homosexualitate

Parada gay din Ottawa și degradarea spațiului public

Săptămâna trecută am mers la parada gay Pride Parade („Mândria de a fi homosexual”) din Ottawa. Nu doar că am fost, ci chiar am participat. Ați putea crede că sunt nebun. Știu, soția mea a spus același lucru.

Când editorii mei de la LifeSiteNews mi-au cerut să merg, nu m-am simțit chiar confortabil. Dar, după ce am stat și m-am gândit, am început să simt că am un fel de datorie de a participa – indiferent cât de ciudat ar putea suna asta din partea cuiva care și-a dedicat viața apărării familiei tradiționale.

Dar tocmai pentru că apăr familia, m-am gândit că trebuie să merg. Vedeți, eu scriu despre homosexualitate tot timpul. Citesc site-urile homosexuale, urmăresc activiștii și cele mai recente știri pe această temă. Am studiat cererile din agenda homosexuală și am încercat să înțeleg cum se văd lucrurile din perspectiva lor.

Dar totul se petrecea în spatele unui ecran de computer. Așa că m-am gândit: dacă am de gând să mă ocup serios de această problemă, atunci trebuie să fiu în măsură să mă implic în mod direct. Și ce loc ar fi mai bun decât parada gay?

Cred că impresia generală pe care creștinii o au despre paradă este cea a unei celebrări indecente a sexului. Cu siguranță că această părere se datorează fotografiilor pe care le găsim on-line. Dar întotdeauna am avut unele suspiciuni, gândindu-mă că de fiecare dată sunt prezentate doar fotografiile ieșite din comun. Deci, unul dintre motivele participării mele a fost să văd cu ochii mei care este adevărul.

Acum, în calitate de martor, pot să vă spun că impresia este în întregime corectă. În timp ce majoritatea privitorilor sunt îmbrăcați mai degrabă normal, printre cei care participă la paradă nu a fost deloc ciudat să văd semi-nuditate și dansuri hiper-sexualizate . Erau o mulțime de oameni, care aveau pe ei doar lenjerie de corp, alte zeci purtau ornamente de piele și am văzut cel puțin o duzină de femei topless. Am luat tot ce mi s-a dat, plecând de acolo cu o grămadă de prezervative. Acum, după ce am participat, pot să descriu parada ca pe o sărbătorire la scară mare, susținută de stat, a sexului pervers.

Glorificarea sexului ilicit este ceea ce animă întregul eveniment. Ea vine chiar și sub forma aparentă de joacă cu tunurile de apă. În condiții normale, folosirea pistolului cu apă ar fi ceva inofensiv. Dar când ești stropit de cineva care îți înmânează și prezervative, începi să te întrebi dacă nu cumva este vorba de o conotație sexuală decât de un simplu joc.

Desigur, situația se înrăutățește atunci când persoana care te stropește este chiar primarul din Ottawa. Și cred că acesta este unul dintre aspectele cele mai bolnave care m-au frapat legat de eveniment. Una este ca un grup de oameni să organizeze o paradă a sexului, și e cu totul altceva atunci când administrația locală, nu doar că permite, ci chiar o promovează, o finanțează și se alătură ei.

Mă mir că persoanele gay se mai pot gândi în continuare la ele însele, ca la o „minoritate”. Parada a fost înțesată cu membri ai instituțiilor orașului și oficiali. Au închis pentru ore bune câteva dintre străzile cele mai aglomerate din Ottawa, inclusiv Bank și Elgin, iar apoi a avut loc o petrecere zgomotoasă pe terenul primăriei. Ei au beneficiat de toate acestea pentru o sumă modică de 15.000 de dolari, și cu toate acestea, chiar au încercat, folosind presiunea publică, întârzierea plății în zilele de dinaintea evenimentului.

Așa cum stăteam cu aparatul meu de fotografiat pe stadă și priveam cum defilează Primarul, Șeful Poliției, Șeful Pompierilor și un fost Șef al Opoziției, mă gândeam la creștinii devotați care au fondat si au construit acestă mare capitală a noastră și la cât de îngroziți ar fi dacă ar fi trebuit să participe la o așa manifestație. 

John deHooge, Șeful Pompierilor
Charles Bordeleau, Șeful Poliției

De asemenea, am deplâns faptul că acest eveniment a fost oarecum considerat „de familie”. Erau copii mici ce priveau parada de pe margine, dar și zeci de copii care mergeau în interiorul paradei. M-am gândit la copiii mei și la cât de mult ne-am străduit să le protejăm inocența acestor ani ai copilăriei, atât de delicați. Mi s-a rupt inima, gândindu-mă la toată aceasă nevinovăție jefuită într-un asemenea mod. În orice societate sănătoasă un adult ar fi acuzat de abuz sexual dacă și-ar fi luat copilul la un astfel de spectacol, dar aici, Șeful Poliției făcea parte din spectacol.

La finalul paradei, doi bărbați pășeau solemn cu niște pancarde în mână căutând, cred, să arunce o rază de adevăr în întunericul zilei. Pe una din pancarde erau înscrise cuvintele Sf. Pavel către Corinteni 6: 9-10: „Nici curvarii, nici idolatrii, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”

Pe măsură ce putătorii pancardelor se apropiau, aveau parte, așa cum era de așteptat, de multă furie îndreptată împotriva lor, dar, de asemenea, am observat o notă de uimire pe fețele multora. Probabil o fascinație că cineva poate fi atât de înapoiat și în afara vremurilor. Pancardele au fost cu siguranță un contrast izbitor cu restul evenimentului.

Mă gândeam la metoda purtătorilor pancardelor. Așa cum Sf. Toma de Aquino spunea:„ceea ce este primit este primit în funcție de caracteristicile receptorului” și nu văd cum, în mijlocul festivităților, mesajul lor ar putut, eventual, să fie primit. Dar am admirat curajul de a aduce mesajul și am sperat că a fost oferit într-un spirit de dragoste.

După ce cel mai în vârstă dintre bărbați a fost ușor bruscat de doi participanți la paradă, în încercarea de a-i bloca înaintarea, m-am apropiat și am vorbit puțin cu el. Potrivit lui, oamenii au încercat să-l blocheze de mai multe ori în acea zi, dar el a rămas netulburat. „Iisus Hristos este de partea mea”, a spus el.

Cuvintele lui au rezonat în mine, deoarece și eu am invocat aceeași temelie spirituală pe tot parcursul zilei. Reflectând însă după aceea, mi s-a părut că acești oameni au fost un fel de simbol pentru trecerea Creștinismului prin lumea modernă. Pe măsură ce societatea cade din ce în ce mai mult într-o anarhie morală, cei care rămân fideli credinței par a fi tot mai mult rupți de această lume și se confruntă cu provocări tot mai mari. Dar noi vom merge înainte, știind că, așa cum a spus acel bărbat: „Iisus Hristos este de partea noastră.”

Sursă: LifeSiteNews 
 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button