Poem despre maternitate: „Rămânere” de Florica Baţu-Ichim

silvia-radu

Desen de Silvia Radu; Foto: Ruxandra Manea

Din volumul Poeme din Grădina Luminii, ediţia a II-a, de Florica Baţu-Ichim, Chişinău, Î.S.FEP „Tipografia Centrală”, 2013
Reprodus pe coperta 2 a volumului La porţile disperării – începutul speranţei, de Florica Baţu-Ichim, cu un cuvânt înainte de Mitropolitul Bartolomeu Anania, Editura Cathisma, 2017

Florica Bațu-Ichim (n. 13 aprilie 1945, București, România – d. 4 septembrie 2010, Kitchener, Canada) a fost o poetă a maternității și feminității, dar și a căutărilor spirituale, cu o viață exemplară și discretă, care a crescut șase copii împreună cu soțul ei, Părintele Dumitru Ichim.

Rămânere

de Florica Baţu-Ichim

Cuʼn prunc la ţâţă
şi câţiva de poale
amar vomând, gravidă, uneori
mă trec
prin lumea asta, trecătoale
născând cu stele
şi prânzind cu sori.

Mă râd
femeile cu şoldu-n modă
şiʼn glezna lor
cu zâmbet nebunesc;
eu port
tot rochia mea
decolorată
am cearcăne la ochi
şiʼmbătrânesc.

Dar peste vremi,
când toateʼom fi sub luturi
şi teii
vor cădea pe noi, desculţi
poate un prunc
va gânguri ʼntr-o seară
un vers
de „Proasta aia cu plozi mulţi”!

Citeşte şi „Cunoașteri”, un poem în proză despre maternitate

Citește și Florica Bațu-Ichim: Destin de poetă și mamă

Citește și APARIȚIE EDITORIALĂ. Florica Bațu-Ichim: „La porțile disperării – începutul speranței”

 

,

No comments yet.

Lasă un răspuns