UPDATE: Ce s-a întâmplat cu directoarea şcolii care teroriza copiii cazaţi în timpul săptămânii la maicile de la Piatra Fântânele, ca să fie mai aproape de şcoală

UPDATE: Din 20 noiembrie 2017, cei 20 de copii din cătunele îndepărtate s-au întors la ore după ce au absentat trei săptămâni. Ştirile TVR informează că învăţătoarea din localitatea bistriţeană Piatra Fântânele, acuzată de părinţi că le teroriza copiii fiindcă locuiau în timpul săptămânii la o mănăstire, a fost mutată din şcoală. Acum, învăţătoarea a fost mutată temporar la Tiha Bârgăului, unde activitatea ei va fi monitorizată. A fost numit şi un nou cadru didactic coordonator. Direcţia de Protecţie a Copilului, Inspectoratul Şcolar și poliția continuă ancheta în acest caz.

ŞTIREA INIŢIALĂ: Radio Cluj, 8 noiembrie 2017– 20 copii din trei cătune fără drumuri de acces din Pasul Tihuţa nu mai merg de aproape trei săptămâni la şcoală după ce au fost terorizaţi de noua şefă a şcolii din Piatra Fântânele, pentru că în cursul săptămânii locuiau la mănăstirea din localitate.

Până acum trei ani copiii veneau zilnic între 6 şi 18 kilometri, pe jos, prin viscol şi frig până la şcoală. Lipseau des iar rezultatele la învăţătură nu erau pe măsura potenţialului copiilor.

Rugate de părinţi, măicuţele de la Piatra Fântânele au acceptat să îi găzduiască în timpul săptămânii, să îi supravegheze şi să îi ajute la teme. Totul a mers timp de ani cum nu se poate mai bine.

Maica Stareţă Pamfilia a explicat:

Unii părinţi au apelat la noi pentru că ne cunoaştem, pentru că avem o relaţie specială cu aceste comunităţi, prin faptul că mănăstirea a administrat de peste 700 de ani aceste comunităţi şi bineînţeles am întins o mână de ajutor ca aceşti copii să-şi poată continua şcoala la Piatra Fântânele.

Ei sunt aduşi de părinţi duminică seara şi rămân la mănăstire până vineri seara. Copiii nu sunt abandonaţi, copiii au familie (vreau să specific lucrul acesta); aceste familii pe care noi acum le ajutăm, ne-au ajutat când mănăstirea avea o situaţie financiară mai grea. Şi acum ne-a venit nouă rândul să-i ajutăm pe aceşti copii, pentru că sunt copii cu potenţial.

Pentru Cristina, una dintre elevele care a stat la mănăstire timp de trei ani şi care visează să lucreze în IT, şansa oferită de măicuţe a fost una neaşteptată. Înainte se trezea la 5 dimineaţa să ajungă la şcoală şi drumul era foarte greu:

Când trebuia să vin de acasă de la Ciosa trebuia să mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 5, până la barieră făceam o oră, două şi după aia veneam cu maicile.

De când stau aici e mult mai bine, nu mă mai trezesc dimineaţa aşa repede… De când măicuţele se ocupă de noi nu mai sunt aşa probleme cu şcoala, pentru că maicile se ocupă de noi, ne fac să înţelegem şi fiindcă ne pregătim în fiecare zi acasă, ne ajută să ne dăm drumul, să devenim mai inteligenţi. Aici avem şi timp liber, eu citesc, mă odihnesc când sunt obosită. Ceilalţi copii meditează sau se joacă, se plimbă pe afară.

Fosta coordonatoare a şcolii din localitate, Maria Anca, ieşită anul acesta la pensie, povesteşte că micuţii veneau la şcoală zi de zi şi notele au crescut semnificativ:

Copiii care vin de la Ciosa au fost cazaţi la mănăstire, măicuţele au grijă de ei, frecvenţa este de sută la sută, acest lucru se reflectă în situaţia la învăţătură, care s-a îmbunătăţit. Înainte lipseau, veneau cam trei, patru zile pe săptămână, pentru că distanţa de la Ciosa la Piatra Fântânele este foarte mare, 10-16 km şi nu se puteau încadra ca să ajungă acasă era obositor pentru ei.

