O voce pentru cei care nu pot grăi

O mărturie despre ce înseamnă un sprijin oferit la momentul potrivit. În acest caz rolul celor care au încercat să ofere un ajutor prin intermediul consilierii a fost decisiv. 
Acum patruzeci și opt de ani, Shirley s-a urcat în mașină și a condus de la Denver până la Boston ca să facă avort, în afara legii. Avea deja un copil și nu își mai permitea să aibă încă o gură de hrănit. Fiind prea săracă să îl poată crește, dar și prea mândră ca să accepte ajutor social, Shirley a decis că un copil este de ajuns.

Până la urmă, nu exista prea multă durere în viața ei şi în lume în general? Chiar dacă ar fi păstrat copilul, ar fi existat posibilitatea ca acesta să nu supraviețuiască într-un cartier cu o rată a criminalității atât de mare precum era acela în care locuia ea. Violența era parte din viața de zi cu zi în acel cartier, iar Shirley se afla de obicei în mijlocul acesteia. Nu putea să dea viață unei alte ființe în această lume a durerii în care trăia… sau măcar asta își spunea ca să-și justifice intenția.

Pe lângă insulte și daune fizice, această sarcină nedorită era accidentul unei relații scurte, cu un tânăr pe care abia dacă îl cunoștea. Astfel, în loc să se rușineze de fapta sa în fața părinților ei, riguroşi practicanți ai religiei baptiste, a plecat spre Boston pretinzând că merge să își viziteze rudele. Voia să curme o viață ca să o salveze pe a ei.

Dar atunci, o voce a celor neajutorați a luat cuvântul.

Rudele lui Shirley din Boston au vorbit cu ea în numele pruncului pe care îl purta în pântece. Au încurajat-o să ducă sarcina până la sfârșit, promițându-i că nimic rău nu se va întâmpla și că totul va fi bine.

În cele din urmă, vestea a ajuns și la urechile părinților  care au încercat să vorbească cu ea spunându-i că o vor ajuta să crească acest copil. De asemenea, au rugat-o să se întoarcă la Denver pentru a putea fi alături de ea atunci când acesta se va naște.

Până și copilul său de șase ani i-a luat apărarea bebelușului. Atunci când a aflat că mama lui este însărcinată i-a spus cât este atât de nerăbdător să îl cunoască. Își dorea foarte mult un frățior sau o surioară.

Toate aceste voci au grăit împreună, nu în favoarea unui „fetus” ci pentru o viaţă ce se forma în pântecele lui Shirley. Toate aceste voci au vorbit pentru… mine.

Da, Shirley a fost mama mea. A străbătut jumătate din America ca să facă un avort, și probabil l-ar fi făcut dacă nu erau aceste voci să vorbească pentru mine. Mulțumesc Domnului pentru asta. Slavă Domnului că s-a răzgândit.

Nu știu părerea dumneavoastră despre problema avortului, dar pot să vă spun că viața este neprețuită.  Dacă sunteți în favoarea lui, vă provoc să meditați puțin asupra acestei probleme, dar din perspectiva copilului nenăscut. Acesta nu este doar carne și țesut. Sunt ființe gata de a se naște, create după asemănarea lui Dumnezeu gata să cunoască lumea. Da, unii vor trece prin multe greutăți dacă se nasc în această lume decăzută dar merită măcar șansa de a dovedi că le pot face față. Mă bucur că eu am avut această ocazie.

Da, am crescut într-o lume a violenței și a sărăciei. Și nu, nu mi-am cunoscut niciodată tatăl. Dar printre aceste fărâme de suferință mi-am găsit adevăratul părinte, pe Cel Ceresc. Și a folosit această lecție dură ca să poată sădi în inima mea dragostea pentru viață și pentru Hristos. Prin slava Lui am reușit să îmi conduc mama către Hristos când aveam doar cincisprezece ani. Deși este acum în ceruri uneori am impresia că simt cum mă încurajează sprijinindu-se de balustrada cerului, fericită că a ales viața.

Datorită acestei decizii, am fost binecuvântat să pun bazele construirii unei biserici și să pot iniția un program numit „Îndrăzneşte să dăruieşti”. Datorită acestui program, am avut onoarea de a mobiliza o mulțime de adolescenți din toată America pentru a deveni apostoli ai speranței într-o lume întunecată.

Nu aș fi avut niciodată șansa să fac asta dacă așfi murit înainte de a mă naște. Nici dacă ceilalți nu ar fi vorbit pentru mine atunci când eram în pântecele mamei.

Fiți și dvs. voci pentru cei nenăscuți și sfătuiți femeile însărcinate. Nu le judecați și nu le învinovățiți, ci convingeți-le să nască bebelușul. Rugați-vă pentru ele și aduceți-le către Iisus Hristos ca astfel să le poată strecura credința în suflet.

Făcând aceasta putem influența modul de percepție asupra lumii, moralitatea, politica și practicile noastre. Cred că este una din cele mai mari probleme de justiție socială a generației noastre.

Luați cuvântul. Oferiți speranță. Alegeți viața. 

Greg Stier

*
Forty eight years ago Shirley got into a car and drove from Denver to Boston to have an illegal abortion. She already had one child and couldn’t afford another mouth to feed. Too poor to fully provide but to proud for government assistance, Shirley decided that one was enough.


After all, wasn’t there already too much pain in her world, too much pain in the world? Even if she decided to keep the baby there was a good chance he/she wouldn’t survive in the high crime rate area where she resided. Violence was part of her neighborhood ritual and Shirley was often at the epicenter of it. She couldn’t bring another life into her world of pain…or that’s what she tried to convince herself of anyway.


To add insult to psychological injury, this unwanted pregnancy was the accidental result of a short term relationship with a guy she hardly knew. So, instead of shaming herself in front of her strict Baptist parents, she escaped to Boston under the guise of visiting relatives. She would take a life and save her life in the process.


But then a voice for the voiceless intervened.


Shirley’s relatives in Boston spoke to her on behalf of the baby in her womb. They encouraged her to go through with the pregnancy with the promise that everything would work out just fine.


Eventually, her parents heard that Shirley was pregnant. They got ahold of her and told her that they would help her raise the baby. They begged her to come back to Denver so that they could be there when he/she was born.


Even her six year old son was a voice for this little baby. When he discovered his mommy was pregnant with a future sibling he told her that he couldn’t wait! He really wanted a brother or sister.


All of these voices combined to speak on behalf of, not some gestating „fetus”, but a real person developing in Shirley’s womb. All of these voices spoke on behalf of, well…me.


You see, Shirley was my mom. She traveled more than half way across America to abort me and she probably would have if those voices had not intervened on my behalf. I thank God they did. I thank God she didn’t.


I don’t know where you are on the issue of abortion, but I do know this…life is precious. If you are pro-abortion I challenge you to take a second look at this important issue, but this time through unborn eyes. These pre-born people are not globs of flesh and tissue. They are yet-to-be-born human beings, made in the image of God and created to experience life. Yes, some of them will have severe challenges if they are born into this fallen world, but they deserve a chance to face those challenges. I’m glad I got that chance.


Yes, I was raised poor and in a violent neighborhood. No, I never knew my dad. But, through the ashes of these struggles I met my real daddy, my heavenly Daddy. And He used my rough upbringing to forge in me a passion for life and a heart for the gospel. By His grace I was able to lead my mom to Christ when I was only fifteen years old. I’ll never forget the look of guilt flush from her face when she said „yes” to Jesus while smoking her cigarette that day. Although she is now with the Lord I think I can feel her cheering me on as she leans over the banister of heaven, grateful that she chose life.


Because she chose life I’ve been blessed to plant a church and start a ministry called Dare 2 Share. Through the Dare 2 Share conferences I’ve had the honor of mobilizing arenas full of teenagers across America to become agents of hope in a dark world.


I would have not been able to do any of this if I would have died before I was born. I would have not been able to do any of this if others hadn’t been a voice for me when I was still in my momma’s womb.


Be a voice for the voiceless with the women you know who are pregnant. Don’t judge or guilt trip them but gently persuade them to have the baby. Pray for them and introduce them to Jesus Christ so that he, through His Holy Spirit, can whisper conviction into their hearts.


Being a voice for the voiceless should influence our worldviews, our morals, our politics and our practices. I’m convinced it is one of the greatest social justice issues of our generation.


Speak up. Give hope. Choose life.


Greg Stier


Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citițaici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

, , , , , , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns