„Marina” și-a născut băiețelul, dar lipsa de sprijin în criza de sarcină i-a afectat profund pe amândoi: „Durerea din sufletul meu cred c-a ajuns şi la copil” / Mărturii despre criza de sarcină #25

101 femei fericite

Mă prezint ca fiind MAMĂ. Aveam 19 ani când m-am măritat, am rămas gravidă la 20 şi acum am aproape 24 de ani.

Am un băieţel de o lună jumătate, Nicolas. A venit pe lume acum, în 2016, de Bobotează, şi a venit la 7 luni, deci este născut prematur. Trebuia să îl nasc abia acum, prin martie, dar, s-a cam grăbit. Mai are un frăţior pe nume Carlos, de 4 ani, care locuieşte la soacra mea. E în plasament la ea. Nu c-aş fi vrut…

După ce l-am născut pe Carlos, am prins un contract de muncă prin Spania şi el s-a învăţat cu mamaia lui şi pe mine nu prea mă mai cunoştea. Nu prea l-am putut apropia de mine. De anul  trecut m-am despărţit şi de tatăl lor. Lui îi cam plăcea să se distreze, nu prea era cu casa.

Când eram însărcinată cu Nicolas, soţul mi-a adus în casă o altă femeie. Nu am mai rezistat. Eram şi aşa slabă şi plângăcioasă din cauza sarcinii şi am ales să plec. Am suferit enorm, căci îl iubeam foarte mult. Am fost nevoită să îmi las şi copilul cel mare cu soacra mea, că nu mă mai recunoştea, şi să plec aşa, în situaţia în care eram din casa în care mă obişnuisem şi în care sperasem să trăiesc toată viaţa. Mama-soacră mi-era alături, dar ce folos că fata aceea oricum intra şi ieşea când voia din casă.

Înainte să se întâmple astea, mă mai anunţau vecinii de câte una-alta. Dar, deşi erau atâtea semne, eu nu puteam să-l văd decât cu ochi de iubire pe bărbatul care îşi bătea oarecum joc de locul meu ca soţie în casă. Iubea copiii şi nu mi-a cerut niciodată să renunţ la sarcină. Se preocupa oarecum de nevoile copilului mai mare şi părea că îi pasă şi de cel din burtică, dar toate suferinţele astea mă duceau pe mine la nişte gânduri atât de urâte… Mă gândisem chiar că nici nu merită să trăiesc.

Am găsit pe cineva în sat să mă ajute să plec. Şi, cu inima bucăţi, am venit aici, în Prahova. Am vrut să iau şi băieţelul mai mare cu mine, dar n-a vrut să vină. Îl creşte mamaia. Pot să merg şi în vizită să îl văd, să îi mai duc câte ceva, dar nu îl pot dezlipi de ea. Aşa s-a obişnuit.

Până să nasc, mi-a fost foarte greu. Durerea din sufletul meu cred c-a ajuns şi la copil. Toate necazurile astea l-au deranjat şi pe el în burtă, că s-a cam grăbit să iasă, cred că nu mai suporta nici el cum eram…  Dacă mai amânam plecarea de acasă, puteau să se întâmple multe cu noi. Nu că ne făcea altcineva ceva, ci din cauza mea, că gândeam foarte urât.

Dar m-am răcit foarte repede de bărbatul meu. Pe cât de mult îl iubeam la început, n-am mai putut să ofer dragostea pentru amândoi. Bine că am plecat…

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând persoanele cunoscute care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com Mărturiile se vor publica la FemeiFericite.com sau AvorturiRegretate.ro Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.

Eram în luna a şasea de sarcină când am plecat. I-am zis de mai multe ori că urmează să plec, dar nu mă lăsa. Până a adus-o pe fata aia şi atunci chiar am zis: „Gata!” Am născut şi m-am simţit mai bine după aceea. Doar eu. Copilaşul mi-a stat prin spital o lună, că nu respira bine. Nu avea plămânii dezvoltaţi. Şi acum mai are ceva probleme, dar, sper să îşi revină după ce o să fie botezat. Nu e pe numele soţului. Bărbatul care m-a ajutat în perioada aceasta l-a trecut pe numele lui. Ţine foarte mult la noi… Ne sprijină cu ce poate şi el.

Sunt mulţumită, căci mi-a dat Dumnezeu şansa să îmi încep o nouă viaţă, oarecum. Regret nespus momentul în care m-am gândit numai la mine şi nu m-am gândit şi la copilaşul din burtă. Dar, bine că am avut ocazia să plec la timp. Că plătea un sufleţel nevinovat păcatele altcuiva, dacă făceam eu vreo prostie.

Acum cred că toate astea le trage din cauza mea. Dorm cu frica-n sân că oricând i se poate opri suflarea şi poate păţi ceva, pentru că problema la plămâni încă există. N-aş putea să îl mai pierd şi pe el!

Mă doare încă lipsa celuilalt copil, că e parte din mine, din sufletul meu. Mă uit în lacrimi la filmările cu el, că mi se face dor… Mă gândesc că totuşi are grijă mamaia de el. Poate cu timpul, o să mă accepte ca mamă. Dar mă bucur că îl am măcar pe Nicolas, fericirea mea. Şi e născut în zi de mare sărbătoare, deci ştiu că îl iubeşte Dumnezeu foarte mult şi cred că o să fie totul bine cu el.

O mamă de 24 ani din județul Prahova
18.02.2016

Citește mai multe mărturii despre criza de sarcină

www.marsulpentruviata.ro
#marsulpentruviata2017
Facebook.com/OLumePentruViata

Citește aici Comunicatul Marşului pentru viaţă 2017 – „Ajută mama şi copilul! Ei depind de tine”

Citește și VIDEO: Sinodul BOR, declarație publică în sprijinul Marșului pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”

Subscribe

Subscribe to our e-mail newsletter to receive updates.


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.