31 martie 2017: Poetul Nichita Stănescu ar fi împlinit 84 de ani. Poezii şi citate pro-viaţă din opera lui „Nichita”

Nichita-Stanescu

Vineri, 31 martie, la împlinirea a 84 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu, la Galeria Romană din Bucureşti, a avut loc, în prezenţa academicienilor Eugen Simion, Adam Puslojic, Mircia Dumitrescu și Ion Caramitru, vernisajul expoziţiei de desen şi gravură „Nichita Azi”, care cuprinde şi desene ale poetului.

Galeria Romană este pe Bd. Lascăr Catargiu Nr. 1, sector 1 (Piața Romană).

Redăm câteva citate – pro-viaţă şi nu numai – ale poetului:

Ideea de frumos se asociază numai cu Venus din Milo. Ideea de acasă se asociază cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sănătate, de izbândă a vieţii şi de continuitate a speciei noastre este indisolubil legată de emblema feminităţii.

Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.

Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ.

Schimbă-te în cuvinte, precum îţi zic.

A vorbi despre limba în care gîndeşti, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore, malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanţă aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observaţie, această relevaţie am avut-o abia atunci cînd am învăţat o altă limbă.

Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părţi coincidente; o dată este patria de pămînt şi de piatră şi încă odată este numele patriei de pămînt şi de piatră. Numele patriei este tot patrie.

O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.

Poeme pro-viaţă

Înaintele adevărat

de Nichita Stănescu

O, cât de suav trebuie să fie osul copilului
ca seva copacului, ca șuierul vântului
O, viitorul ca verdele frunzelor
ca surâsul buzelor
O, țară, ou colorat
pe care se așează măiastra
cu aripi de sticlă cum e fereastra
spre înaintele adevărat.

nichtia

Poetul Nichita Stănescu în copliărie, cu mama sa

Cea mai scumpă de pe lume

de Nichita Stănescu

Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de pasări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peștișorii, de peștoaică,
Ursuleții, de ursoaică,
Șerpișorii, de șerpoaică,
Tigrișorii, de tigroaică,
Mânjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nucă,
Cucii toți au zis de cucă,
Toți pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume,
Cea mai scumpă de pe lume!

Citește mai multe poezii la Poeziipentruviata.ro

 

No comments yet.

Lasă un răspuns