Motivația cercetării pentru Shinya Yamanaka, cel care a primit premiului Nobel pentru descoperirea celulelor stem adulte, a fost să nu distrugă embrioni!

Shinya Yamanaka
Premiul Nobel pentru Medicină a fost acordat în anul 2012 cercetătorului Shinya Yamanaka, pentru descoperirea celulelor stem pluripotente, motivația fiind că ”au descoperit modul în care celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente”. Alături de el a primit acest premiu cercetătorul John Gordon, care în 1962 a descoperit că specializarea celulelor este reversibilă.
 
Descoperirea lui John Gordon, utilă în perspectiva regenerării unor organe alterate, a deschis însă drumul uciderii a milioane de embrioni umani, căci celulele care erau folosite în cercetări erau luate de la embrioni.
Shinya Yamanaka s-a născut în 1962, exact anul acestei descoperiri. Contribuția lui în este deosebit de importantă, nu doar din punct de vedere tehnic, ci mai ales datorită motivației. Shinya Yamanaka a încercat, și a reușit, să obțină celule pluripotente din celule adulte pentru a nu distruge embrioni. El a luat în considerare faptul că viața umană începe în momentul concepției și distrugerea ei, în orice stadiu, reprezintă uciderea unei ființe umane.
 
Succesul lui, dincolo de controversele despre care puteți citi în articolul de mai jos, datorat utilizării în cursul cercetării a unor celule provenite dintr-un lanț de celule inițiat din rinichii unui copil avortat în 1971, este deosebit de important. El arată că un om de știință poate avea succes și dacă ține cont de criteriul etic, mai ales atunci când este o viață de om în joc.
 
Shinya Yamanaka a avertizat și asupra modei tratamentelor cu celule stem, în stadiul actual al cercetărilor multe dintre ele nefiind fundamentate și putând fi deosebit de riscante pentru pacienți. Inclusiv cercetările sale reprezintă un început, ele nefiind încă suficiente pentru tratamentul pacienților.
 
Împreună cu soția, a doua zi după anunțarea primirii Nobelului
A doua zi după aflarea veștii, a susținut o conferință de presă alături de soția sa, Chika, cu care a fost coleg în școala generală și la liceu, în care a mulțumit soției și celor două fete ale lor pentru sprijinul acordat. ”M-a întărit mereu zâmbetul fiicelor mele atunci când mă întorceam acasă”.
 
Centrul de cercetare în care lucrează, Center for iPS Cell Research and Application al Univesrității Kyoto, este unul mic și cu o finanțare modestă. La început nu era decât el și trei studenți. dar motivația e fost deosebit de importantă.
Lumea apărătorilor vieții copiilor nenăscuți dezbate vestea acordării premiul Nobel pentru celulele stem adulte
de Hilary White   22 octombrie 2012 (LifeSiteNews.com) – apărătorii vieţii dezbat acordarea premiului Nobel pentru medicină doctorului Shinya Yamanaka, cel care a descoperit celulele stem pluripotente induse (celule iPS), unii dezaprobându-i făţiş munca, iar alţii văzându-o ca pe un factor favorizant dezvoltării tehnologiei medicale etice.

În  2007, Yamanaka, un cercetător al Universităţii din Kyoto, a publicat un studiu în revistele „Nature” şi „Stem Cell”, anunțând că echipa sa de cercetători a creat celule stem asemănătoare celor embrionare din celule epiteliale prelevate de la şoareci. Metoda pe care a dezvoltat-o, folosind o serie de patru gene ca să reprogrameze celulele, a fost aclamată în întreaga lume ca o posibilă soluţie la practica lipsită de etică de a folosi embrioni umani vii ca să se obţină celule stem pluripotente, adică celule care pot fi reprogramate să devină orice tip de ţesut în organism.
 
Până la această descoperire, lumea ştiinţifică era ferm convinsă în marea ei majoritate că celulele stem adulte prezentau limitări, numai celulele stem provenite din embrioni umani fiind suficient de versatile încât să producă toate tipurile de ţesut necesar în tratamentele medicale.
 
La auzul anunţului acordării premiului Nobel făcut public de comitetul suedez la data de 8 octombrie, American Life League (Liga Americană pentru Viaţă, ALL) s-a grăbit să conteste acordarea premiului în presă. ONG-ul american pro-viaţă a lăudat virtuţile celulelor stem adulte, dar în acelaşi timp şi-a manifestat îngrijorarea privind sursa care este folosită pentru a produce genele destinate să reprogrameze celulele. Unii dintre contestatari au observat că echipa doctorului Yamanaka a folosit în cercetările ei infama serie celulară HEK 293, care a fost obţinută din celule prelevate din rinichii unui copil avortat în anul 1971.
 
„În faţa unui subiect de discuţie atât de complicat trebuie să fim vigilenţi” a spus ALL. „Jargonul ştiinţific şi premiile de prestigiu nu vor putea ascunde adevărul. Este un gest criminal şi profund lipsit de etică să încurajăm omorârea de fiinţe omeneşti nenăscute cu scopul de a înlesni cercetarea ştiinţifică.”
Totuşi părerile celor care promovează viaţa rămân împărţite, iar de vreme ce descoperirea doctorului Yamanaka este revoluţionară în momentul de faţă, este foarte probabil ca părerile să rămână aşa încă mult timp de acum înainte.
În timp ce American Life League condamna descoperirea, E. Christian Brugger, titularul catedrei de Teologie morală a Școlii Teologic „St. John Vianney” din Denver, a scris în revista „National Catholic Register”: „Majoritatea descoperirilor ştiinţifice pot fi folosite spre rău, mai ales când sunt folosite în moduri care vatămă sau distrug viaţa omenească, dar atât timp cât obţinerea de celule stem pluripotente din celule somatice prin procedeul reprogramării nu implică producerea, distrugerea sau experimentarea pe embrioni umani, cercetarea privind celulele iPS îmi pare a fi lipsită de orice controversă morală.”
 
Doctorul David Prentice, cercetător marcant al Family Research Council  şi fost profesor de ştiinţe ale naturii la Indiana State University, a intervenit să susţină cercetările doctorului Yamanaka, subliniind că cercetarea cu celule stem adult este încă „etalonul aur” în domeniu şi că celule stem adult deja sunt folosite într-o varietate de tratamente medicale.
 
O serie de bloggeri susţinători ai vieţii l-au criticat pe Yamanaka pentru că a folosit HEK 293, o linie de celule vândută de furnizorii de tehnologii biomedicale şi folosită în mod curent în cercetările din domeniul biotehnologiei. Deşi utilizarea acestor celule este dezaprobată de către majoritatea celor care promovează viaţa ca fiind lipsită de etică, alţii au susţinut că principiul „pactizării de la distanţă cu răul” poate fi aplicat şi folosirii de tratamente şi vaccinuri obţinute din celule HEK 293. În februarie 2009, Robert Vasa, un episcop romano-catolic din Oregon, puternic promotor al vieţii, a declarat că vaccinurile create din  celule HEK 293 pot fi folosite de catolici cu o  intenţie bună, având în vedere distanţa în timp şi spaţiu dintre producerea acestor vaccinuri şi avortarea copilului.
Rebecca Taylor, un expert în biotehnologie moleculară, autorul pro-viaţă al blogului de bioetică „Mary meets Dolly”, a condamnat faptul că doctorul Yamanaka a folosit în cercetările sale celule HEK 293, dar a precizat că „celulele iPS nu sunt imorale în sine”.De asemenea, a mai adăugat că de vreme ce „linii celulare cu origine ilicită au fost folosite în procesul dezvoltării acestei tehnologii (şi, din păcate, încă sunt folosite în multe alte arii de cercetare) ar trebuie să dezaprobăm folosirea acestor linii celulare, iar nu celulele iPS în sine”.
 
În urmă cu mai mult timp, cercetările doctorului Yamanaka s-au bucurat de o primire călduroasă în comunitatea ştiinţifică ca fiind atât un mare progres ştiinţific cât şi o soluţie la controversa privind celulele stem embrionare. Doctorul Ian Wilmut, expertul care a creat-o pe Dolly, prima oaie clonată, a declarat mass-mediei britanice în anul 2007 că descoperirea doctorului japonez va pune capăt încercărilor de a clona embrioni cu scopul de a obţine celule stem, subiect problematic atât din punct de vedere moral, cât şi practic. Dr. Wilmut a declarat că va renunţa la experimentele cu clone şi se va alătura în schimb muncii doctorului Yamanaka.
 
La acea dată unii dintre experţii din domeniu susţinători ai vieţii au fost reticenţi în a aproba fără rezerve munca doctorului Yamanaka, motivând că au nevoie să monitorizeze mai mult timp metodele acestuia pentru a fi siguri că nu vor apărea probleme neprevăzute. În 2009, doctorul Dianne Irving, expert în bioetică la Georgetown University, a declarat pentru LifeSiteNews.com: „Dacă se poate demonstra că cercetarea este într-adevăr efectuată cu o înaltă acurateţe şi că nu implică folosirea de DNA embrionar sau de material fetal în orice stadiu s-ar afla, atunci ar trebui să-i acordăm cel puţin o şansă”.
 
A mai adăugat că este nevoie de o verificare suplimentară a procedurilor folosite pentru a ne asigura că folosirea de celule iPS nu degenerează în crearea de celule stem totipotente, adică acele celule care se pot dezvolta într-un embrion. Doctorul Irving s-a arătat reticentă şi cu privire la folosirea celulelor HEK.
Chiar explicaţiile date de doctorul Yamanaka privind propriile motivaţii au fost echivoce. La vremea când descoperirea sa era tipărită în revistele „Nature” şi „Cell Stem”, Yamanaka îi îndemna pe ceilalţi cercetători să nu renunţe la folosirea de embrioni umani în cercetări. Totuşi, în acelaşi timp, a declarat într-un interviu pentru ziarul „The London Times” că „Nu sunt necesare nici ovule, nici embrioni. Şi nu le-am folosit niciodată în cercetările mele”.
 
În 2007, într-un interviu pentru „The New York Times” a spus referitor la momentul în care a privit un embrion la microscop într-o clinică de fertilizare:  „Când am văzut embrionul, mi-am dat seama brusc ce mică diferenţă era între acesta şi fetele mele. M-am gândit că nu mai putem să continuăm să distrugem embrioni în cercetările noastre, că trebuie să existe o altă cale”.
În 2006, profesorul Yamanaka a spus că problematica etică l-a motivat să descopere secretul obţinerii de celule stem pluripotente din celule diferenţiate provenite de la un pacient, o metodă care a rezolvat şi problema răspunsului imunitar.
 
Realizarea sa a fost salutată luna aceasta de către Julian Săvulescu, directorul Centrului Uehiro pentru Etică aplicată a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Oxford şi un bioetician utilitarist care a încurajat în mod repetat folosirea de embrioni umani în cercetare. Săvulescu a spus pentru postul naţional de radio din S.U.A. că: „Doctorul Yamanaka a luat în serios neliniştile oamenilor privind moralitatea cercetărilor cu embrioni şi a deviat traiectoria cercetării pe o cale care este acceptabilă pentru toată lumea”.
 
”El merită nu numai premiul Nobel pentru Medicină, ci și premiul Nobel pentru Etică.”
 

, , , , , , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns