20-30 de straturi de celule. Prin contrast, cervixul unei adolescente are o zonă centrală numită zonă de transformare. Aici celulele au un strat doar de o singură celulă grosime. Zona de transformare este cea mai mare la pubertate şi ea se restrânge pe măsură ce cervixul se maturizează. Straturile subţiri de o singură celulă fragilă sunt transformate progresiv în scuturi groase plate, cu mai multe straturi”.

Citeşte şi Scrisoarea deschisă de la ProValori Media, publisherul Stiripentruviata.ro, despre educaţia pro-familie

Pentru sănătatea lor, în general şi, având în vedere că sunt viitoare mame, nu este oare mai sănătos să se abţină?

Indiferent de ceea ce spun statisticile, ca părinţi, trebuie să avem aşteptări clare de la copiii noştri: „Da, ai pulsiuni fireşti, e normal să te îndrăgosteşti la această vârstă, dar nu e timpul pentru relaţii sexuale”. Când mesajul din partea părinţilor către copii este clar, ei ştiu foarte bine ce au de făcut şi, în general, nu vor să-şi dezamăgească părinţii. Chiar dacă par că nu ascultă, că sunt preocupaţi de ale lor, ei aud tot ce le spunem şi aşteaptă aceste sfaturi de la noi. Dacă ne gândim şi cât muncesc pentru şcoală, cât stres au cu teste, simulări, examene de bac, să se mai implice şi în relaţii sexuale în această perioadă ar însemna nebunie curată.

Stai, dar cu prezervativul cum rămâne? De ce să nu-l promovăm?

Prezervativul nu protejează 100%. Îţi dă o impresie de falsă siguranţă, iar unele boli se transmit chiar şi cu prezervativ. Şi apoi, noi vrem să-i protejăm pe copiii noştri 98-97-96%, sau dorim să-i protejăm 100%? În instrucţiunile de folosire scrie că protejează 98% împotriva sarcinilor, la o utilizare perfectă. Având în vedere vârsta vulcanică a adolescenţei, despre ce fel de utilizare perfectă poate fi vorba lA copiIi de 15-16-17 ani, care uită să-şi aducă un caiet în plus la şcoală? A-a, utilizarea perfectă este idealul. Dar câţi dintre ei –  odată porniţi pe această cale – îl ating? Iarăşi citez din cartea lui Miriam Grossman:

 „Intr-un studiu pe adolescente afro-americane active sexual, în ciuda folosirii 100% a prezervativului, 1 din 5 s-a infectat cu Chlamydia, gonoreea sau trichomonas în decurs de 28 de luni. Protecţia împotriva infecţiilor transmise de la piele la piele este compromisă, din cauză că uneori prezervativul nu oferă acoperirea zonei. Alte cercetări arată că utilizarea perfectă a prezervativului reduce doar riscul herpesului genital cu 25-50%. Studii extinse au descoperit o eficacitate mică sau zero în prevenirea transmiterii HPV”.

Şi, uite aşa, ajungem să ne plângem de creşterea numărului de boli cu transmitere sexuală, de stresul şi problemele emoţionale date de aceste boli cu transmitere sexuală, de tot mai multe sarcini la adolescente…

Citeşte şi Zeci de organizaţii pentru famile îl sprijină pe consilierul Ministrului Educaţiei: „Obiectivele educative APOR sunt în consonanţă cu cele ale ministerului”

Dar contracepţia hormonală? Ea măcar le fereşte pe adolescente de sarcini.

Contraceptivele hormonale, potrivit cercetărilor de ultimă oră, pot face colul uterin al tinerelor fete şi mai sensibil la infecţiile cu HPV şi alte boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, şi pot stimula celulele cervicale să se reproducă rapid, de unde pot apărea diverse anomalii, condiţii precanceroase etc.

Există un avertisment al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ce include pilula şi terapia hormonală de substituţie în Grupa de agenţi cancerigeni I pentru cancerul de sân, de ficat şi de col uterin. E cel mai mare nivel posibil – şi ţigările se află, de asemenea, în Grupa I de risc. Contracepţia de urgenţă, numită şi pilula „de-a doua zi”, este o megadoză a pilulei contraceptive.

De asemenea, contraceptivele orale hormonale pot atrage riscul unui accident vascular cerebral (AVC). Infarctele cardiace şi AVC sunt cu 40% mai frecvente la femeile care iau sau au luat contraceptive, iar incidenţa cancerelor (de col uterin, de sân, de ficat şi ovarian) este de 6 ori mai mare la femeile care au luat contraceptive (România liberă, 31 martie 2009). De asemenea, s-a constatat că pilula contraceptivă hormonală epuizează vitaminele esenţiale şi antioxidanţii din organismul femeii.

Având în vedere toate aceste riscuri şi ştiind clar că abstinenţa sexuală până la căsătorie înseamnă evitarea sută la sută a tuturor acestor suferinţe, de ce ar fi aşa de deplasat să promovăm acest concept? Copiii nu vor mai spune apoi: „De ce nu mi-a spus nimeni?” Sau: „Daca aş fi stiut!”

Ca părinţi, oare nu va trebui să răspundem pentru că lăsăm să li se întâmple astfel de lucruri copiilor noştri? Oare nu va trebui să răspundem, la un moment dat în faţa lui Dumnezeu sau cel puţin în faţa propriei conştiinţe a€“ că nu i-am păzit destul şi că nu i-am avertizat la timp?

Sursa: Cultura Vieţii

,

No comments yet.

Lasă un răspuns