Mintea periculoasă a lui Peter Singer

Singer1

de Joe Carter, din revista First Things

Ochelarist, chelios şi slab, universitarul australian Peter Singer pare tipicul profesor de facultate. Figura lui neostentativă nu-ţi va da de bănuit niciodată că în mintea lui se ascund unele dintre cele mai controversate idei din lumea academică americană.

Singer şi-a petrecut viaţa justificând ceea ce este de nejustificat. Este părintele fondator al mişcării de emancipare a animalelor şi pledează pentru „curmarea discriminării actuale pe bază de specie împotriva tratării cu seriozitate a intereselor animalelor non-umane”. Este şi un apărător al uciderii vârstnicilor (care suferă de demenţă), a uciderii nou-născuţilor (pentru aproape orice motiv, până la vârsta de doi ani), un avocat al necrofiliei (presupunând că aceasta este consensuală) şi al zoofiliei (presupunând-o şi pe aceasta a fi consensuală).

Dacă ar fi fost profesor de liceu, cel mai probabil că vederile sale ar fi stârnit îngrijorarea părinţilor, care l-ar fi considerat inadecvat pentru a le preda adolescenţilor noţiuni de etică. Dar Singer este profesor la facultate, aşa că nu are decât să aştepte câteva luni, până ce absolvenţii de liceu intră la facultate, pentru ca apoi să-şi profereze viziunea despre lume în faţa lor, care abia acum îşi formează una proprie.

Turnul de fildeş al mediului academic devine tot mai tolerant la psihopatologia deghizată în filosofie, ceea ce explică de ce acest filosof a fost onorat cu posturi la universităţi de elită de pe trei continente. În prezent este profesor de bioetică la catedra DeCamp a Centrului pentru Valori Umane de la Universitatea Princeton.

Citeşte şi Universitatea din Bucureşti acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susţinător al infanticidului

În ciuda faptului că Singer promovează o filozofie incoerentă şi inconstantă, este inexplicabil de influent. A lucrat ca editor la publicaţii prestigioase de filosofie, a avut multe apariţii televizate şi chiar a semnat capitolul despre etică din Enciclopedia Britannica. New England Journal of Medicine a afirmat că are „mai mult succes în realizarea de schimbări în comportamentul acceptat decât orice alt filosof de la Bertrand Russell încoace”, iar The New Yorker l-a numit cel mai influent filosof în viaţă. Totuşi, cea mai dubioasă influenţă prin care s-a remarcat a fost inspiraţia pe care i-a oferit-o activistei pentru „drepturile animalelor” Ingrid Newkirk să înfiinţeze organizaţia People for the Ethical Treatment of Animals ( Oameni pentru Tratarea Etică a Animalelor – PETA). Ca să ştiţi pe cine să daţi vina data viitoare când mai vedeţi vreo celebritate pozând goală pentru a face lumea să conştientizeze demnitatea chinchilelor.

Poate că această notorietate nejustificată explică de ce oameni de altfel serioşi, printre care şi destui creştini, cred că Singer trebuie privit ca un gânditor formidabil. Universitatea Oxford chiar a organizat o conferinţă în 2011 intitulată „Christian Ethics Engages Peter Singer”. (…)

Ziarul The Guardian a relatat că dialogul „a fost izbitor prin consens, mai ales în ceea ce priveşte cauzele comune împărtăşite deopotrivă de creştini şi de utilitarişti: sărăcia globală, exploatarea animalelor şi schimbările climatice”.

Tocmai în această din urmă chestiune conferinţa s-a dovedit cel mai interesantă. Singer a recunoscut că tipul său de utilitarism, „utilitarismul de preferinţă“, se străduieşte să abordeze complexitatea problemei schimbărilor climatice. În plus, pentru a reuşi acest lucru, etica lui mai are nevoie de un element care de altfel caracterizează în mod natural etica creştină. Aceste element este găsirea răspunsului dacă există imperative morale care pot fi considerate adevărate în mod obiectiv.

Schimbările climatice reprezintă o provocare la adresa utilitarismului din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, problema reducerii amprentei de carbon a umanităţii e legată de problem creşterii populaţiei umane. Cu cât sunt mai mulţi oameni, cu atât mai greu este să abordezi problema schimbărilor climatice. acest fapt îl cam jenează pe utilitaristul de preferinţă, care ar fi tentat să argumenteze că existenţa a tot mai multor fiinţe sensibile care se bucură de viaţă şi „îşi realizează preferinţele” reprezintă „un lucru bun”. După cum afirmă Singer în noua ediţie a cărţii sale, Practical Ethics : „Am descoperit că nu pot să mai susţin cu încredere că poziţia mea din ediţia anterioară, bazată exclusiv pe utilitarismul de preferinţă, oferă un răspuns satisfăcător la astfel de dileme”.

Citeşte şi Societatea civilă şi părinţii copiilor cu dizabilităţi cer Universităţii din Bucureşti să nu omagieze un susţinător al infanticidului

Unul din cele mai „binevoitoare şi inocente” lucruri care se pot spune despre Singer e că s-ar putea să nu creadă cu adevărat în unele dintre concluziile la care îl conduc propriile argumente. Decizia sa de a abandona o întreagă poziţie filosofică deoarece aceasta nu corespunde cu vederile sale despre schimbările climatice face doar parte, probabil, „din felul lui de a fi, marca Singer”. A arunca la gunoi o premisă controversată refuzând să o urmăreşti până la concluzia ei raţională e strategia sa tipică. Se pare că îi plac exclamaţiile de oroare care se aud din public, în timp ce ne face cu ochiul, de parcă nici el nu ar crede în afirmaţiile lipsite de logică pe care însuşi le face. De exemplu, Singer pretinde că „uciderea unui nou-născut nu echivalează niciodată cu uciderea unei persoane”. Ulterior adaugă că asta nu înseamnă că e în regulă să ucizi un astfel de copil. Uciderea unui copil, din punctul lui de vedere, este greşită numai în măsura în care îi ofensează pe părinţii acestuia şi vine împotriva voinţei lor.

Citeşte şi Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire şi de ce să experimentăm pe bebeluşi orfani mai degrabă decât pe animale

El mai pledează şi pentru eutanasierea victimelor demenţei, deoarece îngrijirea lor necesită resurse care ar putea fi folosite mai bine „în scopuri mai meritorii” – poate pentru a le plăti onorarii vorbitorilor de la o conferinţă despre eutanasie. Dar, când propria mamă a lui Singer a făcut boala Alzheimer, el a pretins că situaţia ei era „diferită”: „Cred că asta m-a făcut să văd cât de grele sunt problemele cuiva care are o astfel de afecţiune”.

Ceea ce îl face pe Singer nu doar controversat, ci şi periculos este că i se permite să deschidă cale pentru cei care nu vor mai avea atâtea menajamente în a urma argumentele lui până la concluzia lor logică. Acum, la vârsta matură de 65 de ani, Singer ar putea adopta, în fine, vederi despre moralitate pe care majoritatea le-am deprinsă încă de la grădiniţă. Dar alţi utilitarişti de preferinţă ar putea să nu fie la fel de flexibili sau ezitanţi când va fi vorba să acţioneze conform propriilor credinţe. Tratând vederile iraţionale, imorale şi psihopate ale lui Singer ca pe orice poziţii apărate de oameni rezonabili nu facem decât să contribuim la normalizarea eticii anti-raţionale.

Ca şi în cazul lui Ayn Rand, ne putem întreba: Suntem noi dispuşi să devenim responsabili pentru că am împins lumea să adopte o viziune anti-creştină despre viaţă?

Unii ar putea spune că nu e cazul lui Singer. Dar de ce? Chiar şi el pare să recunoască uneori că premisele sale duc adesea al concluzii care nu se susţin. Atunci de ce confraţii săi din lumea academică îl tratează ca pe un egal al lor din punct de vedere intelectual şi filosofic?

În trecut au fost unii care credeau că ideile lui trebuie combătute. Însă a devenit de mult evident că Singer nu este nici onest din punct de vedere intelectual, nici nu merită să intri cu el în dezbatere. Bănuiesc că mulţi creştini care încă îl mai consideră drept un gânditor şi nu un clovn o fac de teamă să nu devină nepopulari.

Prea mulţi creştini din mediul academic se tem că, dacă afirmă că nu merită să se discute de Singer la modul serios, vor fi marginalizaţi. Deşi ignoră fără probleme rasiştii, antisemiţii şi alţii asemenea, universitarii noştri se simt obligaţi să-i arate respect unui om ale cărui vederi, dacă ar fi puse în practică, l-ar face pe Saddam Hussein să pară inofensiv. (…)

Deşi este necesar să luăm în considerare şi să dezbatem vederi nepopulare, ar trebui să existe un standard minim pentru discursul din domeniul eticii, fie că ne aflăm într-un loc de joacă de la grădiniţă, fie în sălile de conferinţă de la Princeton. Sunt anumite aspecte morale aproape universal recunoscute ca fiind în mod evident greşite de către cei care sunt în deplinătatea facultăţilor mentale. Violul este greşit, torturarea copiilor pentru distracţie este în mod obiectiv rea din punct de vedere moral, iar Holocaustul nu a fost doar o violarea eticii utilitare, ci şi un eveniment de o mare şi gravă răutate. Dacă cineva nu poate răspunde la aceste standarde morale de bază, poate fi ignorat fără probleme, indiferent ce instituţie academică de prestigiu  îl are pe statul de plată.

De prea mulţi ani se dă atenţie sofismelor strâmbe ale lui Singer, care sunt dezbătute de unele din cele mai strălucite minţi din ţară. E timpul să punem capăt acestui nonsens. Haideţi să îi dăm temă unui boboc de la filosofie ca să respingă argumentele lui Singer, iar noi, ceilalţi, să acţionăm pentru a curma obiceiul oamenilor serioşi din punct de vedere moral şi intelectual de a mai promova idei proaste.

Joe Carter, editor la revista online First Things şi co-autor al volumului How to Argue Like Jesus: Learning Persuasion from History’s Greatest Communicator („Cum să argumentezi ca Iisus: Să învăţăm persuasiunea de la cel mai bun comunicator din istorie”)

 

„Dosarul Peter Singer”:

Universitatea din Bucureşti acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susţinător al infanticidului

Societatea civilă şi părinţii copiilor cu dizabilităţi cer Universităţii din Bucureşti să nu omagieze un susţinător al infanticidului

Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire şi de ce să experimentăm pe bebeluşi orfani mai degrabă decât pe animale

Mintea periculoasă a lui Peter Singer

Universitatea din Bucureşti îşi reiterează susţinerea pentru Peter Singer

Mi-e rușine cu Universitatea din București!

Directorul CCEA: Să-l interzicem pe Peter Singer?

Universitatea Bucureşti te vrea „Charlie”. Sau mort

, ,

No comments yet.

Lasă un răspuns