Timp de trei ani, 20 de copii cu vârste între 3 şi 14 ani au mers la şcoală cu ajutorul măicuţelor şi lucrurile au funcţionat cum nu se poate mai bine. Zi de zi măicuţele îi însoţeau pe copii la şcoală şi de la şcoală spre casă.

În faţa casei era Maica Stareţă iar micuţii abia aşteptau să îi sară în braţe şi să îi povestească ce au mai învăţat nou.

Anul acesta, după ce conducerea şcolii a fost preluată de o altă învăţătoare, iar copiii care locuiau la mănăstire au început să fie persecutaţi, loviţi şi jigniţi, micuţii au decis că nu mai merg la şcoală.

Ionuţ povesteşte ce se petrece la şcoală:

Ne spunea că pe mine mă lasă repetent şi ne spunea să nu le spunem la măicuţe ce facem noi la şcoală, că noi suntem răi. Ne întreba cu cine dormim la mănăstire, ce facem, ce mâncăm.

Speriate de ce se petrece la şcoală, şi pentru a nu le face mai mult rău copiilor, măicuţele le-au spus părinţilor că poate e mai bine să îi ia acasă pe copii şi poate astfel conflictul de la şcoală se va stinge. În zadar, însă, micuţii nu mai vor să meargă la şcoală, iar părinţii nu au posibilitatea să îi aducă zi de zi zeci de kilometri pe jos.

Sidor Şut, părinte, a declarat:

Le povestea urât, îi trăgea de păr, le dădea cu palma după cap şi le spunea să nu mai spună la măicuţe şi la părinţi ce o fost în clasă, i-o terorizat de o ţinut în ei copiii vreo săptămână, două…până la urmă or spus tot câte unu, câte unu şi-or dat drumul.

O agresat copiii şi o vorbit ceva de măicuţe foarte urât şi de aia nu mai vrea măicuţele să-i ţie şi nu mai avem ce face cu ei dacă nu…

Deşi pentru cei 20 de copii timpul petrecut la mănăstire i-a scutit de un drum groaznic până la şcoală, prin vânt, noroi, viscol puternic şi pândiţi de animalele sălbatice, le-a oferit şansa la educaţie şi zile pline de veselie, jocuri şi poveşti, un cadru didactic a distrus totul.

În mod cu totul inexplicabil, conducerea Inspectoratului Şcolar susţine, după trei ani în care copiii de la Piatra Fântânele au mers la şcoală zi de zi şi rezultatele la învăţătură au crescut simţitor, că de acum micuţii trebuie să meargă la şcoală din familii, să parcurgă zilnic pe jos între 12 şi 36 de kilometri, indiferent că au 3, 6 sau 12 ani.

Inspector şcolar Smaranda Florean: Acolo zic eu, clar ar fi şi sperăm să se rezolve acest lucru, copiii să rămână în familie şi să fie aduşi din familie la şcoală.

Reporter: Şi să vină în fiecare zi 12 km pe jos?

Smaranda Florean, inspector: Dar de ce trebuie să facem apel la internat? pentru că vă daţi seama ce înseamnă pentru un copil de 6 ani statul în regim de mănăstire? V-aţi pus această întrebare?

Acum căsuţa măicuţelor, până recent veselă şi plină de copii fericiţi, care cântă pictează se joacă, învaţă să cânte la chitară sau să danseze, e goală şi tristă.

Concluzia?! O auzim de la Cristina, din vremea când încă lucrurile erau bune la mănăstire:

Noi ne înţelegem ca şi fraţii şi ne iubim ca şi fraţii…


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

DONEAZĂ !

Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenţia ta, dar noi nu putem face asta.
Aşadar, îţi lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmăreşti sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăţi,
informaţiile relevante pentru tine, familia ta şi alegerile tale.
Pentru a ţi le proteja şi păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ţi se pare că informările şi analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viaţa ta
şi se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru şi altora
şi să susţii financiar, după posibilităţi,
continuarea şi profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoştinţă,
Redacţia Stiripentruviata.ro
Ştiri pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie

 

No comments yet.

Lasă un răspuns