O nouă tehnologie permite supravieţuirea copiilor născuţi prematur chiar şi la 5 luni / 17 Noiembrie, Ziua Internaţională a Copiilor Născuţi Prematur

adrianna-graduation

foto: Adrianna Mancini

de Ştiri pentru viaţă, 19 noiembrie 2014

Adrianna Mancini a împlinit anul acesta 20 de ani. Pasionată de desen de când se ştie, studiază acum animaţia la Rochester Institute of Technology din New York.

S-a grăbit mult să ajungă pe lume, aşa că s-a născut cu patru luni mai devreme decât îi era sorocul. Nu era mai mare decât o păpuşă Barbie şi cântărea 680 de grame. Indicele APGAR era 1 din 10. La scurt timp după naştere, prognoza ei de supravieţuire s-au redus la 5%.

Şansa fetei a fost că mama ei făcea parte din personalul medical al Spitalului Universitar Jefferson din Philadelphia şi cunoştea cercetările experimentale la care lucra colegul ei, dr. Jay Greenspann, împreună cu dr. Thomas Shaffer, de la Universitatea Temple din Philadelphia. Deşi încă nu se cunoşteau pe deplin efectele secundare ale unei astfel de proceduri, ea le-a cerut colegilor să îi aplice fetiţei, care nu avea încă plămânii suficient de dezvoltaţi, metoda lor experimentală de ventilare lichidă a plămânilor.

Tehnologia presupunea introducerea în plămânii bebeluşului de lichide numite perfluorocarburi oxigenate, care transportau oxigenul în sângele copilului exact în acelaşi fel în care acesta era obişnuit să respire în lichidul amniotic din burta mamei. Această procedură medicală, care seamănă foarte mult cu continuarea gestaţiei în afara uterului, a fost numită ectogeneză.

Procedura a salvat-o pe Adrianna, ca şi pe alţi 12 copii, dispunând de un potenţial uriaş de îmbunătăţire a stării prematurilor şi chiar de salvare a vieţii lor.

Cifrele făcute publice de Salvaţi Copiii spun că naşterea prematură este principala cauză de mortalitate infantilă – peste un milion de bebeluşi născuţi prematur mor anual în lume.

Cu toate acestea, în 2012, postul de televiziune Fox News, care a realizat un reportaj emoţionant despre Adrianna Mancini, a relatat că Agenţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA (FDA) nu a aprobat niciodată această tehnologie medicală pe motiv că este prea riscantă şi costisitoare. Aceasta nu a împiedicat, desigur, folosirea ei în domeniul militar.

Ca o ironie, deşi tehnologia nu a putut găsi sprijinul pentru a fi aprobată cu utilitate în sistemul public de sănătate, marile corporaţii nu au avut o problemă să obţină aprobare pentru folosirea ei. Numai că nu cu aplicabilitate în salvarea vieţii copiilor concepuţi în mod natural, ci pentru a produce copii în eprubetă, pe care apoi să îi gesteze în utere artificiale, care le vor scuti pe „mamele” din viitorul apropiat de inconvenientul purtării propriului copil în pântece.

artificialwomb

Unele feministe se grăbesc să salute o astfel de posibilitate ca o eliberare a femeii din „sclavia casnică”, în timp ce altele spun că această procedură îi răpeşte de fapt femeii un privilegiu şi un drept sacru.

Unele voci avertizează că nu-i poţi răpi copilului intimitatea cu propria mamă fără a exista grave consecinţe pentru dezvoltarea lui ulterioară ca persoană umană.

Dar ideea e mană cerească pentru adepţii transumanismului, care proclamă moartea oamenilor ca specie prin transformarea lor într-o rasă superioară cu ajutorul ştiinţei şi tehnologiei.

Peste un deceniu, angajatele de la Facebook sau alte corporaţii similare vor avea în planul de sănătate oferit de angajator şi posibilitatea de a apela la ectogeneză la orice vârstă, nu doar de a-şi congela ovulele la vârsta deplinătăţii capacităţii lor reproductive.

La fel, ectogeneza ar putea ajuta cuplurile de acelaşi sex să aibă copii fără a mai apela la controversata metodă a închirierii unui uter (adică al unei mame gestante de împrumut).

Dar poate că cel mai important aspect ar fi că ar putea schimba profund felul în care este perceput corpul femeii şi identitatea acesteia ca femeie. Procedura va avea, în viitorul apropiat, un impact major asupra a ceea ce societatea noastră numeşte „drepturile reproductive”, un ansamblu de legi în care cel mai adesea copilul nenăscut nu figurează nicăieri ca fiinţă umană liberă şi înzestrată cu drepturi, dintre care cel mai important ar fi dreptul la viaţă.

Şi, în toată această dezbatere de etică ce zguduie lumea academică, toţi uită că prima aplicabilitate a tehnologiei respective ar fi în salvarea unor copii cât se poate de reali, care sunt în suferinţă şi mor, în timp ce marile corporaţii de biotehnologie şi reproducere asistată se pregătesc să le vândă tehnologia unor clienţi cu dare de mână, pentru a-şi împlini nişte vise himerice sub formă de copii născuţi în mod artificial, ca nişte produse de serie.

Surse: Revista Reader’s Digest (iunie 2006 pentru ediţia americană, octombrie 2006 în ediţia românească), Thomas Jeffferson University, LinkedIn, Vice.com

 

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns