miracolul vieţii

Miros de ploaie

sarcin[
foto: freedigitalphotos.net

Un vânt răcoros de martie „dansa” aproape de miezul nopții  în Dallas, când medicul a intrat în micuța cameră a spitalului, unde era Diana Blessing. Era încă amețită de la operație.

Soțul ei, David, îi ținea mâna, în timp ce se pregăteau să primească ultimele vești.

În după-amiaza acelei zile de 10 martie 1991, apariția complicațiilor a forțat-o pe Diana, care era în a 24-a saptamână de sarcină, să fie supusă unei operații de cezariană, de urgență pentru a da naștere micuței lor fiice, Dana Lu Blessing.

La numai 30 cm lungime și cântărind numai 700 de grame, știau deja că era periculos de prematură.

                          C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (19).jpg                     C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (18).jpg

Totusi, cuvinte blânde ale medicului au căzut ca niște bombe.

„Nu cred că o să reziste”, a spus el, cât de amabil a putut.

„Există doar o șansă de 10 la sută să supraviețuiască peste noapte și, chiar și așa, dacă printr-o mică șansă va trăi, viitorul ei ar putea fi unul cumplit.”

                          C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (17).jpg                         C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (16).jpg

Amorțiți de neîncredere, David si Diana au ascultat cum medicul a descris problemele devastatoare cu care Dana s-ar confrunta în cazul în care ar supraviețui.

S-ar putea să nu mergă niciodată, să nu vorbescă niciodată, va fi probabil oarbă, și ar fi cu siguranță predispusă la alte condiții dezastruoase, de la paralizie cerebrală până la retard mental total, și a așa mai departe.

                         C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (15).jpg                       C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (13).jpg

„Nu! Nu! „a fost tot ce a putut să spună Diana.

Ea si David, împreună cu fiul lor Dustin în varstă de 5 ani, au visat mult timp la ziua când vor avea o fiică și vor deveni o familie de patru membri.

C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (14).jpgAcum, în doar câteva ore, acest vis se destrăma.

Dar, după ce au trecut acele prime zile, o nouă agonie a început pentru David si Diana.

Deoarece sistemul nervos subdezvoltat al Danei era neformat, cel mai ușor sărut sau mângâiere, intensifica disconfortul ei, așa că nici măcar nu puteau să-și legene fetița la piept, să-i ofere puterea dragostei lor.

Tot ce puteau face, în timp ce Dana se lupta singură sub lumina ultravioletelor în încurcătura de tuburi și fire, a fost să se roage ca Dumnezeu să rămână aproape de prețiosa lor fetiță.

Nu a existat niciun moment evident în care situația Danei să se fi schimbat dintr-odată în bine.

                                                       C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (12).jpg

Dar pe măsură ce săptămânile treceau, ea a câștigat încet un gram în greutate aici și un gram de putere acolo.

În cele din urmă, când Dana a împlinit două luni, părinții ei au putut să o țină în brațe pentru prima dată.

                                   C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (11).jpg                            C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (9).jpg

După alte două luni, deși medicii au continuat blând, dar serios să-i avertizeze că șansele ei de supraviețuire, și cu atât mai puțin de a avea o viață normală, erau aproape zero, Dana a plecat acasă de la spital, așa cum mama ei a prevăzut.

Cinci ani mai târziu, Dana era o fetiță minionă, dar cu ochișori gri strălucitori și o incontestabilă poftă de viață.                          C:\Documents and Settings\Zoica\Desktop\securedownload (7).jpg

Nu dădea niciun semn de vreo deficiență mentală sau fizică. Pur și simplu, ea era exact cum ar fi o fetiță normală și chiar mai mult. Dar finalul ei fericit este departe de sfârșitul poveștii ei.

Într-o după-amiază arzătoare, în vara anului 1996 în apropierea casei sale din Irving, Texas, Dana stătea în poala mamei sale într-un parc local, unde fratele ei, Dustin, se antrena cu echipa de baseball.

Ca de obicei, Dana vorbea non-stop cu mama ei și cu alți adulți care erau în apropiere, când dintr-o dată a tăcut. Încrucișându-și brațele peste piept, micuța Dana a întrebat, „Simți mirosul?”

Adulmecând aerul și detectând apropierea unei furtuni, Diana răspunse, „Da, miroase a ploaie.”

Dana a închis ochii și a întrebat din nou: „Simți mirosul?”

Încă o dată, mama ei a răspuns, „Da, cred că suntem pe cale să ne udăm. Miroase a ploaie. „

Captivată însă de acel moment, Dana clătină din cap, se bătu pe umerii subțiri cu mâinile ei mici și cu voce tare a anunțat,

„Nu, miroase a El. Miroase cum miroase Dumnezeu, atunci când îți pui capul pe pieptul Lui. „

Lacrimi umplură ochii Dianei, în timp ce Dana sări jos fericită, să se joace cu ceilalți copii.

Înainte să înceapă ploaia, cuvintele fiicei sale au confirmat ceea ce Diana și toți ceilalți membrii ai familiei Blessing au știut, cel puțin în inimile lor, în tot acel timp.

În acele zile și nopți lungi ale primelor sale două luni de viață, atunci când nervii ei au fost prea sensibili pentru ca ei să o poată atinge, Dumnezeu o ținea pe Dana pe piept, și parfumul dragostei Lui, ea și-l amintește atât de bine.

Sursa: mainideschise.org

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.

 

 

Taguri

Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *