miracolul vieţii

Părinții au refuzat să-și avorteze fetița care avea o tumoare mai grea decât ea cu un kilogram

de Iuliana Pîrvu, Facebook
Adaptare după Live Action

Zalya este un copil minune: a supraviețuit unei tumori dezvoltate în perioada uterină, care la naștere a cântărit cu un kilogram mai mult decât ea. Faptul că viața a învins în mod uimitor în cazul Zalyei se datorează în primul rând deciziei părinților săi de a refuza avortul. Aceștia au aflat în timpul unei ecografii făcute la 20 de săptămâni de sarcină că fetița lor are teratom sacrococcigian (SCT).

Medicii nu aveau prea multe informații despre această afecțiune și le-au spus să facă avort. Era o cale care părea simplă, dar care ar fi oprit pentru totdeauna drumul Zalyei. Părinții au ales să lupte pentru viața fetiței, au mers înainte, iar fericirea din momentul în care și-au ținut pentru prima dată fetița în brațe nu poate fi descrisă în cuvinte.

În prezent, Lenai și Matt Schier, părinții Zalyei, fac un lucru de care în România este foarte mare nevoie: oferă sprijin părinților care trec prin situații similare.


În timpul ecografiei făcută la 20 săptămâni de sarcină, Lenai și Matt Schier din Australia au aflat că bebelușul lor avea o tumoare voluminoasă care-i creștea pe osul coccis. Potrivit Mirror, două zile mai târziu, medicii au diagnosticat-o pe micuța Zalya cu teratom sacrococcigian (SCT), o tumoare rară, și le-au recomandat părinților să facă avort. Aceștia au refuzat. Lenai a explicat:

„Doctorii ne-au spus să nu căutăm nimic pe Google când au găsit umflătura. Cu toate acestea, eu și soțul meu nu am putut sta cu mâinile în sân. În cele două zile, ne-am gândit că acest lucru s-a întâmplat pentru că nu mi-am luat vitaminele prenatale în fiecare zi… sau oare nu mâncasem suficient de sănătos? Mi-a fost atât de frică că bebelușul nostru nu va putea merge sau că va suferi.”

Cuplul a fost copleșit de vestea primită și medicii nu au putut face prea multe pentru a-i liniști, deoarece nu știau suficiente informații despre teratomul sacrococcigian.

Echipa medicală a fost îngrijorată de mărimea tumorii, dar și-a dat seama și le-a spus celor doi că tumora nu afectează niciunul dintre organele bebelușului.

Pe măsură ce sarcina a progresat, Zalya a dezvoltat anemie în timp ce inima ei se lupta să conducă fluxul sanguin către tumoră. Lenai a făcut ecografii chiar și de trei ori pe săptămână pentru a urmări cu atenție starea fetiței.

La doar 28 de săptămâni, Zalya s-a născut cântărind două kilograme și 90 de grame. Tumora o depășea în greutate, având trei kilograme și 120 grame. Emoționată, Lenai a mărturisit:

„Când am ajuns să o ținem în brațe pentru prima dată, tot ceea ce îmi amintesc este că am plâns – amândoi plângeam. Eram șocată că era atât de mică și că tumoarea era mai mare decât ea. Am văzut teratomul sacrococcigian la ecografii. Medicii spuneau mereu cât de mult a crescut.Când am văzut cu ochii mei am conștientizat că este real. Am fost foarte bucuroasă că mi-am văzut fetița, dar în același timp am fost cuprinsă de frică, pentru că știam că va intra în operație. În cele din urmă am ajuns să sperăm doar la cel mai bun rezultat – că ne vom întoarce la spital pentru a ne vedea copilul în viață.”

Zalya a suferit o intervenție chirurgicală prin care i s-a îndepărtat tumoarea și osul coccis pentru a preveni reapariția ei. A trebuit să fie resuscitată de mai multe ori și a avut cinci transfuzii de sânge. Au trecut cinci luni până când Zalya a reușit, în cele din urmă, să plece acasă cu părinții și fratele ei mai mare.

Acum, după aproape un an de la operație, Zalya crește frumos. Încă nu a reușit să meargă, dar se leagănă prin casă. Medicii verifică periodic să nu reapară tumoarea, pentru că există acest risc până la cinci ani.

Părinții cărora li se recomandă să-și avorteze bebelușii pot primi informații inactuale sau inexacte despre starea copilului lor. Discuția cu specialiștii și alți părinți îi poate ajuta să-și dea seama că viața copilului lor va merita trăită.

În timpul sarcinii, Lenai a contactat alte mame care au trecut prin asta, care au primit același diagnostic și a reușit să găsească sprijin și alinare. Acum face același lucru pentru părinții care trec prin situații asemănătoare. Fiind proactivi, învățând ce au putut în legătură cu diagnosticul și contactând alte familii, soții Schiers au făcut ceea ce ar trebui să facă toți părinții al căror copil este diagnosticat cu vreo afecțiune.


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button