sfaturi pentru părinţi

Lenea la copii

176-600x338
foto: hdwallwide.com

Sursă: www.pravmir.ru

Psihologul și psihoterapeutul Anastasia Bondarciuc ne vorbește despre cum putem lupta cu lenea la copii și greșelile tipice pe care le fac părinții în această luptă.

Cât de des auzim în comunicarea cu cei din jur: „E așa de leneș. Nu știu cum să depășesc asta, cum să îl oblig. Și el suferă din această cauză”.

Se presupune că lenea este dorința oamenilor de a prospera fără a depune vreun efort. Adică, aceștia consideră că de ei ar trebui să se aibă mereu grijă și totodată nu vor să își asume responsabilități nici față de cineva, nici măcar față de sine.

Citim de la E. Popova în Teologia morală: „Leneșul trage de timp și așteaptă poate cumva să îi facă cineva treaba în locul lui, iar cel sârguincios, și fără să fie nevoit, va îndeplini încă o dată și datoria acestuia; pentru că în unele cazuri lucrurile nu suportă o amânare. În acest fel, cel dintâi, nejustificat îl întrece pe celălalt”. Aceasta lene îl coboară pe stăpânul său la starea de copil, de care toți ar trebui să aibă grijă. Și, foarte des, atunci când părinții se plâng de pasivitatea copiilor lor, poți auzi: „Petrică al meu e așa un leneș”, „Și eu mă rog de ea: Mariuco, dar hai fă și tu măcar ceva”. Astea fiind spuse pe un ton moale, aproape că o rugăciune. De obicei eu pun o întrebare ciudată la prima vedere: „Îmi cer scuze, dar despre cine vorbiți acum?”

– Cum despre cine? Despre copilul meu.
– Dar el are deja 13 ani. Chiar credeți că el este încă Petrică? Că trebuie să îl implorați?
– Vai, într-adevăr, când îi spun Petrică, îmi aduc aminte de o poză în care el avea doar 4 anișori.
Dar ce să mai zicem de 13. Uneori vezi că omul are 44, și el tot …”-ică” sau ’’-ușor’’ a rămas și cu aceeași expresie a feței de copil.

Cineva va spune că aici nu e decât o exprimare a iubirii. Sufixele lingvistice fiind nu doar afective ci și diminutive. J. Lakan scria, că limba vorbește despre noi. Avem tendința să alipim semnificația la semnificant. Și dacă îl numim pe un om de-a lungul vieții ’’-ică’’ atunci automat îi transmitem un mesaj ascuns:’ „tu, copilașul meu iubit’’, adică: „Îmi placi așa mic. Numai te rog să nu crești’’ .

Nu e de mirare că acest copil nu face nimic. Atunci când părintele va începe să își schimbe atitudinea și feedback-ul ascuns ,va începe să se schimbe și copilul. Dacă atitudinea nu se va schimba, atunci părintele cu o mână va crea, încurajând dragostea față de muncă, iar cu altă va distruge.

Dar, pasivitatea mai are și alte motive. Scriu cu acordul tuturor eroilor acestei istorii…

S-a adresat o mamă cu o întrebare foarte simplă: „Fetița mea este leneșă. Ce să fac?’’ Într-adevăr, ziua ei arăta de parcă fetița era foarte leneșă. Dorea să doarmă cât mai mult, nu dorea deloc să facă temele singură și lipsea în totalitate dorința de a avea grijă de garderoba proprie. Toate astea fiind în grija mamei. Și dacă mama, spre exemplu, nu reușea cumva să curețe, să repare ceva, atunci fetița așa și mergea la școală.

Cu toate că această fetiță este foarte capabilă. Și să prepare ceva putea singură și cu sportul să se ocupe îi reușea de minune, dar nu avea în astea o continuitate și, în plus, perioade lungi de inactivitate.

Și copila, de altfel, le explica pe toate prin simpla lene. Uneori asemenea verdicte îi închid omului posibilitatea de a se înțelege pe sine. „De ce mi se întâmplă toate astea, ce e cu mine?’’ , „Aa, totul este clar. Sunt leneș. trebuie să mă adaptez’’. Gata, căutările cauzei încetează și adaptarea se termină cu dezamăgire.

Deci, este important să pui la îndoială asemenea concluzii speculative. Așa să fie oare? Iar în minutul 40 al discuției, când am aprofundat un pic starea copilului, fetița a început să plângă și a povestit următoarele: „Mă urăsc. Nu îmi place nimic la mine”. La următoarea întâlnire a declarat că ura față de sine este încă prezentă. Desigur, epitetul „leneș’’ doar înrăutățea această problemă.

Nu trebuie redus totul la scăderea stimei de sine… Asemenea auto-agresivitate privează copilul de posibilitatea de a se dirija pe sine și viața sa. Aici apar multe întrebări. Iar una din ele e: de ce toată agresivitatea copilul o îndreaptă asupra sa și încă sub formă ascunsă?

Asta fiind formula unui caracter depresiv. De aceea e foarte important să nu ne grăbim să evaluăm copilul, neînțelegând starea lui în profunzime. Să nu ne grăbim în a ne înțelege copiii. Aceasta poate ruina ultima speranță a copilului că va fi auzit.

În concluzie:

Puneți-vă întrebări: „Care este partea mea de vină pentru care copilul este leneș?’’, „Ce sistem de relație clădesc eu?’’, „Atunci când vorbesc cu copilul, îl implic în activități, mă comport cu el corespunzător cu vârsta lui?”

„Oare am diagnosticat corect? E lene, sau copilul e dezamăgit de sine, de mine, de viață?”. Atunci nu are rost să critic, ci să încerc să vorbesc cu el. „Sune-mi, ce ai, care ți-e dispoziția?”

Desigur, nu am luat în considerare toate cauzele „stării de lene’’. Aceasta poate fi și o epuizare a resurselor, adică o necesitate de odihnă îndelungată, astfel că omul renunță la îndatoririle elementare, cu toate că nu înțelege că e epuizat.

Și lenea ca împotrivire nu e întotdeauna conștientă. Asemeni problemelor de vitalitate, adică urmând gândurile lui J. Lakana, se poate spune:„Important e să nu înțelegem prea repede’’. Învățăm să suportăm neînțelegerile, numai așa putem înțelege ceva în profunzime. Și să nu ne mulțumim cu concluzii pripite.

Dar cum să înțelegem? Nicodim Sviatogoret recomanda: „…cel ce vrea să își cunoască neputința din însuși adevărul vieții sale, acela să nu vorbească zile în șir, dar măcar o zi să își urmărească gândurile, vorbele și faptele: la ce s-a gândit, ce a spus și ce a făcut”.

Traducere: Irina Chescu




Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *