avort

Legalizarea avortului în Europa

lenin-1004909_640

de Darul Vieții, 26 iulie 2016

Cu referire speciala la Polonia – un studiu de caz
Ucigașii în masă, Lenin și Stalin, au fost primii care au legalizat avortul în Europa
Istoria legalizării avortului în Europa

Prima țară care a legalizat uciderea ilegală a copiilor concepuți a fost Uniunea Sovietică pe data de 18 noiembrie, 1920. Lenin, comunistul criminal în masă, în urma revoluției bolșevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea necondiționată a anulării oricărei legislații care interzice avortul.”

(W. Lenin, Clasa Muncitoare vs Neomalthusianism, W. Lenin, Fabrica, în poloneză, Varșovia,  “KsiąŜka I Wiedza Ed.”, vol. 19, p. 321). Este important a se aduce la cunoștiință faptul ca în acea perioadă legile protejau viața în întreaga Europa.

Al doilea lider European care a legalizat avortul în țara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuți germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancțiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși,urmărind astfel creșterea demografică a “rasei superioare”.

Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau țiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi dizabilitați, precum și victimele eutanasiei,  masiv comis de către naziști. Dupa cucerirea națiunilor slave, criminalii germani au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat națiunilor ocupate să folosească metode contraceptive și să legalizeze avortul. Planurile aberante ale naziștilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declarație dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP: “Datoria slavilor este de a munci pentru noi. Fertilitatea slavilor este nedorită. Lăsați-i să utilizeze prezervative sau să plătească avorturile –  cu cât mai mult cu atât mai bine. Educația este periculoasă.“ (dupa J. Heydecker, J. Leeb , “Al Treilea Reich în Lumina Nürnbergului- un Rezumat al Mileniului“ (în poloneză),    “KsiąŜka i Wiedza Ed.”, Varșovia, 1979, p. 391).

După al II-lea război mondial, la mijlocul anilor 1950,dictatorii comuniști au instaurat așa numita admisibilitate juridică a avortului. În țările occidentale, precum și în Statele Unite, avortul a fost legalizat spre sfârșitul anilor șaizeci și în anii șaptezeci. Adepții “ civilizației morții”, au obținut aceste modificări ale legislației prin minciuni și manipulări ( de exemplu, declaratia lui Dr. Nathanson în “Deadly Fraud a Planned Extermination“in “SłuŜba śyciu”, no. 2/1999 (în poloneză). Nathanson a participat activ la procesul de legalizare a avortului SUA, dar apoi s-a convertit și a dezvăluit metodele prin care mint și manipulează susținătorii avortului ).

 

Cum a fost legalizat avortul în Polonia

Pe teritoriul polonez, avortul a devenit pe deplin permisibil –  așa cum se observa din punct de vedere juridic, pe 09 martie, 1943. Acea perioadă a fost denumită  ”o achiziție a avortului“. Apoi, autoritățile germane profesionale au promulgat o ordonanță pentru a permite femeilor poloneze să-și omoare copiii nenăscuți fără nici o restricție, dar în același timp crescând pedeapsa, chiar pedeapsa capitală, pentru uciderea unui copil nenăscut german. Pe data de 22 iulie, 1942, Adolf Hitler a dezvăluit dispoziția sa favorabilă față de avort, ca o metodă indispensabilă de a controla populația națiunilor cucerite. “În confruntarea cu familii mari ale populației indigene“, a subliniat el, “este foarte favorabil pentru noi dacă femeile și cameristele pot avea cât mai multe avorturi“.

De asemenea, el a amenințat: “eu însumi voi împușca pe oricine care va introduce o lege care să prevină avorturile în teritoriile estice ocupate“ ( dupa William Brennman, “The Abortion Holocaust. Today’s Final Solution”, Landmark 2 Press 1983, p. 34 ).

Evident, dupa încheierea celui de-al II-lea război mondial, legislația nazistă a fost înlăturată iar cea dinaintea războiului, care proteja copilul nenăscut, a fost restaurată.

Pentru a doua oară în Polonia, admisibilitatea “juridică” a avortului a intrat în vigoare la 27 aprilie, 1956. Sub teroarea comunistă a criminalului în masa, Stalin ( cardinal primat Stefan Wyszyński, deținut: mii de patrioți polonezi trimiși la închisoare ), oamenii au instaurat în 1952 în parlamentul polonez ( Sejm ) avortul juridic. Acest act stalinist a rămas la putere până în 1993. Proiectul de lege de planificare familială și de protecție a embrionului uman a fost introdus de parlamentul polonez pe data de 7 ianuarie, 1993, ca un rezultat direct al voturilor venite de la parlamentarii de centru-dreapta și de la Solida-ritatea Parlamentarilor, însoțite de o opoziție acerbă din partea postcomuniștilor și a libera-lilor. Astfel, Polonia a devenit prima țară din lume, în ceea ce privește democrația, care a respins legislația avortului și a adoptat un act pro-life.

Dupa alegerile presidențiale din 1995 ( înfrângerea lui Walesa, victorie pentru    Kwaśniewski ), încă din 14 decembrie- înainte ca președintele să-și fi depus jurământul- un grup de deputați din aripa stângă ( în principal membrii partidului laburist ), au propus o inițiativă legislativă de modificare a actului din 7 ianuarie, 1993, care, în practică ar ridica protecția juridică a copilului conceput. Acest amendament presupune nepedepsirea copilului conceput în cazul în care “o femeie gravidă suferă de condiții vitrege de trai sau este într-o situatie personală dificilă”. Argumentul în scrisoarea oficială care a inițiat aceste proceduri – parlamentarii din aripa stângă au adus mai multe minciuni evidente. În contradicție cu adevărul, aceștia declară: “Interzicerea avortului din considerente sociale a condus la o serie de fenomene anormale (…) numărul femeilor primite în spitale și diagnosticate ca fiind în proces de a avea un avort spontan a crescut considerabil, ceea ce indică încercarea femeii de a-și produce avort. Numărul copiilor abandonați și a prunc-uciderilor a crescut.”

La începutul anului 1996, Clubul Intelectualilor Catolici (Klub Inteligencji Katolickiej) din Gdansk, a apelat la procurorul general al Poloniei, domnul L. Kubicki, să instituie proceduri legale împotriva parlamentarilor care au folosit argumente false în cererea lor înaintată pentru modificarea legii. În cele din urmă, amendamentul criminal care privează dreptul la viață al fetusului a fost adoptat prin voturile post-comuniștilor, liberalilor, și a președintelui Kwaśniewski, semnat pe 20 noiembrie, 1996. Mai târziu, senatori din ASE  ( Acțiunea de Solidaritate Electorală ), au dat în judecată amendamentul la Tribunalul Constituției, care a restaurat dreptul fetusului la viață prin verdictul din 28 mai, 1997.

În zilele noastre, această idee, că viața începe în momentul concepției, este prezentată nu numai în reviste știintifice și materiale de referință pentru studenții la medicină, bar chiar și în populare ghiduri medicale și manuale pentru școlile elementare. Cu toate acestea, cu excepția Irlandei, Poloniei si a Maltei, toate țările Uniunii Europene au legalizat uciderea copilului conceput. O țară poate fi acceptată în UE cu condiția ca aceasta să interzică pedeapsa cu moartea, care și dacă este dată pentru cei mai mari raufăcători și recidiviști. Această cerere este pusă să respecte viața fiecărui om. În acelasi timp, Uniunea solicită statelor membre să adopte avortul liber, adică o condamnare nemiloasă la moarte- uciderea unui copil conceput inocent și neajutorat! Cum poate fi această absurditate perfidă exprimată în cuvinte? Ilogic, un caz de schizofrenie morală și legală ?

Cuvitele rostite de Maica Tereza de Calcuta, cîștigatoare a premiului Nobel pentru pace în 1994, la Conferinta Internațională a ONU de la Cairo, ar trebui evocate aici: “obișnuiam să spun în repetate rânduri- și sunt sigură de acest lucru- cel mai mare pericol pentru pace în aceste vremuri este avortul. Dacă o mamă își poate ucide copilul, atunci cine ne poate opri pe mine și pe tine să ne omorâm unul pe altul ?”

Dr. Ing. Antoni Zięba

Președintele Asociației poloneze pentru Protejarea Vieții Umane (www.pro-life.pl)

Cofondator al Cruciadei Rugăciunii pentru Protejarea Copiilor Nenăscuți (www.krucjata.org)

Traducere cu permisiune pentru Asociația Darul Vieții: Drăguț Răzvan

Avortul subteran în Polonia

Cum legea apără viața

Declinul mortalității perinatale în Polonia

 

 



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *